2,589 matches
-
neurologică (boala Parkinson); psihiatrici: anxietate, demență, depresie; iatrogeni: antipsihotice, betablocante, diuretice, benzodiazepine, bronhodilatatoare sim- patomimetice. Insomnia este tulburarea de somn cel mai des întâlnită și se manifestă prin dificultăți în adormire, în menținerea somnului sau printr un somn ineficient. Urmările diurne ale insom- niei sunt multiple: scăderea atenției, dificultăți în concentrare, scăderea capacității de răspuns în situații de stres, iritabilitate și fatigabilitate. Insomnia poate fi: tranzitorie, datorată de cele mai multe ori unui stres recent și cu o durată de câteva zile; scurtă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ioan Prada, Ioana Dana Alexa, Ramona Ștefăniu () [Corola-publishinghouse/Science/91970_a_92465]
-
apariția durerii la echivalențe de efort fizic, sau dispneea ca unică manifestare a ischemiei miocardice (prin percepție alterată a durerii). Deși este dificil de stabilit un profil clinic al vârstnicului cu FA, trialul AFFIRM consideră că frecvența ventriculară rapidă, episoadele diurne și de scurtă durată, sexul feminin, prezența bolii coronariene, a disfuncției ventriculare/IC, tratamentul mai agresiv, recurențele numeroase, sunt parametri însoțiți mai frecvent de simptome (52). Caracterul nespecific al simptomatologiei la vârstnici motivează, așa cum s-a arătat, importanța screening-ului. Furber
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
spre a-l împiedica să fornăie și, astfel, să atragă atenția. Dar starea de spirit spre care alunecau prin aer cuvintele doamnelor și domnilor fornăi suspicioasă, cabrându-se dinaintea a ceva ce părea să o învăluie șiret în plină strălucire diurnă a respectului. Justificat sau nu, străbătând aerul deja înțesat de așteptări și surprize al întâlnirii, formularea cea bine țesălată rezonă cavernos a cal troian, în care normativul pândea silențios momentul afirmării. Glăsuindu-și atât de vehement respectul, substanța ei vibră
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
somnolează de-a lungul trupului masiv, numai caiere de negură, al obscurității. E posibil însă ca tocmai somnul să fie justa balanță, din talerele căreia fiecare din cele două să-și primească măsura cuvenită - somnul ca rațiune de dincolo de rațiunea diurnă, ca geneză lenifiantă a încleștării, unde victoria se acordă înaintea luptei, prin simpla înțelegere a necesității. Pentru combatanți, a moțăi unul lângă altul expune la primejdia supremă de a se trezi mai transformați decât prin lucrarea oricăror tăișuri și ascuțișuri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
descreștere, acum două nopți au fost incendiate peste o mie de mașini, noaptea trecută numărul lor a scăzut sub o mie.” Reconfortant, nu? O știre de azi, vineri, când scriu acest text, anunță reînceperea sezonului de incendieri În Paris. Impolitețea diurnă În țara Politeții. La noi injuria e cotidiană, avem sezon continuu. (23.01.2010) Felonie În stil românesc Consultam texte de și despre Mihai Ralea, profesor la Iași până În 1939, pentru a fixa contribuția sa la dezvoltarea psihologiei În universitatea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ar fi mai puține magazine ale cooperației de consum. În mod evident stăm prost cu zarzavaturile, deși Gotland este un producător important. Banii pentru casă cam 1.300, fetița mănâncă cel puțin o masă pe zi. Margareta primește salariu plus diurnă. De acord cu un cont de țigări pentru Johan, să primească 2 cor. pe zi dacă nu fumează. La început 1 cor. dacă fumează sub 5 țigări. N-ai cum să-l controlezi. M. nu crede că putem să-l
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o înțelegere superioară. Bucuria Luminii, surâsul, concordia, optimismul, i-au însoțit mereu pe franciscani, mai ales în apostolat și în misiuni. Rugăciunile sunt aproape permanente în viața spirituală a franciscanului. Ele sunt solitare și comunitare (cu întâlniri la ore fixe diurne sau nocturne). Rugăciunile solitare pot fi afective sau contemplative. Franciscanul se roagă lui Dumnezeu din toată inima oriunde și oricând. Exercițiile spirituale, indicau scrierile sf. Bonaventura sau Teologia Mistică a lui Henri de Herp. La racoleți, exercițiile durau 9 zile
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
