4,090 matches
-
tip de forțe atractive dintre molecule (de exemplu H2) Natura acestor forțe a fost elucidată de către London pe baza teoriilor mecanicii cuantice, de aceea mai sunt cunoscute și sub denumirea de forțe London. Aceste interacțiuni mai sunt denumite forțe de dispersie, deoarece sunt condiționate de polarizabilitatea moleculei întocmai ca și dispersia luminii prin medii transparente. Forțele de dispersie iau naștere chiar și în molecule perfect simetrice datorită faptului că molecula poate fi considerată un oscilator armonic, deoarece nucleul poate vibra în contra
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
acestor forțe a fost elucidată de către London pe baza teoriilor mecanicii cuantice, de aceea mai sunt cunoscute și sub denumirea de forțe London. Aceste interacțiuni mai sunt denumite forțe de dispersie, deoarece sunt condiționate de polarizabilitatea moleculei întocmai ca și dispersia luminii prin medii transparente. Forțele de dispersie iau naștere chiar și în molecule perfect simetrice datorită faptului că molecula poate fi considerată un oscilator armonic, deoarece nucleul poate vibra în contra timp cu electronii, în acest fel putând să ia nașere
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pe baza teoriilor mecanicii cuantice, de aceea mai sunt cunoscute și sub denumirea de forțe London. Aceste interacțiuni mai sunt denumite forțe de dispersie, deoarece sunt condiționate de polarizabilitatea moleculei întocmai ca și dispersia luminii prin medii transparente. Forțele de dispersie iau naștere chiar și în molecule perfect simetrice datorită faptului că molecula poate fi considerată un oscilator armonic, deoarece nucleul poate vibra în contra timp cu electronii, în acest fel putând să ia nașere un dipol temporar. Dipolul temporar poate da
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Radacina de morcov. . . . . . . . . . . . 87-91% I.4. SISTEME DISPERSE. SOLUȚII I.4.1. Sisteme disperse. Caracteristici generale Un sistem, format dintr-o substanță oarecare, în care se găsește repartizată o altă substanță se numește sistem dispers. Substanța în care se face dispersia se numește mediu de dispersie sau solvent, sau dizolvant; substanța care se disperseză în mediul de dispersie se numește mediu dispers, solvat sau solut. Prin repartizarea unei substanțe în masa altei substanțe se obține un sistem dispers, care poate fi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
4. SISTEME DISPERSE. SOLUȚII I.4.1. Sisteme disperse. Caracteristici generale Un sistem, format dintr-o substanță oarecare, în care se găsește repartizată o altă substanță se numește sistem dispers. Substanța în care se face dispersia se numește mediu de dispersie sau solvent, sau dizolvant; substanța care se disperseză în mediul de dispersie se numește mediu dispers, solvat sau solut. Prin repartizarea unei substanțe în masa altei substanțe se obține un sistem dispers, care poate fi omogen sau eterogen. Orice sistem
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sistem, format dintr-o substanță oarecare, în care se găsește repartizată o altă substanță se numește sistem dispers. Substanța în care se face dispersia se numește mediu de dispersie sau solvent, sau dizolvant; substanța care se disperseză în mediul de dispersie se numește mediu dispers, solvat sau solut. Prin repartizarea unei substanțe în masa altei substanțe se obține un sistem dispers, care poate fi omogen sau eterogen. Orice sistem dispers este alcătuit din minimum două componente: mediul de dispersie și faza
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mediul de dispersie se numește mediu dispers, solvat sau solut. Prin repartizarea unei substanțe în masa altei substanțe se obține un sistem dispers, care poate fi omogen sau eterogen. Orice sistem dispers este alcătuit din minimum două componente: mediul de dispersie și faza dispersată. Ambele componente se pot găsi în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante sisteme disperse sunt dispersiile moleculare, denumite pe scurt soluții. Soluțiile sunt sisteme disperse omogene
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante sisteme disperse sunt dispersiile moleculare, denumite pe scurt soluții. Soluțiile sunt sisteme disperse omogene, formate din două
