1,405 matches
-
echilibrelor chimice care se stabilesc în soluțiile de hidroxid de amoniu: H2O + NH3↑ ⇄ NH4OH ⇄ NH4+ + HO se recomandă ca, la dizolvarea hidroxizilor amfoteri în exces de hidroxid de amoniu, să se folosească soluții diluate. În caz contrar, electrolitul este parțial disociat în ioni, iar amoniacul gazos, care se formează în sistem, se degajă continuu, determinând deplasarea echilibrului chimic spre formarea sa (din hidroxid de amoniu); din acest motiv, scade concentrația în ioni hidroxil în sistem, capabili să se coordineze la ionul
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
4]2) roșu-portocaliu NOTE: 1. Conținutul eprubetei cu tetrakis(tiocianato)mercuriat (II) de amoniu se va păstra în vederea efectuării de experiențe ulterioare. 2. Experiența nu reușește dacă se folosește clorura mercurică HgCl2 ca sare de mercur, întrucât aceasta nu este disociată în soluție, ca urmare a caracterului său puternic covalent. 7. Într-o eprubetă care conține 2 ÷ 3 cm3 soluție de azotat mercuros Hg2(NO3)2 se adaugă câteva picături de soluție de sulfocianură de amoniu NH4SCN. Rezultă, inițial, unui precipitat
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
ioni din soluție. De asemenea, se poate determina sarcina ionilor complecși. Dacă disocierea combinației complexe se realizează în doi ioni (adică este un electrolit de tip 1:1) conductibilitatea molară a combinației variază în jurul valorii de 100 (</formula>). Când combinația disociază în trei ioni, conductibilitatea molară are o valoare cuprinsă în domeniul 220 ÷ 250 (</formula>). Pentru cazul disocierii în patru ioni a compusului, conductibilitatea sa molară are o valoare care aparține, în general, intervalului 400 ÷ 450 În situația disocierii combinației în
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
combinații complexe folosind formula (5.6). Cunoscând concentrația molară a soluțiilor de compuși coordinativi, se calculează conductilitățile molare ale acestora pe baza relației (5.8). Din valoarea obținută pentru fiecare combinație, se formulează concluzii privind numărul de ioni în care disociază compusul respectiv și se scriu echilibrele de disociere electrolitică în soluție apoasă. 5.2 Studiul stabilității compușilor coordinativi 5.2.1 Determinarea constantelor de stabilitate ale compușilor coordinativi prin metode spectrofotometrice 5.2.1.1 Considerații teoretice Cea mai importantă
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
conducă relațiile dintre indivizi și dintre grupuri, conform canoanelor multiculturalismului. Privită în înțelesul ei global, această sacralizare a eterogenității care încearcă, la modul ideal, să ofere șanse de viață celor ce erau cetățeni de al doilea rang, sfîrșește de a disocia cadre de existență stat, piață, societate, rețele de solidaritate ce n-au acoperire. Și mai fățiș încă, ea solemnizează astfel închiderea definitivă în ele însele a minorităților etnice, religioase sau chiar regionale deja constituite, așteptînd ca altele noi să se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
invazive [5]. Igiena mâinilor (spălare/dezinfecție) este cel mai important instrument de control al infecțiilor nosocomiale având în vedere faptul demonstrat că multe din infecțiile nosocomiale sunt determinate de germeni vehiculați prin portaj manual [6]. Îngrijirea medicală nu poate fi disociată de igiena mâinilor, aceasta fiind un bun indicator de calitate și de siguranță. Acest ghid a fost conceput la nivel național și urmărește implementarea unor strategii standardizate și eficiente pentru aplicarea practicilor corecte de igienă a mâinilor în scopul profilaxiei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235893_a_237222]
-
Nevoia, surprinsă mai ales la tineri, de a situa evenimentele agresive în propriul context social, istoric și cultural a fost evocată de mai mulți autori. S-a și văzut, de altfel, că înțelegerea și explicarea comportamentului agresiv nu pot fi disociate de antecedentele acestuia, de consecințele și procesele care intervin între condițiile de instigare și de manifestare a comportamentului. Pentru a înțelege pe deplin complexitatea învățării, dezvoltării și păstrării comportamentului agresiv, modelele recente sunt denumite integrative pentru că consideră că atât evenimentele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
2/1934), unul dintre cele mai dense texte de referință asupra tinerei generații dintre cele două războaie mondiale. Enumerând principalele trei înțelesuri ale spiritualității - „viață interioară”, „cultură”, „viață duhovnicească” - și schițând un istoric al manifestării lor în cultura română, Vulcănescu disocia în sfera înțelesului „cultură” patru varietăți principale, de la marxism (privilegiind spiritualitatea de clasă) și naționalism (exaltând etnicul) la spiritualismul centrat pe absolut; între ele enumeră și „umanismul neoclasic, care pune accentul pe om în genere”, iar ca exponenți numește - în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
