2,119 matches
-
organizării lor politice. În 1857, divanurile ad-hoc au solicitat unirea Moldovei cu Țara Românească într-un singur stat, România, în fruntea căreia să fie instalat un prinț străin. Convenția de la Paris (1858), luând act de voința poporului român exprimată prin divanurile ad-hoc, a hotărât unirea parțială a celor două țări sub denumirea "Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei". Deși rămâneau separate ca entități politice distincte, fiecare cu propriul său domnitor, guvern și parlament, Principatele Unite împărtășeau două instituții comune (Comisia Centrală
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
liberalii radicali, care s-au aliat cu conservatorii în ceea ce a rămas în conștiința colectivă sub numele de "monstruoasa coaliție" care l-a forțat pe Cuza să abdice și să părăsească țara în 1866. Împlinindu-se voința populară exprimată în divanurile ad-hoc din 1857, elita politică românească a oferit tronul țării lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, ca soluție de rezervă după refuzul lui Filip de Flandra, primul ofertat în acest sens. Carol continuă procesul de modernizare inițiat de Cuza, într-un ritm
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
oficiale între Românie și India au existat și înaintea stabilirii relațiilor diplomatice româno-indiene la 14 decembrie 1948, la nivel de legație, aceasta fiind consemnată ca rezultat al tratativelor purtate la Ankara între ambasadorii celor două țări, Grigore C. Moisil și Divan Chamanlal. La 23 martie 1954, la New Delhi a fost semnat Acordul comercial și de plăți între România și India. Misiunea diplomatică a României în capitala Indiei, New Delhi, la nivel de legație a fost deschisă la 7 aprilie 1955
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
având ambasade la București și Amman. Legăturile dintre poporul român și poporul iordanian sunt foarte vechi. Documentele existente atestă intense legături între cele două popoare în epoca evului mediu, statornicindu-se importuri de-a lungul anilor sub multiple forme. Opera Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul a cărturarului român Dimitrie Cantemir a fost tradusă în limba arabă la începutul secolului al XVIII-lea și a circulat între Eufrat, Marea Mediterană și Marea Roșie, inclusiv pe teritoriul de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
judecarea unor pricini între soborul călugărilor dintr-o mănăstire și poporăni sau cu soborul altui așezământ mănăstiresc, să citești cu atenție hotărârea domnească și ai să vezi că ea este izvorâtă nu numai din înțelepciunea voievodului, ci și din a Divanului Domnesc și a înaltului cler. De fiecare dată voievodul trimitea un slujbaș domnesc de seamă pentru a cerceta faptele la fața locului. După ce primea anafora de la dregătorul trimis, asculta cu mare luare aminte pe împricinați, cărora le cerea să-și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la morile mănăstirii Gălății.” Atunci, la 31 mai 1752 (7260), Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod a întărit dreptul mănăstirii Galata de a folosi apa Nicolinei pentru morile ei „ iar igumenul de la Balica de va avea a răspunde, să vie la Divan. Într-alt chip să nu fie.” - După cum se vede cercetătorule tu ai dreptate. Zavistia între sfințiile lor - călugării celor două mănăstiri - a durat vreo șaptezeci și patru de ani. - Mărite Spirit. Pentru că tot vorbim de fapte care nu sunt la locul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la greșeala voievodului Vasile Lupu, care a dat acest sat mănăstirii Trei Sfetite. Acest sat însă „au fost moșie a lui Isacu Balica hatmanul, ctitorul și ziditoriul cel dintâiu aceștii mănăstiri” (Frumoasa). Si însuși vodă spune că: „Stându cu toții la divan și luîndu-le domniia mea sama cu amănuntul pe direse ce au arătatu...s-a dovedit că satul acesta Coicenii este dreptu al sfintii mănăstiri Sfete Arhangheli (Mihail și Gavril)...” Pe săteni i-a făcut poslușnici ai mănăstirii și i-a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
i-au fost tot cu pace...Iar acmu, în zilele lui Iliiaș vodă, noi ne-am sculat iarăși cu pâră asupra popei lui Nistor ca să ne dea de-a dzecea din mori; el nu a vrut...ce au stătut la Divan cu noi înaintea lui Iliiaș vodă...Iar popa Nistor dac-au vădzut aședzare mare, el încă ne-au mai dat șeasedzeci de lei bătuți, cari bani fac cu toți, dați cu cei dintâiu, 120 de lei bătuți; ce acești bani
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din vremea lui Radu Mihnea voievod și Miron Barnovschi voievod. La 18 mai 1627 (7135) însă, egumenul mănăstirii Hlincea își calcă pe suflet și revine la sentimente mai bune și spune: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului, cu Eftimie și cu Pavel, de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetâi Nicolae den Tarina Iașilor ca să hie întru pace de acmu până în veci, nice să mai pârâm noi pre dânșii nici ei pre