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante sisteme disperse sunt dispersiile moleculare, denumite pe scurt soluții. Soluțiile sunt sisteme disperse omogene, formate din două sau mai multe componente, dispersate molecular sau ionic unele în altele, în așa fel încât substanțele componente nu se disting cu ochiul liber și nici cu microscopul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ioni sau chiar atomi. O suspensie conține particule sufcient de mari pentru a fi văzute cu ochiul liber sau la microscop și pot fi fi reținute pe hârtia de filtru obșnuită. Intre aceste două extreme, se situează tipul intermediar al dispersiilor (sau soluțiilor) coloidale. Particulele suspendate sunt prea mici spre a fi văzute la microscop și ele trec prin filtrele obișnuite. Aceasta se constată din faptul că ele difuzează mult mai încet ca moleculele sau ionii soluțiilor obișnuite și nu străbat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
soluțiile coloidale și macromoleculare. Pentru aceste soluții coeficientul de vâscozitate dinamică nu mai este o mărime cnstantă, ca în legea lui Newton, ci depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui Einstein: unde este coeficientul de vâscozitate al mediului de dispersie, V volumul fazei dispersate din unitatea de volum a suspensiei iar K este o constantă care depinde de natura și mărimea particulelor dispersate (K = 4-10 pentru proteinele globulare). I.5.5. Noțiuni de hemoreologie Din punct de vedere reologic, sângele
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sunt ocupate de molecule nepolare sau polare, mai mult sau mai puțin deformate, în funcție de mărimea momentului dipol (fig. 1.5.). Fig. 1.5. Tipuri de rețele moleculare Forțele ce mențin moleculele în cristal sunt de natură van der Waals, de dispersie în cazul moleculelor nepolare și de orientare în cazul celor polare. Forțele de coeziune fiind slabe, cristalul se topește la temperatură joasă, densitatea și duritatea sunt mici, iar presiunea de vapori relativ ridicată. În rețele moleculare cristalizează majoritatea hidrocarburilor și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
din metal funcționează ca microcatozi cu descărcare de hidrogen pe suprafața lor, în timp ce metalul, funcționând ca anod, se dizolvă. Exemple tipice de coroziune electrochimică se întâlnesc în cazul coroziunii atmosferice (ruginirea fierului) și la coroziunea provocată de curenții electrici de dispersie din sol numiți și curenți vagabonzi. În problemele practice de coroziune, importantă este cunoașterea vitezelor reale cu care se desfășoară procesul. Dacă procesul de coroziune este posibil, dar are o viteză de desfășurare foarte mică, se poate considera că materialul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
σ). Rezultă că orice suprafață de separare dintre faze tinde în mod spontan să se micșoreze. Faptul că straturile superficiale diferă ca proprietăți de straturile interioare ale fazelor prezintă o importanță deosebită pentru studiul sistemelor coloidale. Pe măsură ce crește gradul de dispersie (suprafața totală de separație dintre faze), adică pe măsură ce sistemul devine microsau ultramicroeterogen, proprietățile straturilor superficiale se manifestă tot mai mult, influențând caracterul sistemului în ansamblu. Proprietățile superficiale sunt specifice sistemelor coloidale și prin acestea, ele se deosebesc de sistemele eterogene
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este solidă: faza 1 este solidă în contact cu faza 2 lichidă. După natura interacțiunii dintre substanța adsorbită și adsorbant, se deosebesc: adsorbția fizică (adsorbția van der Waals) - în acest caz, forțele atractive sunt de tip van der Waals (de dispersie, de inducție, de orientare) iar structura internă a particulelor adsorbite, respectiv distribuția electronilor de valență nu se modifică. Se manifestă la temperaturi joase și este caracterizată printr-o căldură de adsorbție mică (Q < 10 kcal/mol); adsorbția chimică (chemosorbția, adsorbția
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
