2,212 matches
-
sunt „sfințite“ primind o nouă identitate, o funcție nouă și o semni ficație înnoitoare. Această privire renăscută înnobilează multiplul, refăcând legătura cu principiul întemeietor. Fiecare individual va deveni, în această nouă perspectivă, un „vehi cul“ ca mijloc de manifestare a divinului și de trans -punere în „locul“ de unde reluarea legăturii devine posibilă. Treptele realizării legăturii sunt descrise în reprezentările axiale deopotrivă ca trepte ale urcării, ale ascensiunii sufletului și trepte ale coborârii, ale „întrupării“ divinului, ca manifestare a prezenței aici și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cul“ ca mijloc de manifestare a divinului și de trans -punere în „locul“ de unde reluarea legăturii devine posibilă. Treptele realizării legăturii sunt descrise în reprezentările axiale deopotrivă ca trepte ale urcării, ale ascensiunii sufletului și trepte ale coborârii, ale „întrupării“ divinului, ca manifestare a prezenței aici și acum. Cele două „mișcări“ sunt, de fapt, sincrone: urcarea sufletului face prezentă mani festarea principiului. Desăvârșirea spirituală este însoțită de semnele prezenței sacrului aici, la nivelul materiei acestei lumi, care este transfigurată. Liderii spirituali
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de a-l așeza pe Unul într-o serie ar însemna desprinderea de Unul și întoarcerea către cele multe între care Unul ar fi greșit identificat, el neputând primi o întruchipare totală și adecvată în rândul celor întemeiate. Astfel, identificarea divinului sau a sacrului cu locuri, părți sau trepte ale ierarhiei echivalează cu o cădere în idolatrie, prin împrumutarea neadecvată a unui chip și a unei false identități, de unde imposibilitatea de a sălășlui în legătura vie cu Unul. Acest Unu, prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mai aștepta pe Moise, și-l „făuresc“ pe Domnul, spre a reveni în mijlocul lor, sub chipul vițelului de aur, sau când creștinul practicant se închină chipului din icoană ori îl identifică pe Domnul cu Hristos ori cu un sfânt, reducând divinul la un chip anume, fals decupat. Ordinea se va regăsi și în parcurgerea treptelor, ceea ce se exprimă la nivelul ritualului, de exemplu, prin parcurgerea liturgică a încăperilor templului/lăcașului de cult, respectiv prin urmarea „pașilor“ și a canonului rugăciunilor în cadrul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
refuzula ceea ce este incomplet; 2. „Unul ca Unul“: nerespingerea a ceea ce nu poate fi circumscris, înțeles, sistematizat ori redus la propria capacitate de înțelegere și asumare a lumii. Obiectivitatea se încadrează ca registru viabil între individualul unic, clar delimitat, și divinul de necuprins. Numai în acest interval, just evaluată, ea mai poate avea o noimă. III. DESPRE MONOTEISM III.1 Excurs metodologic Utilizarea neadecvată a termenului „monoteism“ - considerații cri tice. Reconfigurarea și redefinirea conceptului în corelație cu „legătura Unului“. Imposibilitatea circumscrierii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lui Henry More, An Explanation of the Grand Mystery of Godliness (Londra, 1660). Termeni alternativi au fost propuși ca tot atâtea redefiniri și rafinări conceptuale, în cheie teologică ori filozofică, având ca punct de plecare diferite interpretări și viziuni cu privire la divin și/sau divinitate: „henoteism“ (Versnel, Assmann), „monolatrie“ (Schleiermacher, Müller), „menoteism“ (Cobb), „megateism“ (Chaniotis), „panenteism“ (Van den Bosch), „teomonism“ (Corbin). Prin urmare, întrucât conceptul de monoteism încarnează diferite „conținuturi“ și trăsături, în acord cu diferitele sale utilizări în diverse contexte, ipoteza
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
continuitate obiec tuală. Căderea în lume: viziunea multiplului desprins de Unul și relația subiect-obiect. Refuzul prezenței: trecutul ca memorie versus viitorul ca proiect. Memorie și identitate. Dezlegarea legăturilor - recontextualizare. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului IV.1 Obstinația chipului Este imposibil, fără viziunea Unului, ca partea să surprindă întregul. Ea va vedea întotdeauna diferențele, lumea fiind o totalitate a părților interpretate ca „obiecte“. Altfel spus, „saltul“ de la viziunea fragmentară și subiec tiv-obiectivizantă a părții la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
să nu spuneți: ‘Apă! Apă!’; căci s-a spus: ‘Cel ce grăiește minciuni nu va sta înaintea Mea’».“ (tr. n.) Este vorba despre aceeași exacerbare a „părții“, a fragmentului care se substituie întregului, chiar dacă întruchipările însoțesc experiențe autentice, intense. Atâta timp cât divinul este obiectivat prin privirea care separă eronat subiectul de „obiect“, nu este posibilă sălășluirea în legătura cu Unul. Unul nu poate avea chip și, prin urmare, orice repre zentare obiectivată poate sta cel mult ca semn pentru a anunța prezența
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