cu acest aspect, ori de câte ori se referă la Nietzsche, la gândurile și la scrierile sale. Rațiunea (exprimabilă prin vorbirea articulată și coerentă, prin limbajul logic, prin imaginile clare și argumentele evidente etc.) și nerațiunea sunt legate între ele; nu sunt deloc disociate în actul creației, în artă și în scris. Evident că ele nu sunt opuse. Orice pierdere a controlului (în spațiul social, public) asupra gândirii, asupra limbajului și asupra acțiunii devine o nerațiune, partea negativă și negativizantă a manifestării umane și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
prin diferență. Dacă în artă sau în teoria artei reprezentarea plastică este preocupată de seriile de corespondențe care se pot stabili între figuri și între tehnici de figurare, în domeniile analizei limbajului, în teoriile lingvistice, reprezentarea are funcția de a disocia și descompune ordinea lucrurilor pentru a accentua diferențele dintre acestea, dintre aspectele vizibile. Comentariul (critic) e o formă comună de dislocare. Însă această "dislocare" nu se poate face oricum, ci într-o serie cronologic-enunțiativă a evidențelor, o serie non-partinică a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Aplicarea acestor principii i-a ferit, de regulă, exegezele de presiunile politicului și ale ideologicului, ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice globale, meditând în jurul problemelor ontologice, comentând nuanțat frumosul artistic, disociind autenticul de contrafacere, experimentul rodnic de exercițiul factice. Configurarea portretului interior al scriitorului ca individualitate creatoare, ca artist al cuvântului, cu mutațiile etice și estetice hotărâtoare, reprezintă partea de rezistență a criticii lui C., care se vrea una totală, realizând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
tradus doar cu „Cel care este”, iar corespondentul sau ebraic, precum și echivalentul lui din Noul Testament, cu „Eu sunt”. 4.2.3. al-B"”în (2.1.2.4.) și ’Pl misetatter (3.1.3.4.). Pentru a le compară, l-am disociat pe primul de antonimul sau cu care constituie o unitate paradoxala, iar la numele biblic ținem seama numai de al doilea termen al expresiei, întrucat numele generic constituie un simplu suport pentru acest atribut 308. Ambele sunt participii active și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
constante fizico chimice ale apei (căldura specifică, punct de fierbere, căldura de evaporare, conductibilitatea termică) care, toate împreună fac din apă un bun reglator termic, capabil să asigure o temperatură cât mai constantă organismului animal. Ionizarea apei: pH-ul Apa disociază în ionul de hidroniu și ionul hidroxil ca urmare a tendinței de a forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel de hidroxil există în soluție
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
soluție numai în formă hidratată ca orice ion. Datorită diferenței de masă între atomii constituenți ai moleculei de apă, electronul hidrogenului este puternic atras de atomul de oxigen și ca urmare, ionul de hidrogen are o tendință de a se disocia de atomul de oxigen de care este legat covalent în molecula de apă, de a "sări", atunci când starea energetică a fiecărei molecule este favorabilă, către atomul de oxigen al moleculei învecinate, de care se leagă printr-o legătură de hidrogen
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
prin moleculele de apă legate cu legături de hidrogen, proces numit efect de tunel, are o semnificație biologică deosebită, pentru că ea este faza ionică/moleculară a dezvoltării forței protomotive, leitmotivul energeticii în sistemele vii. Apa este un electrolit slab care disociază puțin pentru a forma ionii H+ și -OH: a) Constanta de echilibru a reacției(a) este: b) și la 250C valoarea ei măsurabilă este de 1,8x10-16 moli/l. Concentrația apei H2O poate fi calculată din raportul 1000/18 = 55
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
a) la adăugarea de acid (H+), baza conjugată reacționează cu H+ formând acidul slab care este puțin disociat, iar echilibrul reacției (1') se deplasează spre stânga și pH-ul nu se modifică; b) la adăugarea de bază (HO-), acidul slab disociază generând H+ care reacționează cu HOpentru a forma H2O, iar echilibrul se deplasează spre dreapta și pH-ul nu se modifică. Sistemele tampon din organismul animal Tampoanele fiziologice sunt realizate de metaboliții intermediari. De regulă sistemele tampon din organismele vii
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ambele forme. Sistemul tampon poate fi reprezentat prin reacția: Oxihemoglobină În plămâni, unde este mare, predomină cantitativ oxihemoglobina în raport cu oxihemoglobinatul și sângele tinde să devină mai acid.În țesuturile periferice unde pO2 este relativ mică predomină oxihemoglobinatul de sodiu care disociază conform reacției și pH-ul are tendința să crească. Cele două efecte sunt compensate de concentrațiile mai mici de CO2 în plămâni comparativ cu cele din țesuturile periferice. În felul acesta cele două sisteme tampon, acționează complementar și determină variații
