1,507 matches
-
de capitala austriacă ocupată. Pe 4 iulie, la ora 21, profitând de o furtună violentă, forțele franco-aliate încep să traverseze brațul nordic al fluviului. În ziua următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lui Oudinot. La stânga lui Oudinot înaintase Corpul franco-saxon al lui Bernadotte, care însă întâmpina o rezistență hotărâtă din partea brigăzii lui Riese, ce primise susținerea trupelor "grenzer" valaho-ilire și a regimentului Chasteler. Cu toate acestea, regimentul 5 ușor reușește să-i disloce pe austrieci, astfel că Bernadotte este liber să înainteze spre Aderklaa, unde, în jurul orei 15:30, are loc o primă confruntare importantă de cavalerie. Aceasta a opus brigada de cuirasieri austrieci a lui Roussel d'Hurbal cavaleriei saxone din regimentul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
dată asupra centrului rus. Cu toate acestea, bătălia desfășurându-se în timpul unei puternice furtuni de zăpadă, Corpul VII manevrează într-o direcție greșită, prezentând flancul unei puternice baterii ruse, care decimează Corpul VII. Cazacii ruși intervin prompt și încep să disloce infanteria lui Augereau, care suferă pierderi teribile și este nevoită să se retragă până în apropierea cimitirului de la Eylau. În total, pe parcursul zilei de 8 februarie, Augereau, rănit la rândul său, a pierdut nu mai puțin de 5 000 de oameni
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
de persoane la începutul anului 1959, la sfârșitul anului 1964 efectivul Viet Cong-ului a crescut la aproximativ 100.000. Între 1961 și 1964 Efectivul Armatei a crescut de la aproximativ 850.000 la aproape un milion de oameni." Numărul trupelor americane dislocate în Vietnam, în aceeași perioadă, în 1961, a fost de 2.000 de persoane, crescând rapid la 16500 în 1964. În alegerile prezidențiale din noiembrie 1964 președintele Johnson l-a învins la diferență mare pe republicanul Barry Goldwater. Goldwater reprezenta
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
Course, Florida, USA (2002) și cursul pentru generali al Colegiului de Apărare NATO de la Roma (2004). Este numit apoi pe rând în funcțiile de șef al Direcției Artileriei din Statul Major General (1996-1997), comandant-șef al Detașamentului Tactic "Sf. Gheorghe", dislocat în Albania ca parte a Forței Multinaționale “ALBA” (1997-1998), locțiitor al șefului Direcției de Planificare Strategică și Control al Armamentului (J5) din Statul Major General (1998-1999). La data de 1 decembrie 1999, a fost înaintat la gradul de general de
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
dinamizator în civilizația română modernă l-a avut orașul, dar susținut material și cultural de către sat, pentru că orașul era lipsit de industrie performantă și cu profit. Comunismul a radicalizat ceea ce a încercat regimul burghez din România și a forțat industrializarea, dislocând în acest fel mase uriașe de țărani, mutându-i în zone urbane și industriale. Românii trăiesc într-o continuă tranziție, pentru că nu au rezolvat nici astăzi problema lor din totdeauna: chestiunea agrară și țărănească.