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
12 zile pe an. Iată că sătenii spun că: „deunăzi (4 iunie 1755 (7263) am mărsu și am dat răvaș la măriia sa Matei vodă și ne-am jăluit de multele putințele noastre și măriia sa ne-au scos la Divanul măriei sale și ne-au giudecat. Si...ne-au trimăs la sfințiia sa epitropul mănăstirii Dancu (Ioanichie) să ne așezăm.” Si au reușit sătenii să-l înduplece pe egumenul mănăstirii că de acum înainte vor plăti doar câte un leu pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să mă asculți. Am în față un zapis de judecată între mănăstirea Zlataust și mănăstirea Aron Vodă. Motivul? Seliștea Prisăcilor. E o întreagă tărășenie. De această dată, Sfinția sa mitropolitul Nechifor judecă pricina cu gândul ca aceasta să nu ajungă la Divanul Domnesc și la vodă (Grigorie Ghica voievod). Gâlceava a pornit-o Paisie, egumenul Zlataustului. El spune că Prisăcile sunt danie mai veche de la Duca vodă bătrânul și că mănăstirea Aron Vodă stăpânește locul pe baza unui ispisoc de danie mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
XIX-lea și până în zilele noastre, o serie de istorici și genealogiști ce au cercetat în mod direct sau indirect trecutul acestei familii au evidențiat în lucrările lor vechimea familiei Balș pe pământul Moldovei 4. În privința acestui neam boieresc, membrii Divanului Moldovei adevereau într-un document din 10 octombrie 1811 faptul că "noi cunoaștem pe deplin și mărturisim neamul și familia Balș, ce din timpuri străvechi locuiește în această țară, ca distins și de neam mare, atât în privința vechimii sale, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
case, care sunt recunoscute atât la curtea domnitoare de azi, cât și în statele străine, ca: Cantacuzino, Brâncoveanu, Ghica, Mavrocordat, Ruset și Sturdza"6. Totodată, episcopul Romanului, Gherasim, marele logofăt Costachi Ghica, marele vistier Iordachi Russet și ceilalți membri ai Divanului confirmau cu acest act întărit de ei, prin iscălitură și punerea propriei peceți, faptul că Vasile Balș, la acea dată baron austriac și sfetnic gubernial cezaro-crăiesc, descindea direct din această nobilă familie 7. Balș ceruse acest act pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
domnitor al Moldovei "să se cerceteze curgerea niamului dumnilor sale întocmai după dovezile ce au adunat spre încredințare"9, pentru a li se întări arborele genealogic întocmit în acest scop, după documente, de către sulgerul Constantin Leondari, logofăt de taină al Divanului, și desenat de inginerul Johann Freywald, în condiții grafice deosebite. Anaforaua boierilor Divanului Moldovei din 30 decembrie 1813, întocmită din porunca domnului Scarlat Alexandru Calimah, consemna faptul că după cercetarea vechilor urice și ispisoace prezentate se putea afirma "că acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ce au adunat spre încredințare"9, pentru a li se întări arborele genealogic întocmit în acest scop, după documente, de către sulgerul Constantin Leondari, logofăt de taină al Divanului, și desenat de inginerul Johann Freywald, în condiții grafice deosebite. Anaforaua boierilor Divanului Moldovei din 30 decembrie 1813, întocmită din porunca domnului Scarlat Alexandru Calimah, consemna faptul că după cercetarea vechilor urice și ispisoace prezentate se putea afirma "că acest niam de boieri au fost de când s-au așezat în locurile aieste necurmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acest niam de boieri au fost de când s-au așezat în locurile aieste necurmat dintre cele mai întâi și mai aleasă din ale pământului acestuia" și că "împreună se trag din cel mai întâi părinte"10. În cuprinsul său, rezoluția Divanului oferă pentru prima oară referințe mai detaliate privitoare la istoria familiei Balș. Spița neamului Bălșeștilor, pe linie masculină, însoțită de o cuprinzătoare anafora a Divanului moldovean de cercetare și adeverire a veridicității informațiilor pe baza cărora s-a întocmit spița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și că "împreună se trag din cel mai întâi părinte"10. În cuprinsul său, rezoluția Divanului oferă pentru prima oară referințe mai detaliate privitoare la istoria familiei Balș. Spița neamului Bălșeștilor, pe linie masculină, însoțită de o cuprinzătoare anafora a Divanului moldovean de cercetare și adeverire a veridicității informațiilor pe baza cărora s-a întocmit spița, a fost întărită prin hrisovul din anul 1813 al domnului Scarlat Calimah. Hrisovul a fost validat în mod excepțional printr-un sigiliu atârnat, conservat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ținuturile lor de baștină din zona Albaniei și s-au așezat în Moldova, pe posesiunile mamei lor, Despina 19. De la aceștia s-ar fi întemeiat apoi neamul Bălșeștilor în Moldova. După documentele păstrate de familie și prinse și în anaforaua Divanului Moldovei din 1813, curgerea neamului începe cu Balș cel Bătrân, menționat într-un act de danie de la "voievodul Alexandru cel Bun", din anul 1401, prin care acesta era răsplătit pentru serviciile făcute țării 20. Pentru secolele XV-XVI, informațiile documentare privitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
