1,499 matches
-
artificială În pagina de hârtie. Dar, În același timp, jurnalul e „intimul perceput În banalitatea sa cotidiană”11. O contradicție? În nici un caz! Pentru că, notat zi de zi, orice eveniment Își pierde aura de măreție pe care i-o conferă distanțarea În timp și analiza la rece. Plasate În montura fierbinte a intimității, până și cele mai grandioase Întâmplări se aplatizează, reducându-se la simple descrieri de serie, la fel de relevante (sau de puțin relevante) ca angoasele sau jubilațiile domestice ale autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oamenilor și a valorilor. Bernard Cathelet propune termenul de intimitate-cuib23, În jurul căruia se aliniază variantele de intimitate În care omul modern speră - inconștient poate - să se regăsească pe sine și să-și regăsească iluzoria stabilitate, confortul și liniștea. Apropieri și distanțări Lăsând deoparte varietatea surprinzător de largă a intimismelor (cercetătorul francez descoperă chiar o „intimitate naționalistă”, care În sport se traduce prin lăudărosul „Noi suntem cei mai buni!”, dar care, la celălalt pol, al existenței sociale și politice, conotează direct șovinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pare „filmat de aproape”, de la abia câțiva centimetri, iar detaliile pretind dreptul la Întâietate: părți ale unui univers invizibil, ele se oferă privirii În toată răceala de-contextualizării lor. Ca o consecință directă, intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cititor este integratoare. În plină ofensivă a „gândirii slabe”, S. reactualizează, atât în eseuri cât și în proza de imaginație, tipul de creator vizionar. Considerat în raport cu generația sa, el este un solitar. Nu însă unul indiferent, ci definindu-se prin distanțare și diferențiere polemică. Încă de la romanul Vântul sau țipătul altuia scriitorul contestă statutul și finalitatea literaturii ca pură „aventură a limbajului”, ca „inginerie textuală”. „Tehnologia textului - spune un personaj - e la fel de rece și de precisă ca și cea a mașinii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
altă parte, Carrithers (1990:195) susține, referitor la societatea umană primitivă: În măsura în care individul a devenit dependent de un aspect al mediului înconjurător, în special de semenii săi configurați ca grup, înșelătoria ar trebui să fie doar o temă minoră, o distanțare de la consensul de bază. O a treia speculație este lansată de Bok (1978:18) care vorbește de situația cînd toate afirmațiile ar fi "adevărate sau false în mod întîmplător"; atunci, spune ea, "acțiunea și opțiunea ar fi subminate din start
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
militare, politico-diplomatice sau economice (Layne, 1998, p. 8). Întrucât amenințările nu se referă exclusiv la apărarea populației sau a teritoriilor Împotriva unei potențiale cuceriri militare, În dezbaterea asupra strategiei globale a fost introdusă o schimbare radicală de atitudine, conducând de la distanțarea de o perspectivă reactivă la una proactivă (De Czege și Echevarria, 2001; Freedman, 2006). Puterea militară rămâne unul dintre elementele esențiale În aplicarea unei strategii globale, Însă nu constituie un instrument exclusiv al acesteia. În acest sens, Howard (1979) identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de Început a secolului XX: relația strategică cu Moscova trebuia menținută, Însă acest lucru nu Însemna că România nu putea să implementeze o politică externă asertivă a propriilor interese naționale. Îndeosebi regimul național-comunist ceaușist a fost creditat pentru perioadele de distanțare diplomatică (dar rareori politică!) față de Moscova. Implicațiile relației sinuoase dintre București și Moscova, mai ales Începând cu anii ’60, s-a datorat faptului că poziția României În cadrul blocului sovietic nu era una privilegiată, așa cum România - prin poziția ei geostrategică, putere
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
care, În cel mai fericit caz, Îi era rezervat României din cauza capabilităților sale militare limitate, dar și din cauza procesului de dezvoltare lent și nemulțumitor, nu satisfăcea În nici un caz aspirațiile României de echilibrator al subsistemului 1. De aceea, tendințele de distanțare ale României față de Moscova nu se manifestă nici măcar o singură dată În domeniul militar, ci cu preponderență În domeniul economic, prin relația privilegiată pe care Bucureștiul căuta să o stabilească atât cu Occidentul, cât și cu un număr mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
