1,517 matches
-
dezamăgit de performanța cavaleriei sale în Bătălia de la Mollwitz. În urma reorganizării, Frederic a putut comanda mai eficient cavaleria în luptele viitoare. Împăratul Carol al VII-lea, ale cărui teritorii au fost invadate de austrieci, i-a cerut să creeze o diversiune prin invadarea Moraviei. În decembrie 1741, mareșalul prusac Kurt von Schwerin Christoph Graf a traversat granița și a capturat Olmutz. Glatz a fost investit, iar armata prusacă a fost concentrată la Olomuc în ianuarie 1742. S-a făcut un plan
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Franța a contribuit până atunci un sprijin auxiliar, ofițerii în Germania purtând cocarda bavareză, și doar cu Anglia căreia i-a declarat război oficial. Franța a declarat abia în aprilie război Austriei și Sardiniei. Din acest punct, Franța a planificat diversiunea cu care speră că vor cauza ieșirea Angliei din război. Armata franceză a fost amplasată la Dunkirk pentru a sprijini cauza lui Charles Edward Stuart în invazia Marii Britanii. Prințul Charles era fiul lui James Francis Edward Stuart, pretendentul Stuart la
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Francezii și spaniolii au suferit o înfrângere în Bătălia de la Piacenza pe 16 iunie. Pe 12 august 1746, francezii îi înving pe austrieci în Bătălia de la Rottofreddo. În septembrie, britanici au lansat un raid în Lorient pentru a iniția o diversiune pentru forțele aliate în Provinciile Aliate. Din Bătălia de la Roucoux de lângă Liege, de pe 11 octombrie , dintre forțele aliate ale lui Carol de Lorraine și francezii conduși de Saxa, a rezultat o victorie franceză. Provinciile Unite erau în pericol, și în
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
autorul, cu aprobarea tacită a redactorului de carte, include și volumul topit Sărbătorile absenței. Revista Luceafărul din 8 martie publică o poezie compromițătoare intitulată Timp, semnată Vasile Vlad. Peste două numere, după ce intervine și Caraion, care amenință cu suspendarea colaborării, diversiunea primește o replică fermă. În revistă este inserat o scrisoare a poetului care dorește să lămurească că nu este autorul poeziei Timp, urmată de o notă a redacției care confirmă faptul că între el și Vasile Vlad care a semnat
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
presiuni pentru o nouă ofensivă bazată pe aceleași linii de succes pe care pe care le urmărise la Harkov, când el a reușit să stopeze atacul mult prea extins al sovieticilor. El a sugerat să se efectueze o mișcare de diversiune în sud, prin atacarea sovieticilor în Ucraina. El ar fi urmat să atace spre sud din Harkov pe malul estic al râului Doneț spre Rostov-pe-Don, urmând să prindă în capcană toată aripa sudică a armatelor sovietice înghesuite de atacul german
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
fi presupus ca principalele bătălii să fie date în Olanda și Belgia. Georges afirma că Gamelin prindea armatele aliaților în capcana Țărilor de Jos. Mai mult chiar, el a sugerat că un atac în Belgia putea să fie doar o diversiune. În acest caz, dacă forțele principale aliate erau cantonate în Belgia, exista posbilitatea ca atacul principal german să fie dat în centru, pe frontul dintre Meuse și Moselle, front care ar fi fost complet lipsit de resurse pentru respingerea atacului
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
seama că nu există nici o deosebire între scopurile care le urmăresc organizațiile sioniste și scopurile care le urmărește orice altă organizație fascistă. Organizațiile sioniste sunt instrumente în mâna imperialiștilor, pe care ei le subvenționează și le folosesc ca instrumente de diversiune. Ca atare, în perioada de dictatură a proletariatului, nu este permis a se mai tolera existența acestor organizații și, ca urmare, vor fi luate următoarele măsuri: Anul 1953 aduce de două ori populația evreiască din România în atenția Biroului Politic
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
și Dinu Brătianu. Înainte de sosirea trenului, care avea întârziere, se deplasează la gară cu un automobil, împreună cu câțiva prieteni, însoțit de dr. Costinescu. Între timp, cei trei își ocupaseră posturile, Belimace și Caranica la extremitățile peronului, trebuind să producă o diversiune prin detonarea de petarde, și eventual, să-l împuște pe primul ministru în cazul în care Constantinescu ar fi dat greș, acesta din urmă, postându-se la mijloc, ascuns într-o nișă din zidul gării. Automobilul a intrat pe peron
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