produselor petroliere, a uleiurilor și altor grăsimi, în decolorarea siropurilor din industria zahărului, în purificarea și dedurizarea apelor naturale etc. De asemenea, în cazul sistemelor coloidale tipice, la suprafața particulelor coloidale are loc adsorbția ionilor sau moleculelor din mediul de dispersie. 1.1.2.5.1. Adsorbția aparentă. Adsorbția solventului În cazul unei adsorbții solid - lichid, în afara adsorbției substanței dizolvate are loc și interacțiunea solventului cu suprafața solidă. Sugestivă este diagrama din fig. 1.7., ce redă forma izotermelor la adsorbția
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Definiție, clasificare Definiție. Sistemele disperse eterogene sunt acele sisteme care prezintă suprafețe de separare între componentele lor. Proprietățile acestor sisteme variază în diferite puncte, componentele interacționând la limita suprafețelor de separare între faze. Sunt sisteme binare, formate din mediu de dispersie și fază de dispersie. Mediul de dispersie este componenta care predomină, iar faza dispersă este componenta în cantitate redusă. Formarea sistemelor disperse este însoțită de obicei de o modificare în salt a proprietăților fizico-chimice ale sistemului. Apariția suprafețelor interfazice conduce
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
disperse eterogene sunt acele sisteme care prezintă suprafețe de separare între componentele lor. Proprietățile acestor sisteme variază în diferite puncte, componentele interacționând la limita suprafețelor de separare între faze. Sunt sisteme binare, formate din mediu de dispersie și fază de dispersie. Mediul de dispersie este componenta care predomină, iar faza dispersă este componenta în cantitate redusă. Formarea sistemelor disperse este însoțită de obicei de o modificare în salt a proprietăților fizico-chimice ale sistemului. Apariția suprafețelor interfazice conduce la creșterea energiei libere
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acele sisteme care prezintă suprafețe de separare între componentele lor. Proprietățile acestor sisteme variază în diferite puncte, componentele interacționând la limita suprafețelor de separare între faze. Sunt sisteme binare, formate din mediu de dispersie și fază de dispersie. Mediul de dispersie este componenta care predomină, iar faza dispersă este componenta în cantitate redusă. Formarea sistemelor disperse este însoțită de obicei de o modificare în salt a proprietăților fizico-chimice ale sistemului. Apariția suprafețelor interfazice conduce la creșterea energiei libere, factor care micșorează
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
salt a proprietăților fizico-chimice ale sistemului. Apariția suprafețelor interfazice conduce la creșterea energiei libere, factor care micșorează stabilitatea sistemului. Interfețele de separare sunt sediul a numeroase fenomene de adsorbție și interacțiuni moleculare. Mărimile ce caracterizează sistemele disperse sunt: gradul de dispersie - definit ca numărul de particule ce ar putea fi așezate una lângă alta pe o distanță de un centimetru. Se notează cu d și se măsoară în [cm-1]. Experimental, determinarea gradului de dispersie se face prin măsurarea vitezei de sedimentare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ce caracterizează sistemele disperse sunt: gradul de dispersie - definit ca numărul de particule ce ar putea fi așezate una lângă alta pe o distanță de un centimetru. Se notează cu d și se măsoară în [cm-1]. Experimental, determinarea gradului de dispersie se face prin măsurarea vitezei de sedimentare într-un lichid, acest parametru depinzând de mărimea particulelor și de vâscozitatea mediului. Variația gradului de dispersie duce la schimbarea multor proprietăți ale sistemului. suprafața specifică. Datorită gradului de dispersie mare al sistemelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de un centimetru. Se notează cu d și se măsoară în [cm-1]. Experimental, determinarea gradului de dispersie se face prin măsurarea vitezei de sedimentare într-un lichid, acest parametru depinzând de mărimea particulelor și de vâscozitatea mediului. Variația gradului de dispersie duce la schimbarea multor proprietăți ale sistemului. suprafața specifică. Datorită gradului de dispersie mare al sistemelor coloidale, suprafața de la nivelul interfazic nu se evaluează prin suprafața absolută, ci prin suprafața specifică, notată cu S0, care este dată de raportul dintre
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]