1,538 matches
-
ceea ce a iritat pe nu puțini cerberi ai partidului, și care completa mesele rotunde unde lansam, din nou amplu, romane de succes și care trebuiau să-l aibe!: Ivasiuc, Buzura - lansat cu primul său roman, Petru Popescu sau poeți ca Doinaș, Grigore Hagiu, Mircea Ivănescu etc.Ă Fiecare generație literară - și liderii ei, se’nțelege - visează o revistă și, pentru acest „vis”, am făcut o alegere greșită: în loc să accept conducerea editurii nou înființate, Cartea Românească, pentru profilul căreia mă bătusem cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mine, era profunda și curata mea convingere aceasta, nu numai pentru „grupul meu” literar și nici măcar pentru o generație literară - care, cum o spuneam, era alcătuită atunci din „trei falange” de vârste și stiluri literare diferite: foștii „pușcăriași” - grupul „lui Doinaș și Negoițescu” -, generația lui Nichita și cea a Blandianei, Ion Alexandru și alții, o „generație” mai mult decât compactă, un adevărat front literar. Cu mulți dintre ei am și început apoi să cutreier orașele mari ale țării, cu R. literară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
faptul că cei din străinătate nu puteau decât să-și facă o foarte vagă și nu rareori eronată idee despre cele ce se petreceau: noi, tinerii de atunci, la care, cum se vede, se adăugau și „bătrânii cerchiști”, grupul lui Doinaș etc., luptam adesea, în acei ani, și cu scriitorii care se „adaptaseră” stalinismului, adică făcuseră compromisuri grave, până la „prostituția entuziastă” față de „îndemnurile” pentru o „altă artă și literatură, a poporului!”. Aceștia erau, nu rareori, mai „încăpățânați”, mai rigizi decât unii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în siajul „modernului și nedreptățitului Macedonski”, iar Ion Alexandru, exploatând dacă nu „filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea de „trădarea lui Adrian”, dar și, probabil, tinerel și sangvin, ușor inflamabil cum eram în acei ani, sau, mai știi, poate și „ideea răzbunării”, dezamăgit de amicii mei până mai ieri, Geo și noul său „scutier
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
preț discuțiile asupra gestului, actului neașteptat al lui Ceaușescu din vara lui ’71, asupra urmările sale previzibile, ca și de a aborda actul meu unic de a ieși „din rânduri” la acel „înalt nivel”: Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Doinaș și soția sa Irinel și Negoițescu. Și, fapt extraordinar, dacă până în anii ’69, ’70, ’71, amicii mei, în frunte cu Matei și cu Doinaș, erau cei „temperați”, cei „sceptici”, cei „neconvinși total” de buna-credință și de spiritul democratic, în limitele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unic de a ieși „din rânduri” la acel „înalt nivel”: Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Doinaș și soția sa Irinel și Negoițescu. Și, fapt extraordinar, dacă până în anii ’69, ’70, ’71, amicii mei, în frunte cu Matei și cu Doinaș, erau cei „temperați”, cei „sceptici”, cei „neconvinși total” de buna-credință și de spiritul democratic, în limitele sistemului, al noului șef de stat - deși Doinaș a mers totuși până acolo încât într-un volum de versuri a dedicat o poezie Congresului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fapt extraordinar, dacă până în anii ’69, ’70, ’71, amicii mei, în frunte cu Matei și cu Doinaș, erau cei „temperați”, cei „sceptici”, cei „neconvinși total” de buna-credință și de spiritul democratic, în limitele sistemului, al noului șef de stat - deși Doinaș a mers totuși până acolo încât într-un volum de versuri a dedicat o poezie Congresului IX al partidului, unde s-a anunțat, pentru cultură, o „reală deschidere”, lucru pe care eu nu l-aș fi făcut, iar, nota bene
