2,306 matches
-
să se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii. Dar tabloul acesta vine de dincolo, din firescul petrecut demult, din netimpul slăvirii în slavă; acum - aici - elogiul "e uzurpat de când e în eclipsă/ divinul. Harfe în preajma înghețului, când ți se/ domolește entuziasmul și e în scădere/ ardoarea-ți. Apoteoze ce se surpă, când pentru/ totdeauna ți-ai desprins văzul din lucoarea/ desăvârșirii". Peisaj secularizat de nevedere, de grija nepăzirii sufletului. Văzul desprins de cele
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la loc, dar în ființa dislocată, evacuată, în golul sufletului locuit de Zeu, în Imaginea care stinge orice altă imagine, destăinuindu-și lumina 61. Și atunci, strălucirea aceasta nu e oare în stare doar în urma secularizării, în chiar miezul eclipsei divinului însuși, pentru ca Firul să-și pună din nou plumbul la temelia firii, în vederea celor spulberate și rezidite?62 Chipul ascuns în lumină (Nicolae Ionel) Cele trei secvențe ale poemului [Am ajuns] de Nicolae Ionel 63 înfățișează tot atâtea ipostaze ale
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
337). 12 De aceea, notează Jean-Luc Marion într-un comentariu la Patmos-ul hölderlinian, "Patmos oferă spațiul în care zeul nu-l rănește pe om cu prezența lui, nici nu-l întristează și pustiește cu absența lui (...). Insulă apostolică: pe ea, divinul nu se prezintă, ci se reprezintă" (Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007, p. 158). 13 "Timp de exil? Nu. Fugă prin ghețarii somnului? Nu./ Viermele durerii zvârcolit în mărul din rană" (XVI. Poporul nălucă, în ed. cit., p. 38
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu, au adăugat intenționat un „fapt” pe care „divinul Homer” nu-l menționase: au inventat o scenă în care „impudicul Paris” uită de luptă în toiul acesteia, pentru o „partidă” de dezmăț cu Elena. Atare stigmatizări violente inventau nu numai gramaticii, ci și retorii și sofiștii ori de câte ori trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care Dumnezeu le-a sădit în noi: voința, intelectul și capacitatea de a acționa. Nenorocirile noastre ne vin dinlăuntru. Res humanae nu sunt îndeplinite, deși sunt sarcini pe care Creatorul le-a dat celei mai reușite dintre creaturile sale. Nefolosind divinul Intellectus, omul se prăbușește în ignoranță; ignorând puterea acelei Voluntas mirifice, omul nu ajunge la binele suprem; uitând că dispune de agendi facultas, omul nu alege liber. Astfel încât cele trei res humanae - filosofia, religia și politica - ies strâmbe. Dar ele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moștenirea platoniciană, ni se pare dificil a ne îndoi de prezența sa în opera lui Descartes, mai ales după lectura ultimului paragraf al Meditației a III-a. Teoria cartesiană a ideilor se înscrie în linia acestei moșteniri. Apropierea cartesiană de divin se întemeiază pe un idealism care amintește realismul lui Platon. Ar fi util totuși să nuanțăm caracterul acestei influențe. Pentru că ordinea ideilor, la Platon, este desigur reală în mod obiectiv și nu este o funcție a subiectului gînditor, în timp ce în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
pe care se angajează la mare distanță de tomism, demonstrația nu este decât o întregire și o desfășurare a evidenței prime, exact cum în matematică axioma este baza și fundamentul teoremei. Totul în opera lui Descartes chiar și apropierea de divin se exprimă prin matematizarea cunoașterii. Dacă totuși filosoful, prin terminologia pe care o folosește, se contrazice, este pentru că integrează în acest proces de matematizare un vocabular scolastic în care sensul este istoricește determinat prin marile opere ale maeștrilor Evului Mediu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
pe antici, au vrut să se dispenseze complet de tot ce însemna antichitate. Fără antici însă, fără înțelegerea lor, evul mediu nu ar fi fost ceea ce a fost: epoca unei gîndiri profunde și a unui spirit înălțat în nesfârșit către divin. Epoca modernă n-ar fi fost nimic din ceea ce a fost decât în măsura în care a înțeles să păstreze valorile medievale și să le redirijezespre cerințele noului veac. Epoca noastră nu poate fi nimic mai mult decât este înainte de a reveni asupra
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
problema cunoașterii, dar cunoașterea aceasta este o acțiune umană, epistemologia trimite la antropologie. O filosofie axată pe om și care presupune , pentru a fi posibilă, dezvoltarea și unitatea a ceea ce putem numi corpul uman, exclude o apropiere exclusive rațională de divin. În viziunea lui Descartes ființa umană nu este “compartimentabilă” pentru că, finalmente, omul este un întreg în care și corpul poate avea calitatea de subiect, tocmai pentru că nu este pur și simplu un corp, ci corpul unui om, corpul meu. De
