9,387 matches
-
Câțiva au aprins mucuri de lumânări și le-au Înfipt În pământ. Ca Încheiere, ca ultim gest al unei misiuni Încheiate, sărmanul Kawabata este așezat Înapoi pe scândură și Împins În burta mașinii. Câinele lui Ben are un moment de disperare În care se chinuie să urce și el În mașină, lângă cu mort. Este alungat de roșcovan cu o lovitură de picior. Ușile din spate ale dubei se Închid cu zgomot. Medicul urcă În față, pe scaunul din dreapta și roșcovanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a mutat într-un mic apartament și m-am îndrăgostit brusc de ea. Poate părea caraghios ce spun, dar cred că m-am îndrăgostit în clipa în care am văzut patul ei. Nu m-am îndrăgostit de Georgie cu disperare; mă consideram deja prea bătrân ca să mai trăiesc disperarea și excesele ce caracterizează iubirea de tinerețe. Dar o iubeam cu o bucurie și o insouciance mai primăvăratică decât primăvara însăși, un soi de lună a lui aprilie miraculoasă, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am îndrăgostit brusc de ea. Poate părea caraghios ce spun, dar cred că m-am îndrăgostit în clipa în care am văzut patul ei. Nu m-am îndrăgostit de Georgie cu disperare; mă consideram deja prea bătrân ca să mai trăiesc disperarea și excesele ce caracterizează iubirea de tinerețe. Dar o iubeam cu o bucurie și o insouciance mai primăvăratică decât primăvara însăși, un soi de lună a lui aprilie miraculoasă, lipsită de durerile metamorfozei și nașterii. O iubeam cu o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
speria așa de rău. — Vezi tu, nu e vorba de a fi puțin îndrăgostită, rosti Antonia ridicându-și spre mine ochii strălucitori și plini de neliniște. Începu să vorbească monoton, de parcă vorbea în somn, cu o expresie de moarte și disperare pe față. —... Este vorba de a fi îndrăgostită într-un mod profund și disperat. Poate ar fi trebuit să-ți spunem mai demult, numai că totul a fost atât de incredibil, o dragoste atât de totală. Dar acum suntem siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dureros. Antonia se lăsă din nou pe călcâie. Își exercita puterea asupra mea în mod deliberat, aș zice nerușinat. Mă țintui un timp sub focul atenției ei; iar eu i-am îngăduit să o facă, cuprins de un fel de disperare și conștient că n-avea nici un rost să o iau în brațe. — N-o să te abandonăm niciodată, Martin, spuse ea. Niciodată n-o să te abandonăm. Mă temusem că, în mod inevitabil, firul intimității noastre se va rupe. Intenția Antoniei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a mă readuce în lumea reală. Dar, în situația dată, puteam spera că Georgie va fi veselă și lucidă? Oare ce pretenții ar putea ridica ea acum, mai ales văzându-mă într-un asemenea moment de slăbiciune? Îmi doream cu disperare pur și simplu să fiu consolat. Dar era foarte probabil să o găsesc și pe Georgie într-o stare de profundă frământare. Mi-am încuiat biroul și mi-am pus în servietă lista clienților cărora le promisesem că îi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita mea, nici nu-ți dai seama ce-ai făcut, am spus. Dar nu contează. Oricum, eu am greșit ca un dobitoc. Nu trebuia să te pun într-o asemenea situație. — Vrei să spui că nu mă iubești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei de a fi onestă, corectă și precisă și de a nu trăda nici un pic de emoție. În fața strălucirii înrourate a Antoniei, Georgie era rece și închisă. Nu fi atât de aspră cu mine, copila mea, spuse Antonia. Încerca cu disperare să stabilească o relație cu Georgie. Căuta să descopere aici un contact uman cald care să o calmeze, să o aline, să-i împlinească o nevoie a ei. Îmi pare rău, spuse Georgie. Vă doresc numai bine. Poate că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sau un eveniment; dar care avea să fie acesta nu știam, deși trăiam într-o neîntreruptă stare de tensiune și de așteptare care efectiv mă durea fizic. Mă simțeam rău, nu eram în stare să mănânc, iar când mă cuprindea disperarea beam și asta îmi făcea și mai rău. Nu puteam să stau în pat și dacă mă ridicam nu știam ce să fac. Mi-era imposibil să citesc; vizionarea unui film la cinema aproape că m-a făcut să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tocmai pentru a-l evita mă instalasem imediat în rolul meu și acceptasem atât de total tabloul pe care Palmer și Antonia aparent mi-l înfățișaseră. N-aș fi suportat, având în vedere faptul că am fost imediat cuprins de disperare, să las o „ușă deschisă” între mine și Antonia. Să fi fost asta o greșeală sau era, de fapt, expresia unei dorințe ascunse? Indiferent care era realitatea, înțelegeam acum că era de datoria mea să examinez situația îndeaproape, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Și cu tine cum rămâne? am întrebat. Și tu te afli la un pas de o viață nouă, de o fericire nouă alături de ea? L-am privit cu mare atenție. Căutam să văd în el omul care se luptă cu disperare să scape de o obsesie acaparatoare. Nu vedeam nimic. Își păstra expresia hotărâtă iar ochii lui larg deschiși, sinceri nu lăsau să se vadă nimic. — O doresc pe Antonia, răspunse Palmer, și numai pe Antonia. Și dă-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la Londra ca prin vis, venisem direct în Lowndes Square, mă culcasem și dormisem până târziu. Asta se întâmplase, presupunând că acum era trecut de miezul nopții, ieri-dimineață. Când m-am trezit m-a cuprins un sentiment de groază și disperare care nu semăna cu nici o altă stare trăită anterior. Avusesem și în trecut sentimentul disperării dar, după câte îmi amintesc, acesta avusese o cauză limpede și fusese de o natură cunoscută. Ceea ce trăiam acum era confuz și irațional și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