teorie a sistemelor politice. Intenția noastră este aceea de a descrie un aranjament ideal, prin comparație cu care se poate defini un standard de evaluare a instituțiilor existente și se poate indica ce anume trebuie păstrat pentru a justifica eventuale distanțări față de acest standard" (Rawls, O teorie, p. 213). 70 Brian Barry, Why Social Justice Matters (Polity Press, Cambridge, 2005), Dworkin, Sovereign Virtue, pp. 169-180, pp. 307-473, John E. Roemer, Equality of Opportunity (Harvard University Press, Cambridge, 1998). 71 Merită să
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
informare asupra valorilor, a viziunii despre lume, a ideologiei unei societăți mai degrabă decât ca o situare pe plan estetic. Orice religie, orice ritual are nevoie de frumusețe, de regie, de spectacol. Prin "estetic" nu trebuie să înțelegem numai o distanțare față de obiectele de artă cu scopuri contemplative, ci, dimpotrivă, faptul că în ritual se joacă explorarea adâncurilor conștiinței umane, raportul cu lumea, ciclul vieții și al morții, misterul procreației, succesiunea generațiilor și dovezile de forță dintre cei vii. Noaptea, când
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
exigență radicală, exterioară, deoarece nu se considera ca făcând parte din categoria celor vizați sau vinovați; o autoiluzionare morală compensatorie îl salva de la dezastrul etic; 2. a sta de vorbă cu organele sistemului însemna, în conștiința sa, dimpotrivă, disocierea, delimitarea, distanțarea netă de sistem, definit în mod precis ca principiul răului; o rezervă de puritate funciară îl făcea deci să se considere distinct, nepoluat, chiar și după astfel de contacte profund impure; o altă lume, cu care dintr-un motiv sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deplin concludentă. Evenimentele par, într-adevăr, pe un plan, prea aproape de noi. Reacțiile sunt încă mult prea emotive, prea pasionale, prea personalizate și, mai ales, mult prea rigide. Liniștea de spirit strict necesară unei astfel de analize, în general, lipsește. Distanțarea istorică încă nu s-a produs. Iar noi avem nevoie, în primul rând, de un examen rece, lucid, obiectiv. De o adevărată analiză și reconstituire istorică a climatului moral și cultural al unei întregi epoci. Avem în schimb, din plin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intelectuali și scriitori, ideea de apolitic are însă alt înțeles: ea se confundă cu refuzul înscrierii într-un partid politic, cu adeziunea publică la un program oarecare, cu păstrarea distanței permanente față de viața politică organizată. Pe scurt: apolitic înseamnă neîncredere, distanțare, idiosincrazie, refuz chiar al ideii de partid politic. Problemă deosebit de interesantă, de esență pur sociologică. Nu știm dacă... sociologii d-lui Adrian Severin au luat-o în dezbatere. Ea trebuie, în orice caz, studiată științific. Să recunoaștem, mai întâi, un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al politologiei românești. Arondismentul 6 al Parisului a rămas doar nostalgia passablement gâteuse a vârstei a treia. La independența de spirit și analiză a autorului se adaugă, în sfârșit (chiar dacă după unele ezitări și chiar derute inițiale) și o anume distanțare de personajele oficiale ale Puterii. Politologia este, într-adevăr, independentă de Putere, de orice Putere, sau nu există. Acest principiu de bază consolidează și primele două volume prezentate nu fac decât să confirme o astfel de idee întreaga reflexie politologică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a partidului comunist este posibilă doar printr un act pur revoluționar, iar o ideologie nu poate fi declarată ilegală, sau interzisă decât într un sistem totalitar), întreaga discuție are un caracter doar teoretic. Reapare, deci, și la Dan Pavel cu distanțarea lucidă corespunzătoare ideea celor două Românii, în alb și negru, eroi și bestii etc. Soluția Michnik este cea îmbrățișată: înțelegerea, concilierea și iertarea. Cu atât mai mult subscrie în continuare și autorul român , cu cât cei ce n-au luptat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
astfel pentru o educație feminină orientată înspre deprinderi artistice și gospodărești, iar pentru tinerele care doreau totuși o carieră, propunea crearea unor facultăți speciale, "femeiești", pe lângă instituțiile universitare existente 40. De altfel, frecventarea universităților încă era apanajul tineretului masculin, în timp ce distanțarea de "cei 4 K: Kinder, Kleider, Kirche, Küche" părea că metamorfozează femeia într-o "parodie a bărbaților"41. Așadar, noua politică școlară interbelică trebuia să țină cont de o întreagă paletă de aspecte problematice în demersurile sale de închegare a
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