obiectivată poate sta cel mult ca semn pentru a anunța prezența divină. Aș face din nou trimitere, în acest caz, la celebra „viziune“ a profetului Ilie, care, la ieșirea din peșteră, trece cu virtuozitate toate pragurile, fără a da chip divinului. O ilustrare la fel de elocventă este oferită, în budismul Zen, de un koan care face trimitere la prezența manifestată a lui Buddha: „De-l întâlnești pe Buddha în cale, omoară-l“. Unul nu are un chip anume, dar se manifestă și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
face imposibilă greșeala, la fel cum imposibile devin memoria greșelii și atra gerea pedepsei. Pentru cel „cu ochii deschiși“, Unul este în toate și toate se fac prin Unul. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului Singura laudă și proslăvire non-ideologizantă și dezintere sată este cea rostită față în față, exclusiv pentru cel căruia îi este adresată. Cea mai bună ilustrare, poate, ar fi lauda serafimilor din Isaia, capitolul 6, verset care este reluat în cadrul rugăciunilor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
experienței religioase, ca legătură între propria privire și principiul întemeietor perceput ca reper ultim. întruchipările principiului întemeietor reprezintă și reconfigurează, în oglindă, percepția de sine și identitatea proprie, care se va remodela în funcție de termenul ultim al relației. Multiplelor chipuri ale divinului le corespund implicit diferite niveluri de percepție, respectiv stări de conștiință, discernabile ca trepte ale întruchipării de sine. Proiecția este dublă: concomitența propriului chip și a principiului întemeietor în relația lor esențială este amplu tematizată. La fel de amplu tematizată este însă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
diferite niveluri de percepție, respectiv stări de conștiință, discernabile ca trepte ale întruchipării de sine. Proiecția este dublă: concomitența propriului chip și a principiului întemeietor în relația lor esențială este amplu tematizată. La fel de amplu tematizată este însă și imposibilitatea „închipuirii“ divinului, înțeleasă ca atribuire a chipului, sau chiar interdicția formulată explicit de a face chip și deci de a „materializa“ esența ultimă a principiului așezat cu precauție „dincolo de toate“. De aici și imposibilitatea atribuirii unui nume principiului „de nenumit“, ca semn
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
limitele stabilite de constructul uman al limbajului. În timp ce atât teologia apofatică, cât Și cea catafatică se bazează pe utilizarea literelor Și cuvintelor, scopul suprem al mișcării apofatice în teologie este să treacă dincolo de limbaj în experiența mistică: uniunea extatică, cu Divinul”<footnote Adam B. Cleaveland, Apo(cata)phatic interplay ..., p. 6. footnote>. În sfârșit, trebuie să înțelegem că relația dintre teologia apofatică Și cea catafatică, în special în Teologia mistică a Sfântului Dionisie este o relație deloc facilă de înțeles pe
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Și astfel se pare că există un al doilea motiv pentru care negația, în pofida echivalenței sale dialectice cu afirmația, își asumă prioritatea: negația este cea care, dusă suficient de departe, ne amintește de inadecvența nu numai a oricărei imagini despre divin considerată separat, dar Și a tuturor, considerate colectiv. Acolo unde afirmația impune riscul de a încâlci divinul în conceptualizări, negația ne învață că este transcendent”<footnote Janet Williamson, „The Apophatic Theology of Dionysius the Pseudo-Areopagite”, în Downside Review, 117, Iulie
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
cu afirmația, își asumă prioritatea: negația este cea care, dusă suficient de departe, ne amintește de inadecvența nu numai a oricărei imagini despre divin considerată separat, dar Și a tuturor, considerate colectiv. Acolo unde afirmația impune riscul de a încâlci divinul în conceptualizări, negația ne învață că este transcendent”<footnote Janet Williamson, „The Apophatic Theology of Dionysius the Pseudo-Areopagite”, în Downside Review, 117, Iulie, 1999, p. 159. footnote>. Teologul rus Vladimir Lossky definește apofatismul după cum urmează: „Apofatismul constă în negarea a
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
o astfel de Știință. Numai aceasta mărturisim, că, corespunzător naturii sale, nu este posibil de a atinge nelimitatul prin gândirea compusă în cuvinte”<footnote De Vita Moysis, P. G. XLIV, col. 297-430. footnote>. Pentru aceasta Sfântul Grigorie oferă următoarea explicație: „... Divinul este prin natura sa dătător-de-viață. Totuși caracteristica naturii divine este de a transcende toate caracteristicile. De aceea, cel care crede că Dumnezeu este ceva care poate fi cunoscut, nu are viață, deoarece el s-a întors de la adevărata Ființă la
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