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Dumnezeu, Mântu‑ itorul”. Imaginea nu se află în opoziție cu ceea ce reprezintă; după cuvântul sfân‑ tului Paul ea oferă chipul lui Cristos, care este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 27. Limbajul imaginii arată distanța care există între divin și chipul său: dis‑ tanța care unește în însăși ireductibilitatea ei, constituie fundamentul icoa‑ nei. Ca atare, distanța care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dubla semnificație de motivație și temă figurativă. Imaginea este limbajul credinței pentru
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
nespus de mult pe om așa cum este el. Dumnezeu este asemenea omului în manifestări‑ le sale externe, pentru că el este încoronarea operelor creatoare ale divinită‑ ții37. Imaginea ca limbaj al bibliei trebuie privită ca o deschidere spre lumea nevăzută a divinului, dar simțită și trăită prin credință. Dumnezeu se revelea‑ ză dar ne și vorbește prin imagini pentru a transmite mesajele sale spre binele 34 In 1,1 35 Cf. V. mannuCi, Bibbia come Parola di Dio, Ed. Queriniana, Brescia 1981
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
spre oameni, Ed. Sapientia, Iași 2011, 96. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 28 creaturilor sale. Rolul imaginilor este de a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare pentru a înlesni o transcendență menită să ne conducă spre divin, motiv pentru care imaginea este esențialmente liturgică. 3.1. Cum trebuie înțeleasă imaginea în lumina învățăturii biblice? Pentru a evita idolatria în venerarea imaginilor, sfântul Ioan Damas chinul spunea: Nu mă închin materiei, ci Creatorului materiei 38! Pentru noi întreba
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
se vadă dat fiind că ele sunt deja vizibile, dar ele indică, dincolo de vizibil, invizibilul ireductibil pe care tinde să‑1 producă făcând ca invizibilul să înainteze spre vizibil chiar în măsura în care e invizibil 84. Cum să autentificăm și să identificăm divinul? Am văzut că icoana nu este prezentată în opoziție cu cel pe care vrea să‑l reprezinte: după cuvântul sfân‑ tului Paul, ea oferă chipul lui Cristos, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 85. Prin limbajul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
reprezinte: după cuvântul sfân‑ tului Paul, ea oferă chipul lui Cristos, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 85. Prin limbajul icoanei constatăm că dacă in‑ vizibilul se lasă văzut, limbajul icoanei arată distanța care există între divin și chipul său. Distanța, care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dublul semnificat de motivație și temă figurativă. În icoană, simbolul apare ca instrument de cunoaștere dar și imagine, și deschide semnificatul esențial: aici trecutul cultural nu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
forme obținute prin contemplație sau inspirație din lumea semnificațiilor, formelor, ideilor invizibile 5. Geniul este ființa înzestrată cu organ contemplativ sau (ceea ce s‑ar putea să fie același lucru) subiectul unei inspirații care are o înțelegere superioară a naturii, a divinului și a vieții spre deosebire de înțelegerea comună afectată de imperfecțiune și obscuritate. Noi sesizăm prin mijlocirea operei lui ceea ce el vede direct. Astfel, potrivit unei expresii folosite de Schopenhauer, el ne îm‑ prumută ochii lui pentru a privi lumea. Dacă încercăm
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
să confirme anumite intuiții fundamentale." (Adrian Marino, Prefață la volumul G. Călinescu, Scriitori străini, E. S. P. L. A., București,1967). Interesul criticului pentru "iluzia" realului, pentru lumea als ob, se împărtășește de la viziunea scriitorului, creator de universuri. Într-un loc, divinul critic leagă opera de (ceea ce astăzi, pe urmele psihanalizei literare, și ale Marthei Robert, s-ar numi ) romanul familial: " Nu încape îndoială că Horațiu a suferit de un sentiment secret de inferioritate socială. Era fiul unui libert, deci al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aduci aminte, Doamnă? pref. Mircea Eliade, Buenos Aires, 1951; Frumoasa cu ochi verzi, cu ilustrații de Emilio De Silva, Madrid, 1957. Repere bibliografice: Mircea Eliade, Navigare necesse est..., „România” (New York), 1951, iulie; Doru Cordun, „Nostalgie”, „America” (Cleveland), 1952, 24; G. Călinescu, Divinul rătăcitor, CNT, 1956, 11; Nello Manzatti câștigă premiul I la Festivalul Cântecului Italian, „America”, 1959, 26; N.S.G. [N.S. Govora], „Frumoasa cu ochi verzi”, „Carpații” (Madrid), 1960, 34-35; Horațiu Comăniciu, Nello Manzatti, „Cuvântul românesc” (Hamilton), 1986, 119; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