familie fiind mai puține, în arborele genealogic înaintat Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena 21 nu s-a putut face o legătură clară între întemeietorii acestui neam boieresc și acel Crâste Balș, menționat în spița de neam, precum și în anaforaua Divanului, după un ispisoc din 1598, ca având drept copii "pe Matieș conte, pe Lupu sulger, pe Grigorie paharnic, pe Fedora, pe Gheorghie vornic, logofăt și pe Antimie"22, din care au descins apoi toți membrii familiei Balș din secolele următoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sulger, pe Grigorie paharnic, pe Fedora, pe Gheorghie vornic, logofăt și pe Antimie"22, din care au descins apoi toți membrii familiei Balș din secolele următoare. Într-o notă de subsol făcută la traducerea germană a anaforalei din 1813 a Divanului, Vasile Balș pune lipsa informațiilor pentru timpul de început al familiei Bălșeștilor în Moldova, pe seama distrugerilor de documente survenite de-a lungul secolelor, în urma numeroaselor invazii ale cazacilor podolieni, rușilor, ungurilor, ardelenilor, turcilor și ale tătarilor, ultimele încetând abia după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
34. Pornind de la prenumele ce i s-a dat la botez, se poate presupune că s-a dorit ca el să poarte același prenume ca și tatăl său. În privința ascendenței sale, din arborele genealogic al familiei Balș și din anaforaua Divanului Moldovei din 1813, rezultă că marele stolnic Vasile Balș a fost ultimul din cei nouă copii născuți în casa marelui vornic Ion Balș, căsătorit cu o fiică a marelui vistiernic Ursachi. Frații și surorile sale au fost: Maria, Anița, Constantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
politico-administrative și cele ecleziastice au fost somate, prin proclamația lansată de generalul Spleny, să se supună noii stăpâniri habsburgice 51. Ordinul dat tuturor locuitorilor, sub amenințarea unor aspre pedepse, de a nu se mai supune poruncilor Porții otomane sau ale Divanului și implicit ale domnului Moldovei, ci să asculte numai de ordinele Curții din Viena, a provocat iritarea Porții otomane. Aceasta a protestat în zadar pe lângă internunțiul cezaro-crăiesc din Constantinopol, baronul von Thugut,prin Reis Effendi, socotind acțiunea imperialilor ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
legi, judecata făcându-se după "cinstea și chibzuința celui pus să judece". Pricinile dintre săteni se rezolvau de vornicul satului. Instanța a II-a constituia namesnicul, urmând, apoi, ca instanță imediat superioară, ispravnicul. Ultima instanță de apel pentru săteni era Divanul și Domnia. Pedeapsa cu moartea le putea fi aplicată doar de domn. În privința clasei boierești dominante, aceasta avea ca primă instanță pe ispravnic, putând apela direct la domn. Pedeapsa capitală li se putea aplica numai cu aprobarea Porții. Clerul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Pedeapsa cu moartea le putea fi aplicată doar de domn. În privința clasei boierești dominante, aceasta avea ca primă instanță pe ispravnic, putând apela direct la domn. Pedeapsa capitală li se putea aplica numai cu aprobarea Porții. Clerul se judeca la Divan în fața domnului și mitropolitului țării. Șeful Administrației Bucovinei consemna totodată faptul că posturile erau onorifice, ceea ce aducea mari daune administrației, ca și aplicării corecte a justiției 57. În noile condiții, Curtea din Viena a încuviințat instituirea unui auditoriat, adică o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
celelalte școli ale provinciei. III.2. Însărcinat diplomatic cu afaceri la Iași În vederea sprijinirii comisiei de cercetare a proprietăților, în noiembrie 1781, lui Vasile Balș i s-a cerut să meargă în capitala Moldovei, la Iași, spre a obține de la Divan unele documente autentice de donație, cumpărare sau schimb pentru moșiile clerului, mănăstirilor, boierilor și mazililor din Bucovina 12. În același timp, urma să obțină informații dacă: "ocolul Câmpulungului Rusesc s-ar fi extins în timpuri îndepărtate destul de mult către munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]