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de pH, denumiți și indicatori acido-bazici. Acești indicatori sunt substanțe de natură organică, și anume acizi sau baze organice foarte slabe, care își modifică culoarea în funcție de concentrația ionilor de H+ sau de OH-, respectiv de pH. Indicatorii de pH (acido-bazici) disociază după schemele: (1) (2) În ambele cazuri, moleculele nedisociate ale indicatorilor se deosebesc prin culoarea lor de ionii corespunzători. Prin adăugarea în volume mici din soluția unui acid sau a unei baze la soluția unui indicator se produce o schimbare
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
amoniu). Dacă se ia în discuție amestecul acid acetic - acetat de sodiu la care se adaugă un acid tare (HCl), dintre cele două substanțe care formează sistemul tampon va interveni acetatul de sodiu după reacțiile: Formându se acid acetic puțin disociat pH-ul sistemului nu variază sensibil. Dacă la același sistem tampon se introduc ioni HOproveniți de la o bază tare (NaOH), va interveni cea de-a doua substanță a sistemului tampon, acidul acetic, conform reacției: Prin formarea apei, pH-ul sistemului
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și să se motiveze opțiunea respectivă. 5. Proprietatea de solvent și mediu biologic al apei se datorește: legăturilor de hidrogen efectului de hidratare interacțiunilor dipol-dipol caracterului polar Să se precizeze și să se argumenteze soluția (soluțiile) corespunzătoare. 6. Acidul clorhidric disociază complet în soluții apoase diluate. Să se precizeze care din următoarele soluții de HCl: 0,1 N; 0,01N; 0,02 N; 0,05 Neste cea mai acidă?; este cea mai puțin acidă?; are cel mai mic pH?; are cel
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
care sistemele enzimatice prezintă specificitatea de substrat. 4.1.3.2. Structura amfionică Aminoacizii sunt substanțe cu caracter amfoter conferit de prezența celor două funcțiuni chimice: funcțiunea carboxil cu caracter acid și funcțiunea amino cu caracter bazic. În soluție aminoacizii disociază formând amfiioni sau ioni bipolari: Punctele de topire ridicate ale aminoacizilor au confirmat existența amfiionilor și în stare cristalină, prin crearea unei rețele stabilizată prin forțele de atracție electrostatice între grupările cu sarcini opuse ale acestora, asemănătoarea rețelelor cristaline ale
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ale aminoacizilor Aminoacizii (aa) prezintă reacții chimice pentru grupările funcționale COOH și NH2, cât și reacții specifice pentru R. 4.1.4.1. Proprietăți chimice datorită funcțiunii carboxil a) Reacția de ionizare Gruparea carboxil (-COOH) are tendință pronunțată de a disocia cu transformarea aminoacidului într un anion: b) Reacția de esterificare Esterii aminoacizilor se formează la tratarea acestora cu diferiți alcooli în mediu acid (HCl): Esterii aminoacizilor se folosesc pentru separarea aminoacizilor din amestecuri. c) Formarea amidelor Aminoacizii reacționează cu amoniacul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
treptei finale. Traseele analitice pornesc de la creația lui Caragiale, considerată etalon valoric, și se opresc la sfârșitul secolului anterior. Distorsiunile politice impuse de ideologia comunistă interpretării creației caragialiene nu sunt ocolite. Sub impactul luptei de clasă, modurile comice au fost disociate de gratuitatea consubstanțială și li s-a imprimat "combativitatea" de clasă, prin "utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei și a polemicii incisive". Schimbarea era necesară pentru a distruge atât formele civilizației autohtone, dar și pentru a "demasca" dușmanii "vechi și noi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care vizează literatura de factură comică. În esență, numărul și obiectivele modurilor comice au fost amalgamate și limitate la cel redat prin sintagma "satiră și umor", cu sensul de "text combativ provocând un râs combativ"1. Comicul a fost astfel disociat de gratuitate, pretinzându-i-se eficiență în noua pragmatică politică. S-a impus oficial abandonarea ironiei sau a zeflemelei ușoare în favoarea modului sarcastic, pentru optima expresie de respingere și nimicire a vechilor și noilor "dușmani ai poporului" "burghezo-moșierimea", chiaburii și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acum ia o amploare deosebită prin intermediul mass-media. O primă denumire, literatura de masă, desemnează literatura comună, obișnuită, banală, uniformizată, lipsită de originalitate, inferioară literaturii. Semnificațiile sunt clar depreciative. Chiar dacă această formă de literatură își are originile în literatura populară, se disociază net de aceasta. Cuprinde sfera publicațiilor ocazionale, neselective, de mare cantitate, cu circulație în afara circuitelor culte, academice, „oficiale”. Almanahul, calendarul, literatura de colportaj a cărților populare, anonime, de difuzare populară, spontană, necontrolată, sunt genurile clasice, tipice ale acestei literaturi. Dezvoltarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]