4,704 matches
-
de dorit în era globalizării, a metisajelor a "creolizării" (Edouard Glissant) lumii? Nicicînd nu s-a mai cunoscut o asemenea dezbatere în jurul acestui concept cum se întîmplă de cînd au dispărut coloniile ; anii din urmă au trăit o adevărată explozie discursivă și o repunere în discuție tot mai radicală a noțiunii de "identitate". Mai multe elemente au contribuit la această disoluție rapidă. Mai întîi, ar trebui probabil avute în vedere loviturile puternice produse cam în același timp de descoperirile științifice, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o formă detotalizantă, descentrată, multiplă. Nu e vorba de a abandona sau a aboli subiectul ca atare, ci de a-l reconcep tualiza, de a-l regîndi în poziția sa deplasată, decalată și de a-i rearticula relația cu practica discursivă, îndeosebi, în cazul discutat aici, cu practica scriiturii. Identificarea cu un anumit spațiu lingvistic, cu un anume spațiu pur și simplu, reprezintă ceea ce Freud numea o "fantasmă de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sa este pronominală, tensiunile latente ale personalității sale, fațetele raporturilor sale cu lumea și cu limbile se traduc în aceste alternanțe imprevizibile de eu, tu, el... Mai multe puncte de vedere, dar niciun indiciu clar de trecere de la o instanță discursivă la alta, acest joc permanent edi ficînd o compoziție magistrală, ce taie respirația în absența unor repere stabile. Degeaba încercăm să vedem în punerea la distanță prin tu sau el o voință de a disocia eu-l prezent de ipostazele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din frați trăind separat, închis în propria sa poveste, astfel că avem două istorisiri conduse succesiv de el-ul unuia și al celuilalt. În fine, cu A treia minciună, regăsim un simulacru de reunificare monovalentă, care succede modului de eterogenitate discursivă vizînd reprezentarea denunțului fracturii identității personale visate ca un ideal de continuitate. Dar acest dublu subiectiv spre care ne îndreptam, acest eu al instanței enunțiative își contrazice "misiunea" sacră, de unitate identificatoare, dat fiind că sfîrșitul ne aruncă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Așa cum au subliniat în repetate rînduri Claude Lévi-Strauss și Georges Dumézil, între alții, nu există mituri originare univoce, imuabile, mitul însuși înscriindu-se în logica rescrierii determinate de transmiterea orală, de numeroasele variante scrise, de adaptările cerute de diverse forme discursive, de sociolectele în vigoare într-o anume epocă sau regiune. Deci mitul se întîlnește cu literatura la nivelul rescrierii, al circulației sensului între identitate și diferențe, al jocului între repetiție și variație. Adică la nivel de structură de mecanism esențial
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
variațiuni în jurul acelorași teme. Tendința către repetiție este inevitabilă și se manifestă la Cioran în mai multe moduri: reformulări, autocitări, anafore. Pentru că a spus deja totul, nu mai poate deci decît să reitereze, sau să se disimuleze în spatele unor instanțe discursive diferite, sub acoperirea cuvintelor atribuite altuia. La Cioran este, așa cum am mai spus, mai degrabă vorba de o aventură pronominală, textuală, în care eu se pulverizează în voie. Subiectul este fragmentat și fragmentar, deconstruind în însăși construcția sa, afirmîndu-se și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spus: o proiectare a autorului în situații imaginare. Doar că pentru Cioran nu e vorba de povești inventate, ci mai degrabă de o aventură pronominală, textuală deci, unde eu se pulverizează în voie, sau se disimulează în spatele altor instanțe (extra)discursive el, mai rar tu. Subiectul pe care autoficțiunea îl expune și îl face să renască din propria cenușă este un subiect fragmentar și fragmentat, deconstruit în însăși construcția sa, afirmîndu-se și sfărîmîndu-se într-o aceeași mișcare. La Roussy, tinerii explorează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Colecția ACADEMICA 101 Seria Filosofie Camelia Grădinaru este doctor în Filosofie din anul 2008, cu teza intitulată Discursul filosofic postmodern. Jean Baudrillard. Cadru didactic asociat la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași (20052007), membru al Seminarului de Logică discursivă, Teoria argumentării și Retorică din cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice a aceleiași universități, precum și redactor de carte. A semnat studii introductive, articole și recenzii în reviste de specialitate și dicționare. A tradus Yves Cattin, Marile noțiuni filosofice. Metafizică și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transpoliticul / 322 6.3. Seducție și retorică / 324 6.3.1. Legitimitatea seducției / 331 6.3.2. Seducție și minciună / 333 6.3.3. Seducție și manipulare / 334 6.3.4. Logica seducției / 335 6.4. Seducție, scriitură și performanță discursivă /337 6.5. Seducție și deconstrucție / 340 Capitolul 7. Strategii ale scriiturii baudrillardiene / 347 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Logica seducției / 335 6.4. Seducție, scriitură și performanță discursivă /337 6.5. Seducție și deconstrucție / 340 Capitolul 7. Strategii ale scriiturii baudrillardiene / 347 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360 Concluzii. Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? / 363 Bibliografie / 373 Abstract / 385 Résumé / 389 Cuvânt înainte Discursul postmodern: o ipostază emblematică Postmodernismul este, în filosofie ca și în toate domeniile unde poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că riscul acesta nu este o fatalitate. Atenția se centrează pe scriitură, una din ideile cvasiunanim împărtășite fiind aceea că postmodernismul ar fi în primul rând o chestiune de limbaj. Știut este, de altfel, că modalitățile de realizare și tehnicile discursive ale unui curent, oricare ar fi el, oferă "întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate". Autoarea procedează la descrierea anumitor aspecte ale postmodernismului, eliminând ideea de exhaustivitate în favoarea principiului selecției, aspectele analizate fiind cele recomandate de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
traduce de fapt necesitatea unei resuscitări -, paragrafele consacrate retoricii constituie o lungă și foarte oportună meditație asupra metaforei, de pildă, și totodată o explicație consistentă a privilegierii vechii discipline. Întrucât suntem preveniți că postmodernismul avea să fie studiat în cadrul producției discursive ceea ce înseamnă că în discurs trebuie căutate și găsite trăsăturile ce conferă identitate postmodernismului -, capitolul rezervat acestei chestiuni are o întindere considerabilă, este bine documentat, bibliografia consultată este de primă mână, constatare ce poate fi de altminteri generalizată la întregul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Europa, îl numim analiza discursului. Însăși definiția discursului elimină unele oscilații, unele criterii de definire, cel cantitativ, de pildă, prin transfrastic înțelegând transgresarea verbalului, manifestarea în extralingvistic, potrivit afirmației lui Benveniste: lingvisticul se sfârșește cu fraza. O manifestare lingvistică devine discursivă tocmai atunci când este purtătoare a mărcilor exteriorității, ale socialului, ceea ce este în spirit cert postmodern, contextul favorizând și faimoasele "jocuri de limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite de autorii postmoderni. Definirea discursului prin comparație cu textul se dovedește indispensabilă, cele două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite de autorii postmoderni. Definirea discursului prin comparație cu textul se dovedește indispensabilă, cele două concepte fiind adesea confundate cu destulă dezinvoltură. Încheind acest capitol, Camelia Grădinaru se întreabă dacă există într-adevăr o specificitate discursivă postmodernă, concluzia fiind că "postmodernismul nu este o teorie sau o platformă de doctrine", întrucât "canonizarea sa este un demers cvasi-imposibil din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă". Asociindu-se opiniei exprimată de Domnul Profesor Constantin Sălăvăstru într-una
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Studiul de caz, Jean Baudrillard, este destinat să valideze rezultatele obținute în încercarea de a stabili, pe cât se poate de inatacabil, trăsăturile ce definesc discursivitatea postmodernă în filosofie, posibilitățile de extrapolare fiind evidente, având în vedere faptul că, la nivel discursiv, între unele dintre umanitățile contemporane nu prea poate fi vorba de existența unor bariere etanșe. După ce a demonstrat în mod, dacă nu chiar întotdeauna cu totul convingător, dar cu siguranță captivant prin abilitatea argumentării, că postmodernismul este un obiect epistemic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe toate planurile, așadar datorită puterii lui de adaptare și discursului său tipic postmodern, pe care l-a practicat și îmbogățit. Starea discursului și scriiturii baudrillardiene" de remarcat epitetele derivate din antroponime, cel mai spectaculos fiind acesta -, examinarea depășirii "normalului discursiv" prin activarea unor noțiuni ca seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc., care intră în alcătuirea unei grile proprii de lectură a contextului contemporan, fac obiectul cercetării despre Baudrillard. Acesta a fost ales din motivele pe care tocmai le-am