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
concluzionat ulterior că dacă canalele de comunicație maritimă ar fi fost complet întrerupte, Armata a V-a Otomană ar fi fost în pragul catastrofei. Aceste operațiuni au fost o sursă importantă de anxietate, amenințând constant transporturile și producând pierderi grele, dislocând efectiv tentativele otomane de a-și întări forțele din Gallipoli, și bombardând concentrațiile de trupe și căile ferate. Gallipoli a însemnat sfârșitul carierei pentru Hamilton și Stopford, dar Hunter-Weston a condus mai apoi Corpul VIII în prima zi a bătăliei
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Iași. A absolvit Academia Militară din București, obținând ulterior titlul științific de doctor în științe militare. La data de 21 martie 1979, generalul-colonel (cu 3 stele) dr. Topliceanu a fost numit în funcția de comandant al Armatei a IV-a, dislocată la Cluj. În decembrie 1989, la Cluj au fost omorâți 26 de oameni, iar alți 52 au fost răniți. La data de 7 februarie 1990, generalul-colonel Iulian Topliceanu a fost numit în funcția de adjunct al ministrului apărării naționale și
Iulian Topliceanu () [Corola-website/Science/311733_a_313062]
-
Sayf al-Din (Saphadin), fratele lui Saladin, a fost, de asemenea, implicat în mod activ încurajând trupele;. ambii frați au fost astfel expuși la un pericol considerabil de-a fi loviți de săgețile arbaletelor. Toate eforturile lui Saladin nu a putut disloca coloana cruciata, sau să stopeze înaintarea în direcția spre Arsuf. Richard a fost determinat de a organiza armata împreună, forțând inamicul să se epuizeze în repetate valuri, cu intenția de a-și menține cavalerii săi pentru un contra-atac concentrat la
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
ajutor șef Biroul 1 din Secția Pregătire operativă, ofițer 1 în Secția Operații (1973), ofițer 1 în Secția Pază și Apărare Aeroportuară (1973-1979). Este numit în august 1979 în funcția de șef de stat major al Armatei a 3-a (dislocată la Craiova). În mai 1980, este înaintat la gradul de colonel și numit șef Secție operații în Armata a 3-a, apoi devine locțiitor al comandantului Armatei a 3-a (noiembrie 1981 - noiembrie 1984). În august 1984 este înaintat la
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
către Ardealul nostru drag, ocupat vremelnic de maghiari, care n-au niciun drept să-l stăpânească. Frații voștri martiri vă cheamă să-i desubjugați. Ostași! Fiți gata ca atunci când va fi dat semnalul să mergeți la luptă cu tot sufletul, dislocând toate rezistențele care vi se vor opune în calea voastră. Parte din voi aveți ocazia ca acum să luați botezul focului, luptând pentru dezrobirea fraților voștri; este cea mai mare cinste pentru voi și pentru părinții voștri și pentru neam
Constantin Visarion () [Corola-website/Science/311955_a_313284]
-
Stalingrad să obțină o victorie rapidă și să continue atacul spre sud spre Caucaz, amenințând Persia (Iranul) și Orientul Mijlociu. A asemenea amenințare ar fi trebuit să fie contracarată de un mare număr de soldați ai Commonwealthului Britanic, care să fie dislocați de pe frontul egiptean, pentru a întări forțele britanice din Persia. O asemenea mișcare de trupe ar fi amânat orice ofensivă Aliată în Africa. În răgazul dintre cele două bătălii, Rommel a cerut în mod repetat Înaltului Comandament German întăriri pentru
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
o practice în satul natal până la încorporarea în armată. A efectuat serviciul militar activ în cadrul unei subunități din Constanța a Regimentului 1 Grăniceri, în perioada 1912-1914. După lăsarea la vatră a fost concentrat în cadrul aceleiași unități, care avea să fie dislocată în anul 1915 la Sinaia, ca unitate de gardă regală. A participat la acțiunile militare din Primul Război Mondial în campaniile anilor 1916 și 1917, fiind încadrat în funcția de comandant de grupă în Compania 2 din cadrul Batalionului I al
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
1910 unde a început să practice profesia de croitor. În 1912, Constantin Mușat a început efectuarea serviciului militar, mai întâi la "Regimentul Matei Basarab No.35" din Cernavodă, de unde a fost mutat ulterior la "Compania 11" din Regimentul 1 Grăniceri, dislocată la Constanța. În timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic din 1913, Compania 11 a făcut parte din „Detașamentul Mangalia” comandat de căpitanul Dumitru Ștefănescu, care avea misiunea de a asigura paza frontierei de sud a Dobrogei. La terminarea serviciului militar
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
fost redenumită "Compania 9" și a fost inclusă în organica Batalionului I Grăniceri din nou creatul Regiment 2 Grăniceri, păstrându-și vechea garnizoană de dislocare. Începând cu a doua jumătate a anului 1915, Batalionul I/ Regimentul 2 Grăniceri a fost dislocat la Sinaia, pentru asigurarea serviciului de gardă la Castelul Peleș. În același timp batalionul a constituit rezerva "Grupului de acoperire „Predeal”." La izbucnirea războiului, soldatul Constantin Mușat făcea parte din Compania 2 a Batalionului I din Regimentul 2 Grăniceri, comandată
