3,853 matches
-
Malu: Umbra dulapului, umbra sicriului de lemn ce-și poartă tăcut povara. Sera se apropie și ea de dulap și privește spre colțul umbrei ce dansa între dulap și perete.) Sera: Un păianjen! În urmă cu trei zile i-am doborât pe toți. Malu: Nu-i pronunța numele. El nu trebuie să știe că i-am observat jocul. Sera: Mă duc după o mătură și-l dobor imediat. Malu: Nu te duci niciunde. Lasă-l să-și desăvârșeasă lucrarea. Sera: Să
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
între dulap și perete.) Sera: Un păianjen! În urmă cu trei zile i-am doborât pe toți. Malu: Nu-i pronunța numele. El nu trebuie să știe că i-am observat jocul. Sera: Mă duc după o mătură și-l dobor imediat. Malu: Nu te duci niciunde. Lasă-l să-și desăvârșeasă lucrarea. Sera: Să murdărească pereții cu pânză. Malu: De când am gustat din măr totul este o pânză. Sera (întorcându-se la masă pentru a-și relua activitatea): O să-l
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
imediat. Malu: Nu te duci niciunde. Lasă-l să-și desăvârșeasă lucrarea. Sera: Să murdărească pereții cu pânză. Malu: De când am gustat din măr totul este o pânză. Sera (întorcându-se la masă pentru a-și relua activitatea): O să-l dobor mai târziu. Malu: Decojește mere peste viața mea! (Malu își reia locul pe canapea și privește spre locul unde păianjenul și-a țesut casa.) Sera: Astăzi nu o să-ți mai ofer niciun măr. O să le păstrez pe toate pentru mine
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
văd zâmbind ,înainte să plec războiul din noi se-ntinde ,nu va fi interzis privim spre cer cu rugăciune,ultim ajutor armă secretă răscolește imaginații ce trec pe strada pustie vom privi spre viitor! Războiul din noi , e ură care doboară destinul din voința dreptății,călcam în picioare dreptatea ucidem dragostea pură,ne alegem cu chinul nu mai avem lacrimi ,plânge doar singurătatea la marginea prăpastiei,aruncăm răutatea vrem puritate,vrem mai departe libertatea... Războiul din noi se va termina ,dor
RĂZBOIUL DIN NOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371367_a_372696]
-
noastră libertate. Te puteai concentra... Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu. Pe când afară... câte probleme!"După trei ani de la eliberare a revenit la Mănăstirea Antim, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale pământești. Pâna în anul 1998, când a fost doborât la pat de boală, a format din scaunul de spovedanie, cu răbdare, pricepere și tact de bijutier al sufletelor, sute de ucenici. Aceste lucru i-a adus supranumele de "Apostolul Bucureștilor". Părintele Sofian Boghiu a trecut la cele veșnice sâmbata
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
noastră libertate. Te puteai concentra... Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu. Pe când afară... câte probleme!"După trei ani de la eliberare a revenit la Mănăstirea Antim, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale pământești. Pâna în anul 1998, când a fost doborât la pat de boală, a format din scaunul de spovedanie, cu răbdare, pricepere și tact de bijutier al sufletelor, sute de ucenici. Aceste lucru i-a adus supranumele de "Apostolul Bucureștilor". Părintele Sofian Boghiu a trecut la cele veșnice sâmbata
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
În temnița vremii mă lupt cu furtuna, În valuri mă zbat cu durere, Te chem cu ardoare, Te chem una-ntruna, Să-mi dai înc-odată putere. Să pui Duh de slavă în duhul de tină, Nimic să nu mă mai doboare, Iar inima frântă s-o-mbraci în Lumină, Să-și caute drumul spre Soare. Privește-mă Tată, fereastra-i deschisă Și zorii pătrund în odaie, Îmi tremură glasul, mi-e inim-aprinsă, Pe față cad lacrimi șiroaie. O, vino degrabă, adu
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371435_a_372764]
-
departe: -Aruncător de săbii la țintă fixă, vie ajunsesem. Ce mai, primeam admirația celor din jur și din gradenă pentru măiestrie. Dar la momentul în care cu-o bandană legat la ochi eu am țintit, fata ochită pe loc am doborât... Un strigăt scurt, cutremurător... și a căzut inundând în lac de sânge trupul plăpând și părul castaniu revărsat din coada ce-l purtase. -Vai, cât mă căiam! Viața-i curmasem aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F.