parte din Rezistență, depășiseră granița omenescului. Purtau "în adâncul cărnii lor ce are neamul omenesc mai josnic, mai sălbatic și mai sublim, ce rămâne atunci când spoiala este îndepărtată brutal". Toți "pendulau, în voia coșmarurilor nocturne și a tainicelor lor deliruri diurne. Erau apucați de porniri când voiau să moară ori să ucidă, de văpăi incontrolabile din trecut; alteori, erau copleșiți de o poftă nebună de plăcere, de dragoste, de cuceriri, de reușite". Mulți se întorceau cu "un deziderat fundamental", împărtășit în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
austriac, se încearcă fundamentarea teoriei conform căreia fondul vieții psihice îl constituie inconștientul, nivel care influențează decisiv comportamentul individual. Chiar dacă Freud a acordat un rol hotărâtor pulsiunilor psihice interne în determinarea comportamentului uman - reziduuri de memorie, dorințe neîmplinite din starea diurnă, toate acestea refulate latent în inconștient -, el nu a avut în vedere, cum s-a crezut deseori, libera satisfacere a instinctelor. Dimpotrivă, psihologul austriac consideră că diferitele înclinații egoiste ale omului pot fi metamorfozate în dispoziții sociale altruiste, sub acțiunea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a devenit ocupația lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un astru diurn la ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului. Într-o noapte, după
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i deranjăm, copii, mai încet, uitați-vă la ei și rețineți-le înfățișarea! Tresar glasuri și privirile se încarcă cu imagini de neuitat. Ne cinstim înaintașii ca pe o istorie înscrisă în firescul vieții și al memoriei care selectează banalitățile diurne de cele ce înseamnă reverberații ale esenței umane. Sunt locuri, sunt străzi și alei, parcuri și case pe care trebuie să le vedem pe îndelete, să ne bucurăm de frumusețea lor și vom prinde atunci iubirea totală de spațiile acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și îmbolnăvit. Era atât de micuță, încât nici nu se zărea din spatele putinicii lui moș Butu. Suferea cumplit. Era suferința omului bătrân, smuls cu brutalitate de la casa lui, de la obiceiurile lui, de la ritmul lui existențial, de la tihna și viața lui diurnă. Țile stătea în genunchi în fața babicăi, pe care se vedea cât de mult o iubește, iar fața lui în semiîntunericul vagonului lăsa impresia unui mesager venit din sferele înalte să pregătească sufletul babicăi pentru cea din urmă călătorie. Privirile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
funcționarea unor ferme, cu cele mai variate profile de activitate, organizarea cercetărilor și aplicarea practică a rezultatelor obținute. În condițiile oferite de deplasarea cu automobilul pe mari distanțe, autorul preazintă descrierea geografică și natura, starea localităților și activitatea oamenilor; viața diurnă de muncă și cea din timpul de weekend, viața familiilor care l-au găzduit etc. Vedem deci, că autorul a urmărit un complex de factori, care studiați În conexiune, pot oferi o imagine 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof.
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cît sînt de fericit, să-i rog să-și dea seama ce comoară posedă cu toții, ce sobiță minunată, ce tranchilizant fără prescripție medicală. Noroc de mine că strășnicia regulamentului mă împiedică să mă dau în spectacol. Ceva din felul meu diurn de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora le sînt surprinzător de drag în timp ce altora le impun o solidă antipatie". Între fericirile monahului se află și darul lacrimilor, al lacrimilor mîntuitoare ale căinței, speranței și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atenți să desprindem îndemnurile care ni se dau: inima acum e pe recepție". Jurnalul fericirii se încheie cu cîteva afirmații: "Numai creștin fiind mă vizitează în pofida oricărei rațiuni fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale orașului spațiu proustian descompus de timp și nu ajung să fiu și eu cum spune François Mauriac în Destine unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții și să nu mă număr printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar eu le-am prezis că nu vor rezista multă vreme, urmau să apară, eram convins, tabloide politice de mare tiraj, și-apoi, pregătirea lor profesională era prea prețioasă, Încercam să-i conving, pentru a-și uza personalitatea În comentarii diurne, politice și cel mai adesea triviale, cum o cerea moda momentului.