iubita e „nălucă din flăcări și zăpezi moarte”, ochiul descoperă doar „o nălucă de floare”. Și totuși, ca și la alți poeți ardeleni, o anume forță - asprime, înverșunare, îndârjire - vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare fantezistă i se opun consistența, incandescența materiei. B. privilegiază metaforele în care domină trimiterile spre ardere, văpaie și sânge. Dacă toamna este văzută simbolist, ca un anotimp cu „palori de prețios metal muribund”, mult mai frecvent natura apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
acest gen au anumite limitări. Sfârșitul secolului XX a fost martorul unui număr de provocări pentru legitimitate, ceea ce îi determina pe Kaase, Newton și Scarbrough să vorbeasca de o "criză a democrației" (1995: 150 urm.), referindu-se, în special, la distanțarea cetățenilor de partidele politice, la apariția unor atitudini anti-partizane, și, în general, a unor atitudini de nemulțumire și anti-establishment. Pharr și Putnam (2000) vorbesc fără ezitare de "democrații nemulțumite", și, împreună cu Dalton (2000, 25), ei subliniază declinul "capacității actorilor politici
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o intrigă a Altuia în Același, care nu echivalează cu o deschidere a Altuia în Același. (Altfel decît a fi sau dincolo de esență) Această urmă a prezenței Altuia, reliefată de particula reflexivă se (alta decît impersonalul se heideggerian), postulează o distanțare de sine, o luare în calcul a sinelui ca fiind Altul, reflecție ce amintește în bună măsură de un alt filosof francez, Jean-Paul Sartre, cu deosebirea că la Sartre acea "distanță" marchează o ruptură, o zonă de neant, ce induce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
departe de a fi raiul pășunilor verzi pe care zburdă oi grase și vesele, ci e o țară dură, săracă, îndîrjită, dar demnă, răbdătoare și, uneori, cîntătoare. Fericit cel ce poate ierta, mai fericit încă, cel ce poate uita... Prin distanțarea romanescă și obiectivarea paradoxală a unui destin, prin subiectivitatea extremă a propriei creații, Chalandon a reușit, probabil, să ierte. Nu și să uite. Romanul său nu e o lecție de viață, ci o tentativă de a descîlci complicatul mecanism al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o bursă la Sorbona, unde (ca și creatoarea ei) alege să studieze... limbile moarte, greaca și latina. Limbi moarte pentru a scăpa de o lume moartă, limbi moarte pentru a se simți vie, altfel. Semn major al emancipării și al distanțării de locurile natale, studiul acestor limbi și literaturi, în ambianța specifică intelectualilor de pe malul stîng al Senei, nu o face pe Claire să-și uite sau să-și renege originile, ci doar să le asume, să le integreze cu luminoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
meu de a scrie. Un om fragmentar." (C) Împingînd la limită această logică, el convoacă în propriul text alte voci pre-existente, ceea explică mai bine utilizarea sistematică a interși intratextualității. Circularitate, punere în abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități ("Eu, iată obstacolul. Nu reușesc să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nașterii și suferinței, pe care gîndirea hindusă o leagă exclusiv de spațiul iluzoriu creat de maya. Or, a nega suferința reprezintă păcatul suprem pentru Cioran! În apele cele mai adînci, atît în primele cît și în ultimele texte, apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același dezgust față de gîndirea aridă, față de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai poate recăpăta inocența originară. Un empirism al "prezentării istoriei așa cum a fost" nu mai poate pretinde un consens tacit din partea comunității politice și academice. Prin urmare, ea trebuie să-și susțină virtuțile cu argumente. Iar acest lucru determină o distanțare obiectivantă în cadrul disciplinei relațiilor internaționale. O dată ce această distanță s-a făcut simțită, rolul disciplinei nu mai este socializarea implicită, ci dezbaterea explicită. Interpretarea sa, acum explicită, este expusă criticii și nu are nevoie doar de justificare empirică, ci și de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința de restrângere a acestuia, prin construirea unor sensuri specifice experienței profane, tot astfel cum literatura mitologică propune sensuri caracteristice experienței sacre: "Autonomizarea discursului filosofic față de celelalte discursuri ale culturii grecești sau, de fapt, distanțarea lui de discursul de gen literar și situarea de partea discursului cunoașterii sunt produsul unui anumit raport între jocul semnificației și limitarea lui prin logică"85. "Specific limbajului filosofic în general este un anumit statut al numelor, al termenilor, cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]