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
ceva lăsat prin mine, în amintiri. Nu-mi găsesc odihna, nici glasurile știute, mă apropii de o fântână care acuma are apa roz. O atingi cu degetele, te vezi urât în ea, este neînchipuit de multă și e gata să doboare tubul care altădată o apăra. Acuma are putere și parcă răutate, dar asta văd eu, poate e altfel. Rădăcinile din pământ în dansul lor nebunesc alături de ploaie, au început să iasă la soare. Înaintea morții lor, bucuria luminii face parte
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului E-N IUNIE, VARĂ VII IARĂ E-n iunie, vară vii iară și timpul aleargă, gonește . Simt noaptea în urmă cum crește, iar dorul de voi mă doboară! O pasăre cântă voioasă, plesnește iar floarea de tei, Tu vară te-ntorci bucuroasă, crezând că acasă mă iei. . . Regret, vii și pleci fără mine și înc-o vacanță-s absent, Muncesc pentru-al puilor bine, chiar dacă rămân repetent! Lipsind vreo
E-N IUNIE, VARĂ VII IARĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374822_a_376151]
-
vară, vacanțele tale, noian de-amintiri îmi aduc. Las dorul să curgă la vale. . .acasă . . .la toamnă mă duc!. . . E-n Iunie. . .vară vii iară și timpul aleargă, gonește. Simt noaptea în urmă cum crește, iar dorul de voi mă doboară!. Off! Dor și iar dor! Numai tu poți stoarce simțămintele, le șlefuiești cu migală și le prinzi în cuvinte alese, versuri care te alină pe tine, mângâindu-mă pe mine, aici departe de ființe și locuri drag! = Detroit - Michigan - USA
E-N IUNIE, VARĂ VII IARĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374822_a_376151]
-
bună seama, ei mergeau spre Ierusalim pe alte drumuri, drumul prin Ierihon fiind prea primejdios. Și totuși, își dorea atât de mult s-o mai revadă măcar, înainte de a închide ochii. De la o vreme simți cum bătrânețea și descurajarea îl doboară. Se îmbolnăvi. Stătea mai mult dormind în casă, la umbră, neputând să iasă nici măcar să lucreze în grădină. Cu mare greu, mai reușea să iasă din casă doar seara, să culeagă câte ceva ca hrană din grădina care încă rodea, deși
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ȘANSA CONTINUĂRII Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Viața cu împliniri pentru care se investește tot - timp, liniște, sănătate, confort, bani - poate obosi sau chiar doborî un om... este ca și cum cineva zidește un etaj la casa sa, folosind piatră luată de la temelie! Și, chiar și așa, sunt oameni atât de optimiști, de zeloși în a-și urma destinul, nealegând a duce la capăt din două idealuri
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ŞANSA CONTINUĂRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374903_a_376232]
-
au fost și nu sunt pentru mine. În blidul meu, ca și în cugetare, Desprins-am gustul otrăvit și tare. Mă scald în gheață și mă culc pe stei, Unde dă beznă, eu frământ scântei, Unde-I tăcere, scutur cătușa, Dobor cu lanțuri ușa. Când mă gândesc în pisc Primejdia o caut și o isc, Mi-aleg poteca strâmtă ca să trec Ducând în cârcă muntele întreg.” -Psalm De la Claudel la aproape toți expresioniștii germani, inclusiv la românul Arghezi, relația om-divinitate ia
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
odată ce s-a clădit Castelul de Scaun al Regatului, sub Marele Rege Carol I. E o minune că s-au păstrat, însă e și o necrezută vrednicie a edililor contemporani care n-au împărțit orașul pe hălci și n-au doborât clădirile de epocă, spre a zidi pe cele preferate de boieri falși. Astăzi, orașul Sinaia are un edil harnic, sufletist, priceput în administrație, pornit pe fapte de conservare a ceea ce au clădit întemeietorii și de ctitorire a noilor zidiri în
VLAD OPREA. REVERENŢELE PELERINULUI LA SINAIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375048_a_376377]
-
ritmic, slab sau cu violență Stârpind durerea lumii ca pe-o excrescență. FRĂMÂNTĂRI DE SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când ochiul pleoapa-și lasă peste frânturi reale Auzul se apleacă spre șoapte verzi, banale. Șoapte otrăvite de sensuri răspicate Ce lasă-n poarta vieții, clipe reci, uscate. Baloane
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
dură este viața, noi încercăm să-i facem față doar visând că va fi și bine, nu numai rău. Voi vă avântați în ea cu toată forța s-o înfruntați și să-i face-ți față. Nu vă lăsați niciodată doborâți de greutăți, de aceea sunteți bărbați, așa că lasă-mi din când în când câte o clipă de visare fără s-o tulburi cu nicio comparație al realităților fiecărei zile în parte. Ar dispare farmecul și poezia vieții. I-am vedea