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de versuri a dedicat o poezie Congresului IX al partidului, unde s-a anunțat, pentru cultură, o „reală deschidere”, lucru pe care eu nu l-aș fi făcut, iar, nota bene, în conflictul meu cu Barbu și cu grupul lui, Doinaș și Nego au fost mai degrabă reticenți, în timp ce Marin Preda era total solidar cu mine și cu revista pe care o conduceam și care nu economisea „armamentul din dotare” față de „grupul inamic” -, după „Tezele din Iulie ’71 și după întoarcerea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mare, intensificată probabil chiar de interdicție și interdicții, iar foamea generației mele de cultură adevărată - uriașă! Ea era, cum o mai spuneam, constituită din cel puțin trei falange, noi, cei care aveam treizeci de ani la deplina afirmare publică, grupul Doinaș, care erau „mai mari” cu zece, cincisprezece ani, și „cadeții”, care s-au „lipit” de noi, generația Blandianei, cu zece-doisprezece ani mai puțin, totul „întâmplându-se” cu un fel de șoc, resimțit foarte bine, foarte exact, de opinia publică ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gabriel Chifu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
G. Țeposu, decât soarta generației mele. Abia odată cu căderea comunismului am ajuns în Sibiu, numărându-mă printre tinerii scriitori din inițiativa cărora USR a înființat revista Euphorion, la care am fost numit redactor-șef de către conducerea interimară alcătuită din Blandiana, Doinaș și Dinescu. Cred că destinul m-a chemat acasă. De ce nu pleci (de atâta amar de vreme) din Sibiu? Deși am momente de revoltă față de mentalitatea lui de "mărginime", Sibiul rămâne locul unde mă simt eu însumi și nu cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost mai neted, oferindu-mi o experiență mai fructuoasă. La Piatra Neamț, oricât de bine m-am simțit cu voi, nu aveam rădăcini. În Sibiu mi le-am descoperit în tradiția Cercului Literar a lui Radu Stanca, Ion Negoițescu, Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă ș.a., care s-au format în apropierea lui Blaga. Nu-i puțin lucru să simți că ești chemat să continui această tradiție. Într-o anchetă din revista "Echinox" (nr. 11-12/ 1979), realizată de Nicolae Băciuț, la întrebarea " Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prins în timpul vieții mele pe Arghezi sau pe Blaga, nu i-am cunoscut, adică. Dar nici pe Nichita Stănescu nu am apucat să-l văd, el, cel cunoscut de o întreagă suflare românească. L-am zărit, totuși, pe Ștefan Augustin Doinaș pe o stradă în București și l-am cunoscut pe Mihai Șora. Sunt, totuși, contemporan, prin natura lucrurilor, cu câțiva importanți poeți români: cei doi Ivănescu, Cezar și Mircea, Virgil Mazilescu, Cristian Simionescu, Angela Marinescu, Ileana Mălăncioiu, Ion Mureșan, Liviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spre casă cu câte un braț mare de volume. Ei bine, într-o astfel de seară, Nichita mi-a pus în brațe două volume, tipărite mărunt ca niște tapiserii chinezești, de nuvele și povestiri de Ivan Bunin, majoritatea stilizate de Doinaș. Fericită seară! Era scriitorul meu de suflet pe care-l căutasem fără să-mi dau seama. Încă-l recitesc fascinat. Nu e săptămână de la Dumnezeu să nu-l recitesc și să nu-l găsesc la fel de proaspăt ca la prima citire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-a întâmplat cu critica noastră. Cei mai buni critici de poezie au fost ei înșiși scriitori ca atare, în majoritate poeți, de la E. Lovinescu, Vladimir Streinu, Perpessicius la G. Călinescu și până la contemporanii noștri, I. Negoițescu și Ștefan Aug. Doinaș, Ion Pop, Marin Mincu, Octavian Soviany (o excepție care subliniază regula, Al. Cistelecan!). Și cum i-am putea uita pe scriitorii care au avut intuiții critice profunde, înaintea criticilor "profesioniști", precum B. Fundoianu, Felix Aderca, Ion Pillat? Dar Maiorescu, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este asimilat și "renumit" de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui, automat, "Plumb"! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gheorghe Grigurcu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Nu mă așteptam la o astfel de întrebare. Sunt de părere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu exclude răsfățul întru pornografie (reciclatul Emil Brumaru, o seamă de poeți tineri). Până și poezia "de concepție", jocul noțional-reflexiv al versului, rău văzut de criticii din școala lovinesciană, revine într-un nou context vizionar, sub pana lui Ștefan Aug. Doinaș sau a Anei Blandiana. Să observăm că, oricât de eclectică în tabloul său general, creația lirică actuală avantajează în decurgerea sa anumite înfățișări. Acum de pildă, în primul deceniu al noului veac, iese la suprafață o formulă a prozaismului fantast
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nimic, adevărata primejdie venea dinspre noii impostori, de la securistul Mircea Dinescu (pe care îl pupați cu toții, unde?, asta nu mai pot să știu!), până la răposatul securist Mircea Zaciu..., de la distinsa doamnă turnătoare Georgeta Dimisianu, la distinsul domn turnător Șt. Aug. Doinaș... Restul, sunt legiune... Eu, personal, pe vremuri, m-am certat cu tovarășa Suzana Gîdea și cu tovarășul Mihai Dulea chiar în birourile lor... Din 1989, până în 2000, nici măcar nu am mai trecut pe la Ministerul Culturii, iar la Uniunea Scriitorilor am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau altul dintre orădeni, mă refer la scriitori, e problema fiecăruia în parte. Perioada anilor '70 a "Familiei" a fost cea mai strălucită. Erau în redacție Ovidiu Cotruș și Nicolae Balotă, erau Radu Enescu, Gheorghe Grigurcu, Dumitru Chirilă, colaborau sistematic Doinaș, Negoițescu, colaborau scriitori de primă-mână. Ce e "Bucureștiul literar"? Eu mă gândesc că nu există o entitate unică, organică, compactă cu numele acesta. Nu există scriitorul bucureștean, există scriitori bucureșteni, mai exact există scriitori sau veleitari în București, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Ioan Moldovan? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cât e predestinare în asemenea întâlniri? Nimic nu este întâmplător. Ceea ce pare accidental, aleatoriu în viețile noastre e rezultatul deficienței percepțiilor noastre, incapabile să sesizeze o altă ordine. Întâlniri determinante: Vasile Dan, Katia, Ion Pop, scriitorii de la Echinox, Ștefan Aug. Doinaș. Cât de importante au fost (sunt) Clujul și "Echinoxul" în evoluția ta, ca om și scriitor? La "Echinox", am trăit revelația identității mele ca scriitor. Era un mediu tonifiant, fundamentat pe competiție onestă și spirit critic. "Echinox"-ul a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au recomandat pe nimeni din România pentru Nobelul literar. Atâta invidie pentru că nu-mi pot imagina alt motiv al abținerii mi s-a părut de-a dreptul indecentă. Mari scriitori români, de la Rebreanu și Blaga, la Nichita Stănescu, Sorescu, Naum, Doinaș etc., ar fi fost plauzibili pentru Nobel. Acuma, occidentalii îl consideră plauzibil pe Norman Manea. În timp, Cărtărescu ar putea să aibă o șansă. Mai sunt și alții, Breban, Țepeneag, Buzura, Mălăncioiu, Blandiana, care îmi par la fel de plauzibili ca valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Christian W. Schenk? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să debutez editorial (în 1974, după o serie de șapte tentative de sinucidere din 1973, considerându-mă un ratat incurabil, mi-am definitivat și dactilografiat primul volum de versuri, după ce m-a prezentat, cu clarviziune, în revista Familia, Ștefan Aug. Doinaș; nu contează că la 21 de ani am fost un ziarist care publica texte cu acoperire estetică, valabile și azi, la ziarul Informația Harghitei, la care eram coleg cu Calistrat Costin și Ioan Nete, pe atunci niciunul scriitor, nici că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Echim Vancea? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Te rog să te oprești. Poemul identitar al lui Echim Vancea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]