în A. Kallis, Orthodoxie-was ist das?, Mainz-Grunewald, 1979, p. 44; cf. Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 336. footnote>. Cel mai frumos rezumat al apofatismului Bisericii de Răsărit trebuie găsit la Sfântul Ioan Damaschin: „Divinul este infinit Și de neconceput Și unicul lucru pe care-l putem înțelege despre El este infinitatea Și caracterul de neconceput. Tot ceea ce putem spune în chip pozitiv, presupune nu natura Sa, ci doar ceea ce înconjoară natura Sa”<footnote De
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
o mare cunoaștere a admite necunoașterea”<footnote P.G., XXXIII, col. 541 A; citat în A. Kallis, Orthodoxie - was ist das? (Mainz-Grunewald, 1979), 44. footnote>. Cel mai frumos rezumat al apofatismului Bisericii de Răsărit poate fi găsit la Sfântul Ioan Damaschin: „Divinul este infinit și de neconceput și unicul lucru pe care-l putem înțelege despre el este infinitatea și caracterul de neconceput. Tot ceea ce putem spune în chip pozitiv, presupune nu natura sa, ci doar ceea ce înconjoară natura sa”<footnote De
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
caută bunătatea, participă în Dumnezeu, Care este bunătatea perfectă. Astfel, din moment ce este de dorit să participăm la bine (τò καλόν) și din moment ce este și nelimitat, dorința participantului nu poate fi niciodată potolită<footnote C. W. Macleod, op. cit., pp. 186-187. footnote>. Divinul poate fi atins prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit și, totuși, niciodată epuizat. Lucrarea De vita Moysis este deosebit de instructivă, pentru că ne permite să-l vedem pe Sfântul Grigorie aplicându-și introspecțiile teologice, generate de controversa anomeană
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cunoscător: a. Αἴσθησις - pentru aparențe b. Φαντασία καταληπτικη - pentru abstracțiuni c. Πίστις - pentru realități<footnote Pr. Dr. Florea Ștefan, Spiritualitate și desăvârșire la Sfântul Grigorie de Nyssa, Editura Asa, București, 2004, p. 306. footnote>. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i se acordă niciodată cunoașterea comprehensivă a lui Dumnezeu. Pentru el, sufletul nu ajunge niciodată la o unire finală cu Dumnezeu; nu există extaz final<footnote Jean Daniélou, Introduction, la: From Glory
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
virtuții și apropierea de unul superior. Beția trează este un oximoron gregorian utilizat pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu. Sfântul Grigorie combină astfel o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în mistica creștină, respingând doctrina platonică a unirii supreme<footnote Stuart Burns, “Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius: Flight and
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
diversitate. Din perspectiva oamenilor, această zestre imaterială face să pară aproape incredibilă întreaga sa putere existențială. De multe ori, suntem chiar dependenți de iubire, de cea prin care de multe ori obținem sfințenia și tot prin ea suntem conectați cu divinul, aducându-ne numai beneficitate. Prezența ei este o dovadă a dragostei și dăruirii divine. Plină de puritate, lăsând-o din abundență la dispoziția noastră, să luăm ce, cât și cum dorim din ea. Iar apoi, să facem ce vrem cu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
fiecărei trăiri și stări psiho-afective. Combinăm nuanțele între ele și-i dăm întotdeauna coloratura specifică nouă la un moment dat. Noi, oamenii, în procesarea culorilor și a nuanțelor de la iubirea divină, facem să capete alte nuanțe decât cele primite de la divin, aducându-și contribuția, omul, prin înnegrirea culorilor astrale. Aceasta uneori fiind doar adaosul uman NEGRUL cu reflexia sa la nivel spiritual, prin nevoia de singurătate, a perioadei de criză morală inconștientă. Astfel, înnegrind albastrul, individul devine bolnav și epuizat înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sa decât formele de expresie ale miturilor, "baza oricărei gândiri umane și seva oricărei poezii"75. Miturile fondatoare zămislite în civilizația greacă ajută în secolul XX nu doar la a ilustra ci și la a gândi omul, societatea, relația cu divinul. "În această mișcare perpetuă a miturilor din momentul în care sunt smulse din universul religios care le-a creat, viitoare metamorfoze imprevizibile sunt de așteptat."76 Gillo Dorflès susține că mitul modern nu mai are nimic sacru precum la Eliade
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a omului în fața "supranaturalului" este un element comun tuturor, și fundamentează un sentiment religios "dincolo de religii", iar din cultele dezvoltate contextual poeții extrag figuri individualizate, inventând întâmplări dramatice într-un "roman divin": "în afara fricii pioase și a sentimentului difuz al divinului, religia greacă se prezintă ca o vastă construcție simbolică, complexă și coerentă care face loc, la toate nivelurile și în toate aspectele ei, inclusiv cultul, gândirii și deopotrivă sentimentului. În acest ansamblu, mitul joacă rolul său tot atât de important ca practicile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]