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
veniți la munte. Așa s-a terminat prima parte a zilei de Sâmbăta Mare, a Paștelui. Se vor întâlni din nou la cină și apoi aproape de miezul nopții vor merge la sărbătoarea Învierii Domnului. Sebastian se trezi din somnul care-l doborâse, obosit de stresul mersului pe șoselele patriei nu întotdeauna cele mai bune din Europa. După cina servită în pensiune a preferat să se întindă pe pat și să se uite la televizor, însă fără să vrea îl furase somnul. Se
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
Doar imensitatea oceanului. Acolo societatea nouă, evoluția, la care am visat toată viața, s-a înfăptuit prin mase, nu prin indivizi, așa cum spune Titulescu. Căderea socialismului multilateral dezvoltat din țara noastră mi-a produs o mare durere. Există dureri ce doboară, dar ele înzecesc puterile noastre, fiindcă ele se nasc dintr-o piedică în realizarea unui ideal. Partidul meu este al tuturor celor care gândesc ca mine... Priviți la aceste două scaune. Unul stă în dreptul luminii ce intră prin geamul hubloului
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
dragoste pământul, Tu-mi pui în suflet versul, armonia, Iubirea ta mi-e salba și veșmântul. Suntem ca un copac cu două ramuri, Noi înflorim mereu în primăvară, Cu flori trimitem rugăciunea-n ceruri, Când ploi mărunte, visul ni-l doboară. Noi suntem o poveste de iubire, Suntem un suflet, o îngemănare, Tu ești cuvânt, credință, alinare, În clipa-mi de tristețe, lumânare. La început n-ai fost decât...un zâmbet, Pe-un chip frumos și tainic adorat, Acum ești liniștea
POVESTEA NOASTRĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373890_a_375219]
-
Acasa > Poeme > Emotie > AR TREBUI SĂ ȘTII... Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când pleci de lângă mine, mai mor câte puțin Cu fiece secundă rămasă fără tine, În suflet înserarea-mi doboară ce-i senin, Iar inima-i ca trenul ce-aleargă fără șine! Ai revenit LA NOI de fiecare dată Când, zdrențuite, sufletele noastre în genunchi plângeau, Am tot sperat că soarta nu va fi ingrată, Ci ne va fi chiar
AR TREBUI SĂ ȘTII... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374115_a_375444]
-
fălește Și pe toți îi ispitește, Să-l admire fiecare, Ce urechi superbe are? Ce dinți și botic frumos, Doamne, cât e de fălos! Blana moale și pufoasă, Codiță mică, stufoasă. Mândru e, nevoie mare, Dar frica stă să-l doboare, Fuge și de umbra lui, Să se teamă ca el nu-i! De dormit, foarte puțin, Asta pentru el e chin, Doar c-un ochi se odihnește, Cu al doilea se păzește. Când, sărmanul, e vânat, Fuge ca un apucat
IEPURAȘUL LĂUDĂROS de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375407_a_376736]
-
Negru. - Mai trebuie să vrea și ea. - Asta trebuie să o convingi tu, după ce vei deveni om! Dacă, bineînțeles, vrei să îți aduc rădăcina și nu mori până în noaptea cu lună plină. A treia noapte după ce oștenii Împăratului Negru îl doborâseră pe zmeul cel cu zece capete, era o noapte cu lună plină. Voichița nu putea dormi. Nu mai dormise de trei nopți. Încercase să îl facă pe tatăl ei să înțeleagă că zmeul cel cu zece capete o salvase și
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Gânduri ce se nasc parcă-ntr-o secundă Toate îmi vorbesc numai despre... tine. Din izvor de lacrimi eu te-am zămislit Strop de elixir ascuns mereu în mine. Flacăra din doruri secetă-mi aduce... Sufletu-mi usucă, inima-mi doboară De-aș putea, Iubite, te-aș sorbi... în clipe La ora când steaua din ceruri coboară. Aș vrea, Iubirea mea, Infinit să-ți fiu A ochilor lumină, în dar eu ți-aș da Doar pentru o clipă, să te simt
ÎN PRIVIRI... ALBASTRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371852_a_373181]
-
o rugaseră să-i afle leac pentru apucăturile sale. Când îi spuseseră, băiatul râsese zicându-și în sine că nu are bătrâna ce-i face! De asta-și aminti în ziua aceea și, pe negândite, îi zmuci bățul din mâini, doborând-o la pământ. Surprinsă, bătrâna se speriase rău, dar își găsise bățul prin țărână și se ridicase dreaptă-dreaptă, cum nimeni n-o văzuse niciodată, bolborosind ceva cu ochii albi spre cer. Privind-o, băiatul simțise cum o moleșeală îl învălătucește
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]