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adică aspecte la care cineva caracterizat de o atât de puternică voință de schimbare nu putea să nu reacționeze. Toate acestea i-au furnizat temele lucrărilor sale consumul, schimbul simbolic, cultura, hiperrealitatea, mass-media, seducția, toate sunt examinate din perspectiva strategiilor discursive, rezultatele analizelor autorizând concluzia că avem de a face cu o ipostază exemplară a stilului postmodern de a scrie, despre care aflăm multe din cartea Cameliei Grădinaru și despre care aceasta ne poate spune încă multe lucruri pe care, cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
efectiv încântată de această carte în care am apreciat reculul obiectivant al autoarei față de un subiect care în niciun caz nu ne poate lăsa indiferenți, deoarece postmodernismul există și se confirmă progresiv în sectoare importante ale culturii, sensibilității, ale practicilor discursive, ale vieții sociale în general. După cum am apreciat și argumentele în favoarea acestui subiect ales ca temă de îndelungă reflecție, argumente care nu au căpătat decât rareori și într-o foarte discretă măsură o notă, să-i spunem, apologetică. Un text
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fac din acest fenomen unul demn de luat sub lupa analizei serioase. Preluându-l pe Ihab Hassan, este momentul să facem trecerea de la tratarea postmodernismului ca neologism sau clișeu la cercetarea atentă a textualității sale. Modurile de scriere și tehnicile discursive utilizate de către reprezentanții unui curent vor reprezenta întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate. Studiul își propune să descrie o serie de aspecte ale fenomenului postmodern, dar nu într-un mod exhaustiv, ci selectiv, alegându-le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din alte câmpuri teoretice (critică literară, literatură, sociologie, arte etc.). Un alt punct al analizei, fără a putea însă să fie elucidată complet relația mult disputată modernism postmodernism, constă în identificarea unui număr cât mai mare de strategii și procedee discursive care au fost asumate ca fiind reprezentative pentru postmodernism, deși unele dintre ele pot să nu fie deloc originale, sau chiar să aparțină altor curente, ca avangardei sau chiar modernismului. Astfel, va fi valorizat mai mult tipul de întrebări care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre el. În acest sens, postmodernismul va fi studiat în cadrul producerii de discursuri, pentru a putea extrage, pe de o parte, un nucleu de teme constitutive fenomenului, iar pe de altă parte, un set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va fi studiat în cadrul producerii de discursuri, pentru a putea extrage, pe de o parte, un nucleu de teme constitutive fenomenului, iar pe de altă parte, un set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și legitimant, astfel încât demersul va căuta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificativă. În al doilea rând, scriitura baudrillardiană este în sine postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri (eseu, jurnal de călătorie, studii filosofice și politice, memorii, articole, interviuri), de stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) și strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice pe care le provoacă o asemenea scriitură sunt exemplificatoare pentru discursivitatea postmodernă, Baudrillard deținând un tip special de discurs, care, în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Acest sens nu este deconectat de istoria academică, dar nici nu îi este sinonim"13. În multe dintre discuțiile asupra acestui subiect este des invocată contribuția lui Michel Foucault la "destabilizarea" modului de a privi și recepta istoria, prin intermediul montajului discursiv original în care filosoful francez utilizează termeni precum "enunț", "arhivă", "epistemă", "istorie" etc. Foucault problematizează formele de continuitate (paradigma continuității, a progresului, a cumulului continuu se regăsesc atât în gândirea de tip istoric, cât și în cea filosofică sau literară
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
eroarea teatrală" constă în eliminarea etapelor critice și în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a acestuia), conducând la un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de totalitate, criticul român sugerează că "o tratare moderat-teatrală și totodată sceptică a postmodernismului, tratare care ar trebui să fie sensibilă la pluralitate și bogăție, precum și suspicioasă față de rigiditățile doctrinare, ar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]