Ă Cei doi cu care am făcut „târgul” Într-o noapte lungă, plină de amintiri și idei - semănând cu alte nopți formidabile din vremea dictaturii când apartamentul meu din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai ales printr-o facultate imaginativă ieșită din comun. Acele calități cu care te naști, se pare, care nu se pot forma și care, În primii timpi existențiali, sunt mai degrabă greutăți, ghiulele la „picioarele” agile ale inteligenței și comprehensiunii diurne. Fiind atât de „Îndrăgostit” de zona aceasta pe care am numit-o a posibilului, atât de obișnuit de a trăi și de a fi „activ” În ea, În felul meu, se’nțelege că mi-a venit extrem de greu să intru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bruscă și iute dispărută, poate pune În evidență o făptură care străbate un culoar Întunecat, un obiect, o pasăre. Acest prezent ne extrage, tocmai, din prezent, din cel fals sau aparent, mâzga vie și aparent consistentă pe care plutește gesticulația diurnă, ascunzându-l de fapt nu pe „el”, cel real, ci ascunzând totul sau aproape totul. Poeții, adevărații și rarii poeți, În ceasurile lor de „inspirație”, de ruptură din falsul prezent, din fracturarea, de fapt, a persoanei și conștiinței proprii, poeții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dichter - Poetul. De atunci, cred că s-a Înțeles acest lucru, de atunci, de când am contestat „realitatea aparentă” și m-am instalat În „realitatea mea”, am trăit un fel de stare schizofrenică, dublă: prea „laș” pentru a contesta total realitatea diurnă, „instalată”, Învingătoare și, mai ales, acceptată de majoritate, dar și „visător”, cum spuneam, fabricându-mi la nesfârșit propria mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îl reducem din nou la „Unul”, proclamând „misterul Sfintei Treimi”. Da, i-am uitat pe zeii Grecilor, strămoșii noștri spirituali, dar... ei nu ne-au uitat, nu ne-au părăsit și ne apar În momentele cele mai neașteptate - nepotrivite?! - ale diurnului nostru care ne mână, ne macină și ne obosește fără milă și Încetare. (Poeții, cei mari, Își mai amintesc de ei, de la Hölderlin până la Lucian Blaga, cu ciclul său din tinerețe al zeului cîmpiei, Pan, ce, retras În grotă, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care, În naivitatea noastră infantilă, livrescă și aproape imbecilă, credeam că se găsesc, că „trăiesc”, plenar și majestuos, acele mari criterii pe care platonismul grec ni le-a lăsat moștenire și pe care școala - o școală mereu ruptă de existența diurnă, politică și socială! - le Însămânțează sutelor de mii de „pui umani” care, ca și puii de rândunică sau de vrabie, cască larg „ciocurile conștiinței” pentru a afla: Binele, Adevărul și Frumosul! Alături de Justiție, bineînțeles, și de... iubire! „Vinovați fără vină
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-i așa, unul dintre acei magistrați care, asemenea unui Radamantes sau Minos al Infernului dantesc, ține „județ” grav și definitiv În orele cele mai neașteptate ale nopții sau În situațiile cele mai „nepotrivite”, mai „neașteptate” ale vieții noastre, ale acelui „diurn” care ne aruncă, Împinge și Împotmolește În formele cele mai previzibile, abrutizante, dar și ciudate, ale acelui „moloz social” care adeseori ne face dacă nu să uităm, să dăm Însă pur și simplu la o parte ceea ce este esențial În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sensul ei, ce ne va apărea uneori ca o cale lactee, sus, la munte, orbitoare și „ireală”, propunând o „realitate” care „nu există”, cu care nu avem ce face și care „mai mult ne’ncurcă” În alergăturile și necesitățile noastre diurne, În „lipsa noastră de timp”, un alt cadou, ca și brutalitatea banului, pe care ni-l face lumea orgolioasă, apuseană. Sensul vieții - unitatea cu idealurile adolescenței, unitatea vie, activă, care uneori ne duce pe acel platou care pare al ne-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne-am născut! „Cât adevăr Îndrăznește, cât adevăr suportă un spirit” - spune Nietzsche. „Eroarea credinței Într-un ideal nu este obtuzitatea (ne-Înțelegereaă; eroarea este lașitatea!...” Lașitatea unui destin, care nu este altceva decât „pierderea, Înnămolirea” unei ființe În acele interese diurne, necesități reale și mărunte, când se pierde nu numai „credința strămoșească”, cea pe care o Biserică obosită o proclamă cu un glas tot mai firav, ci credința În forțele proprii. Sau, În ceea ce unii istorici „romantici și reacționari” considerau a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei sau a romantismului. Totul era plumbuit de plictisul și anxietățile diurne. Totul reprezenta un spectacol. Dar ceea ce mă deranja cel mai mult - lucrul care de fapt constituia motivul pentru care eram atât de captivat de băieți - e că auzisem când unul dintre ei - când mă întorsesem s-o conduc pe Sarah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]