primăvară pentru a-și continua ofensiva asupra Sarmizegetusei. Decebal se retrage spre un cuib de vulturi din munți și rezistă în cetățile întărite cu ziduri de piatră. Unele cetăți sunt ocupate de romani. În iarna 101-102, Decebal a organizat o diversiune. A trimis trupe dacice împreună cu sarmați, roxolani și burii germanici asupra Dobrogei. Atacurile au surprins garnizoanele romane, iar invadatorii prăduiesc. Traian ordonă participarea la lupta numai a auxilierilor germani. Armata dacă, împreună cu roxolanii și iazigii, a traversat Dunărea înghețată, dar
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
câteva zile, luptând de partea armatei române până la Nistru pentru eliberarea Basarabiei, dar a fost eliberat din ordinul personal lui Ion Antonescu. După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea
Ion Mihalache () [Corola-website/Science/303997_a_305326]
-
și Italia și Japonia au arătat oarecare interes. Totuși, datorită rivalității germano-poloneze și propagandei naziste, abordarea germană a problemei s-a îndepărtat de tendințele ideologice inițiale ale Prometeismulului. Abordarea germană era, conform afirmațiilor lui Charaszkiewicz: "o platformă elastică, oportunistă pentru diversiune, putând să fie exploatată de scopurile politice curente în orice direcție". În continuare, autorul sublinia că, în acest câmp de acțiune, nu au existat niciodată legături ideologice sau organizatorice comune între Germania și Polonia. Reprezentanții legitimi ai emigrației prometeiste s-
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
fruntași ai mișcării. Proiectul prometeist a fost încredințat serviciilor de contranformații ale armatei doar pe la sfârșitul anului 1927 și, cel mai probabil, la începutul anului 1928. Mai înainte de această dată, Prometeismul nu a fost domeniul de activitate a unității de diversiune externă a Statului Major. În timp, în ciuda estimărilor optimiste de început cu privire la evoluțiile favorabile Poloniei a politicii externe sovietice, serviciile de contraspionaj au început să-și dea seama de valoarea conceptului prometeist. Această ultimă perioadă, a cincea, a prometeismului polonez
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
tipic americană, de om de acțiune, de învingător. El este Hollywood-ul filmului românesc." Modorcea consideră că: „filmul este o afacere menită să-i atragă pe spectatori, care se face pentru marele public, că nu e un capriciu personal sau o diversiune politică sau propagandistică" și "Cu excepția lui Sergiu Nicolaescu, la noi nimeni nu pare să fi înțeles acest adevăr simplu, verificat de marile cinematografii. Și-apoi filmul, înainte de a fi artă, este o industrie, nimeni nu investește fără să aibă un
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
fi spus aceste cuvinte cu simplul scop de a-și exprima iritarea față de defetismul afișat, urmându-și obiceiul de a defăima inamicul în public pentru a ridica moralul propriilor oameni. Astfel, târziu în timpul dimineții, Împăratul a conceput un atac de diversiune asupra Hougoumont, menit să atragă aici rezervele anglo-aliate, fapt care ar slăbi centrul și aripa stângă, unde ar urma să atace masiv infanteria Corpului I, susținută de o „Mare Baterie” și, eventual de rezerve sau chiar de Gardă. Într-adevăr
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
13 000 de oameni. De partea franceză, după ce aceștia au construit poduri ranforsate și o flotilă de vase de desant, ei reușesc să captureze și o flotilă dunăreană de zece canoniere, mijloace ce vor fi utilizate pentru traversare. În urma unor diversiuni spre nord și nord-vest, prevăzute pentru 2 și 4 iulie, inamicul ar urma să fie nesigur cu privire la locul traversării, planificată pentru data de 5 iulie, în timpul nopții, în dreptul brațului Stadlau. Atacuri amfibii asupra Hansel-Grund erau prevăzute pentru a pregăti trecerea
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și l-au fixat pe celălalt mal. În cinci minute, un prim punct de trecere fusese asigurat. Divizia Boudet din Corpul al IV-lea, apoi cele ale lui Molitor și Carra Saint-Cyr și-au început marșul. Pentru a crea o diversiune, divizia Legrand a utilizat podul morii și a înaintat către Aspern și Essling. Oamenii săi au trebuit să îndure focul artileriei austriece, Legrand afirmând că pământul tremura sub picioarele sale. Sub focul austriecilor, un al doilea pod de 22 de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
bătălia de la Ulm, când Napoleon a încercuit o armată austriacă, făcând aproape 60,000 de prizonieri și a adus de asemenea victoria franceză de la Jena. Odată ajuns pe câmpul de bătălie, strategia napoleoniană „favorită” era de a organiza atacuri de diversiune asupra unuia dintre flancurile inamice sau asupra ambelor. Inamicul urma să își trimită rezervele pe flanc sau flancuri, astfel că Napoleon ataca puternic centrul. Odată ce centrul inamic ceda, flancurile armatei respective nu mai comunicau, astfel că ele nu mai constituiau