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
zilei de 26 septembrie/8 octombrie 1916 Batalionul I Grăniceri a fost îmbarcat la gara Cornet și transportat la Mărășești, de unde s-a deplasat prin marș la Soveja, unde s-a alăturat celorlalte subunități din Regimentul 2 Grăniceri care fuseseră dislocate acolo de la București. Regimentul 2 Grăniceri a intrat în compunerea Brigăzii 7 Mixte, comandată de colonelul Alexandru D. Sturdza. Pe timpul participării la acțiunile militare din perioada august-decembrie 1916 soldatul Mușat a a suferit o serie de răni ușoare, care nu
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
de Secretar General al Ministerului de Război, pe timpul ministeriatului generalului Gheorghe, în guvernul conservator condus de George Gr. Cantacuzino, funcție pe care o va îndeplini până în 1907.. Ulterior a fost numit comandant al Corpului III Armată și Corpului V Armată, dislocat în Dobrogea. La comanda acestuia a participat la acțiunile din cadrul celui de-Al Doilea Război Balcanic din anul 1913, fiind numit apoi guvernator al Cadrilaterului de către regele Carol I. În 1914 este numit Sub-inspector general al armatei, în subordinea directă
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
I. În 1914 este numit Sub-inspector general al armatei, în subordinea directă a principelui de coroană Ferdinand. În primăvara anului 1916 iese la pensie, dar este rechemat în vara aceluiași an și este numit funcția de comandant al Armatei 1, dislocată în Oltenia, pe care o va comanda între 14/27 august - 11/24 octombrie 1916 1916, când este înlocuit cu generalul Ioan Dragalina. După război a intrat în politică, făcând parte ca ministru la Ministerul Lucrărilor Publice din guvernul condus
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
în formații de luptă, legate de activitățile organizate de generalul Petrescu. Foarte mulți s-au ferit de recensământ din cauza "Comisiilor de Repatriere" care funcționau în Germania și Italia și care trimeteau cu forța în țările comuniste pe cei care fuseseră dislocați din cauza războiului . O condiție pe care o pusese comitetul era de a ține în evidență doar pe cei care nu-și luaseră o cetățenie străină, chiar dacă o păstrau ce cea română, în cazul în care statul român nu le-o
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
apărării litoralului, era plecată în misiune. Numai locotenentul Horia Agarici, cu rezervoarele de carburant perforate, a rămas pe aerodromul Mamaia. Totuși, conjunctura a făcut din Agarici un adevărat simbol al aviației de vânătoare. În 1941, el primește comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Unitatea era dotată cu avioane Hurricane. În dimineața de 23 iunie 1941, piloții escadrilei au primit ordinul de a însoți o formațiune de bombardiere. Horia Agarici a decolat în fruntea escadrilei, dar, din cauza unor
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
labele anterioare, până le ronțăie. Marmotele trăiesc pe versanții însoriți, căutând un teren afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
lente, dar mai mari. De accea, un program va deveni mai performant dacă utilizează utilizează memorie cât timp aceasta este stocată în nivelele superioare din ierarhia memoriei și ocolește aducerea altor date pe nivelele superioare ale ierarhiei care altfel vor disloca datele care vor fi utilizate în scurt timp. Acesta este un ideal, și câteodată nu poate fi atins. Tipul obișnuit de ierarhie a memoriei (timpii de acces și dimensiunea memoriei cache) sunt aproximații ale valorilor tipice utilizate din 2006 încoace
Principiul de localitate (informatică) () [Corola-website/Science/309449_a_310778]
-
general-maior (cu 1 stea) și numit ca șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (1955-1957). În paralel, a îndeplinit și funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1956-1966). Ulterior, generalul-maior Gheorghe Ion a devenit comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana București (14 iunie 1963 - 10 iunie 1965) și a fost înaintat în anul 1965 la gradul de general-locotenent (cu 2 stele). În perioada 15 iunie 1965 - 29 noiembrie 1974, generalul-locotenent Gheorghe Ion a îndeplinit funcția de șef al
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
februarie 1990). Generalul-maior Ștefan Gușă a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 11 ianuarie 1990. La scurtă vreme după revoluție, a fost numit în funcția de comandant al Armatei a 2-a, al cărei comandament era dislocat la Buzău (26 februarie 1990 - 28 martie 1994). A ctitorit biserica din satul Spătaru. S-a îmbolnăvit de cancer osos, iar în ultimele trei luni din viață a stat întins pe spate și complet nemișcat pe patul unui spital din
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]