târziu. Asta se întâmplase, presupunând că acum era trecut de miezul nopții, ieri-dimineață. Când m-am trezit m-a cuprins un sentiment de groază și disperare care nu semăna cu nici o altă stare trăită anterior. Avusesem și în trecut sentimentul disperării dar, după câte îmi amintesc, acesta avusese o cauză limpede și fusese de o natură cunoscută. Ceea ce trăiam acum era confuz și irațional și tocmai această neclaritate era sursa fricii mele. Mi-era frică să fiu singur și totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
primul rând era gândul că ea nu-i spusese nimic lui Palmer despre scena din pivniță. Cel puțin nu-i spusese nimic atunci; și, plecând din acest punct, pe măsură ce gândurile mele alergau nebunește pe același traseu, ajungeam să măsor cu disperare distanța dintre atunci și acum. Atunci eu eram liber și credeam că și ea este la fel. Acum eram încătușat, ba chiar profund și irevocabil încătușat, pe când ea... nu știam ce să cred. Uneori găseam relevantă ideea că Palmer, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ocupa de nimic. Nici măcar o carte de legende japoneze, de curând găsită, în care în mod frecvent frații se împerecheau cu surorile și dădeau naștere la dragoni, nu reușise să-mi capteze atenția; și în cele din urmă, cuprins de disperare, m-aș fi dus la cinema, dacă nu mi-ar fi fost teamă că, în fața unor scene triste sau emoționante, aș putea izbucni în plâns. Antonia era la fel de agitată și fusese în această stare toată după-amiaza. Morocănoși, ne făceam amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prelungea prea mult i-am spus lui Georgie: Ce elegantă ești! O fată cu adevărat modernă. Ne-am înviorat toți un pic: Georgie zâmbi, Antonia oftă iar Alexander murmură: „În Pitlochry flăcăul trăia Ce-o fată modernă iubea“. Încercând cu disperare să împing conversația mai departe am spus: — Fiindcă veni vorba de Pitlochry, unde aveți de gând să plecați în luna de miere? Alexander ezită. Apoi spuse: — La New York, și se uită la Georgie. M-am uitat și eu la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe un ton care trăda plictiseala. — Nu contează. Că te iubesc sau cât de mult te iubesc? — Al doilea aspect. Sunt mișcată de faptul că mă iubești. Asta e tot. Asta nu e tot, am spus. Honor, te doresc cu disperare și am să lupt cu disperare să fii a mea. Ea negă dând din cap și se întoarse cu fața spre mine. Apoi spuse: — Nu e loc pentru o asemenea iubire. Cuvintele „nu e loc” sunau de parcă a fi străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu contează. Că te iubesc sau cât de mult te iubesc? — Al doilea aspect. Sunt mișcată de faptul că mă iubești. Asta e tot. Asta nu e tot, am spus. Honor, te doresc cu disperare și am să lupt cu disperare să fii a mea. Ea negă dând din cap și se întoarse cu fața spre mine. Apoi spuse: — Nu e loc pentru o asemenea iubire. Cuvintele „nu e loc” sunau de parcă a fi străbătut întreg universul și l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și autoritară, după care începu să-mi desfacă mâinile și să le strângă în ale ei. Fără să mă întorc, am lăsat-o să-mi cuprindă mâinile. — Și cu Georgie cum a fost? — Ah, a fost un gest de totală disperare, răspunse Antonia. Alexander a fost profund afectat de povestea cu Anderson. Atâta timp cât relația a fost de actualitate, din cauza durerii nu mai putea nici măcar să fie furios. Și-a stăpânit furia până ce s-a sfârșit toată povestea. Apoi a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora Își ridică doar mâna și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cărți diferite. Dar apoi am Înțeles că armele din romanul lui Heller n-aveau nimic de-a face cu Împușcăturile care au avut loc. Fără să bag de seamă, am trecut la unul din studiile lui Froehlich. Ajuns În pragul disperării din cauză că n-a fost Înțeles niciodată de oameni, un vânzător din Halberstadt a apăsat pistolul de tâmplă și a tras - nu o dată, ci de două ori. Sunt sigur că n-aș fi procedat niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cărți diferite. Dar apoi am Înțeles că armele din romanul lui Heller n-aveau nimic de-a face cu Împușcăturile care au avut loc. Fără să bag de seamă, am trecut la unul din studiile lui Froehlich. Ajuns În pragul disperării din cauză că n-a fost Înțeles niciodată de oameni, un vânzător din Halberstadt a apăsat pistolul de tâmplă și a tras - nu o dată, ci de două ori. Sunt sigur că n-aș fi procedat niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Partisan Review ia-o de unde nu-i. Erau Colliers’s Hygeia, Look, dar nici urmă de Partisan Review. O fi aruncat-o fără să catadicsească să se uite ce-i în plic - mi-am zis eu plin de aroganță și disperare - o fi zvârlit-o la gunoi fără s-o citească, o fi crezut că-s reclame tembelul, cretinul ăsta, filistinul ăsta de taică-meu. Îmi amintesc - ca să ne-ntoarcem și mai mult în timp la șirul deziluziilor mele -, îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea, spre stupoarea mea, spre disperarea mea, descopăr de fiecare dată pe fund o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate chiar mai mult. Consum hârtia igienică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]