adevăr, atunci când intervine multidimensionalitatea legile de conservare obișnuite nu mai sunt valabile, cum la fel de adevărat, dar și incomplet, este faptul că sfera tridimensională ar fi de origine divină: într-adevăr, ea nu aparține Universului bidimensional, dar multidimensionalitatea nu înseamnă neapărat divinul, ci doar un alt nivel al realității ! Similar acestui experiment imaginar s-ar putea produce evenimentele și în spațiul nostru tridimensional, atunci când, ortogonal pe dimensiunile acestui spațiu și-ar face apariția o sferă cu 5 sau 6 dimensiuni. Savanții noștri
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
referi în finalul capitolului, dintr-o perspectivă ușor nuanțată. Astfel, alteritatea absolută presupune o incursiune în metafizica prin care este conturat raportul om-Dumnezeu. Din punctul de vedere al lui Afloroaei, această metafizică trebuie să implice și o anumită fenomenologie a divinului prin intermediul căreia să poată fi înțeleasă atât dualitatea bine-rău, cât și interferența substanțială a acestora, ambele stând la baza relației identitate-alteritate. În acest sens, se distinge un nou palier, cel al alterității demonice 447, despre care putem afirma că reprezintă
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că o să-ți fie frig”. Izbăvirea vine tot de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
joc, intru în acțiunea generală, nu-mi mai aparțin. Aici nu se poate participa pasiv, cu carnetul de note în mâini sau cu aparatul de fotografiat în jurul gâtului, în căutarea distanței optime, pentru că nu mai există distanță, ci doar descoperirea divinului și sacrului, în egală măsură. Niciodată nu am înțeles mai bine ca acum că de fapt religiozitatea și religia nu trebuie niciodată confundate. O bătrână mică, uscată ca o prună de iarnă, apărută de niciunde, mă roagă să o țin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spirituale curente : sănătate, vindecări, reușite profesionale etc. Iată de ce religiozitatea populară are tendința de a se concentra mai ales în universul domestic și în cotidianul existenței, aducând religia într-o realitate accesibilă, dublată de un sentiment palpabil de „imanență a divinului”, mult mai acut decât cel resimțit în cadrul religiilor „oficiale”. Tocmai prin acest efort de simplificare a apropierii de divin, religiozitatea populară a accentuat, până la limite extreme, reprezentarea antropomorfică a sacrului (ca mică paranteză, am fost marcat de epitaful cu imaginea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în universul domestic și în cotidianul existenței, aducând religia într-o realitate accesibilă, dublată de un sentiment palpabil de „imanență a divinului”, mult mai acut decât cel resimțit în cadrul religiilor „oficiale”. Tocmai prin acest efort de simplificare a apropierii de divin, religiozitatea populară a accentuat, până la limite extreme, reprezentarea antropomorfică a sacrului (ca mică paranteză, am fost marcat de epitaful cu imaginea brodată a Sfântului Dimitrie cel Nou, adăugată relativ recent peste moaștele sfântului, o accentuare voită a reprezentării umane a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Țara Sfântă. De asemenea, comunitățile hasidice adoptă o versiune modificată a liturghiei sefarde, bazată pe ritualul aceluiași cabalist. Mai general, hasidismul popularizează într-un fel învățăturile Cabalei luriene, pentru care exilul și dispersarea lui Israel coincideau cu exilul și dispersarea divinului. Astfel, poporul evreu avea misiunea de a aduna părțile de sfințenie, diseminate printre creștini, într-un proces de răscumpărare care avea să fie desăvârșit de venirea lui Mesia. Acesta este momentul când izbăvirea cosmică și izbăvirea lui Israel se suprapun
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și realizarea personală ar trebui căutate de acum în lumea aceasta, și nu într-un viitor mistic și escatologic. Nu există speranță de salvare pentru omenire, destinul său ultim fiind de a se întoarce în neant. Respingând concepția biblică a Divinului și teodiceea evreiască, Rubinstein subscrie la o formă de păgânism de tip cananean. Pentru el, singurul răspuns la lagărele morții este respingerea lui Dumnezeu. Cât despre poporul evreu, îl consideră un popor a cărui religie a fost influențată succesiv de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]