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
noi trupe, printre ele aflându-se formațiuni de elită, precum Divizia I Panzer sau Divizia I vânători de munte. Germanii voiau să se pregătească pentru o eventuală debarcare aliată în Peloponez, (o posibilitate susținută intens chiar de aliați, ca o diversiune necesară pentru camuflarea debarcării din Sicilia), dar și pentru a împiedica orice tentativă de capitulare a italienilor din regiune. Forțele germane, în special vânătorii de munte, s-au implicat în lupte de amploare împotriva partizanilor eleni din regiunea Epir. Operațiunile
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
ținută de britanici și francezi a fost denumită „sectorul Helles” sau simplu „Helles”. Francezii au efectuat o debarcare diversionistă la Kum Kale pe malul asiatic, înainte de a se reîmbarca pentru a ține zona estică a sectorului Helles. A existat o diversiune a Diviziei Navale Regale, inclusiv un efort solitar al neozeelandezului Bernard Freyberg la Bulair, pentru care acesta a primit Ordinul Serviciul Distins. Debarcarea de la Helles a fost efectuată de Divizia 29, sub comanda general-maior Aylmer Hunter-Weston. Divizia a debarcat pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
mai mult teren în jurul ei. Otomanii au reușit să ocupe dealurile Anafarta, împiedicându-i pe britanici să pătrundă spre interior, ceea ce a redus frontul din Suvla la lupte de tranșee. Ofensiva a fost precedată în seara de 6 august de diversiuni la Helles și Anzac. La Helles, diversiunea de la podgoria Krithia a devenit un alt blocaj costisitor. La Anzac, un atac asupra tranșeelor otomane la „Pinul Singuratic”, efectuat de Brigada 1 Infanterie, a capturat principala tranșee otomană într-o diversiune ce
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
reușit să ocupe dealurile Anafarta, împiedicându-i pe britanici să pătrundă spre interior, ceea ce a redus frontul din Suvla la lupte de tranșee. Ofensiva a fost precedată în seara de 6 august de diversiuni la Helles și Anzac. La Helles, diversiunea de la podgoria Krithia a devenit un alt blocaj costisitor. La Anzac, un atac asupra tranșeelor otomane la „Pinul Singuratic”, efectuat de Brigada 1 Infanterie, a capturat principala tranșee otomană într-o diversiune ce dorea să distragă forțele otomane de la asaltul
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de diversiuni la Helles și Anzac. La Helles, diversiunea de la podgoria Krithia a devenit un alt blocaj costisitor. La Anzac, un atac asupra tranșeelor otomane la „Pinul Singuratic”, efectuat de Brigada 1 Infanterie, a capturat principala tranșee otomană într-o diversiune ce dorea să distragă forțele otomane de la asaltul principal de pe culmile Chunuk Bair și Dealului 971, ambele totuși eșuate. Brigada Neozeelandeză de Infanterie a ajuns la 500 m distanță de vârful Chunuk Bair în zorii zilei de 7 august, dar
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
-l lase inconștient, salvând-o pe Hermione. Pentru aceasta, Hermione le ia apărarea celor doi în fața profesoarei McGonagall. Harry observa că profesorul Snape are o rană la picior și presupune că el a adus căpcăunul în castelul Hogwarts că o diversiune ca să poată trece de Fluffy și să ia pachetul păzit.La primul meci de Vâjthaț al lui Harry, nu-și poate controla matură, aceasta fiind vrăjita de către un spectator răuvoitor. Hermione îl observa pe Pleseneală că murmura cuvinte magice, așa că
Harry Potter și Piatra Filozofală () [Corola-website/Science/311056_a_312385]
-
de Securitate (actuala Jandarmerie) și a fost membru al CC al PCR. A fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior la 14 mai 1990 . În noaptea de 22/23 decembrie 1989, generalul Ghiță a fost unul dintre coordonatorii unei diversiuni în urma căreia au fost masacrați 50 de militari, iar 13 au fost răniți. În seara de 22 decembrie, generalul Iosif Rus, comandantul Aviației Militare, a aflat că Aeroportul Otopeni urma să fie atacat de teroriști și în jurul orei 22:00
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
Operația Lightfoot să deschidă două coridoare prin campurile minate ale Axei în zona de nord a frontului. Blindatele urmau să treacă prin aceste coridoare și să învingă tancurile germane. Pentru a asigura victoria tancurilor, urmau să se desfășoare atacuri de diversiune la Înălțimile Ruweisat în centru și în sud. Aceste atacuri trebuiau să împiedice ajutoarele din sud și centru să vină în ajutorul germanilor atacați în nord. Montgomery prognozase că durata luptelor urma să fie de aproximativ 12 zile, în trei
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]