6,426 matches
-
(în ) este un monument din Braunschweig, Saxonia Inferioară. Împreună cu Fântâna din Piața veche, Braunschweig se numără printre cele mai cunoscute monumente ale orașului. Este situat în fața cetății Burg Dankwarderode și a catedralei Braunschweiger Dom. Heinrich der Löwe ("Henric Leul") (n. 1129/30 - d. 1195) duce de Bavaria și Saxonia a comandat în 1166 să fie realizat un monument, care reprezintă un leu, simbolul familiei ducale. Monumentul, care este turnat în bronz, are o înălțime
Leul din Braunschweig () [Corola-website/Science/317083_a_318412]
-
Piața Unirii este cea mai veche piață din Timișoara, amenajată în stil baroc. De-a lungul istoriei sale piața s-a numit și "Hauptplatz" (Piața Principală), "Domplatz" (Piața Domului) și "Piața Losonczy" (după numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci). Numele de "Piața Unirii" i-a fost dat în 1919, pentru că aici s-au oprit trupele române care au intrat în Timișoara
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Stefan Losonczy, ucis la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci). Numele de "Piața Unirii" i-a fost dat în 1919, pentru că aici s-au oprit trupele române care au intrat în Timișoara. Obiectivul găzduiește importante obiective turistice, precum Domul romano-catolic, Palatul baroc, Catedrala ortodoxă sârbă, Monumentul Sfintei Treimi, fântâna cu apă minerală și alte monumente arhitecturale. Are o suprafață mare, dimensiunile fiind de 150 x 110 m. Dezvoltarea Pieței Unirii este legată de istoria orașului. În 1716 trupele imperiale
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Timișoarei și-a păstrat în mare măsură aspectul pe care îl avea când italianul Francesco Griselini a vizitat Timișoara, în a doua jumătate secolul al XVIII-lea. De pe vremea aceea există piețele Libertății (fosta "Piața Paradei") și Unirii (fosta "Piața Domului"). Au existat la vremea construirii pieței multe discuții privitoare la dimensiunea ei și la amplasarea bisericilor. În cele din urmă biserica romano-catolică a fost amplasată lateral de axul pieței, în timp cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
fost modificate de-a lungul timpului. La 1 noiembrie 1846, pianistul virtuoz Franz Liszt a poposit în Timișoara, în cadrul turneului despre care dorea să fie ultimul din cariera sa. Primirea care i s-a făcut a fost deosebită, în Piața Domului ridicându-i-se un arc de triumf, pe care erau înscrise cuvine de întâmpinare. Liszt a concertat la 2 noiembrie în sala festivă a primăriei, care se afla în clădirea care în prezent adăpostește cursurile primare ale Liceului „Nikolaus Lenau
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
istorice din piață și în special Muzeul de Artă. În februarie 2014, arheologii care lucrau în Piața Unirii au găsit porțiuni din pavaj și trotuare din cărămidă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, despre care se crede că duceau către dom. În aprilie în piață a fost făcută o descoperire arheologică neobișnuită, o cămilă de la mijlocul secolului al XVI-lea. Clădirea este situată la adresa Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost pusă la data de 6
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
-lea, despre care se crede că duceau către dom. În aprilie în piață a fost făcută o descoperire arheologică neobișnuită, o cămilă de la mijlocul secolului al XVI-lea. Clădirea este situată la adresa Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost pusă la data de 6 august 1736. Construcția a durat zeci de ani, clădirea fiind terminată complet abia în 1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
secolului al XVI-lea. Clădirea este situată la adresa Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost pusă la data de 6 august 1736. Construcția a durat zeci de ani, clădirea fiind terminată complet abia în 1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care era fiul lui Johann Bernhard Fischer von Erlach. Ambii au fost reprezentanți de seamă ai barocului vienez, Fischer von Erlach tatăl fiind arhitectul unui
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
la 21 decembrie 2006 ca sediu al Muzeului de Artă din Timișoara, arhitectul Șerban Sturdza remarca într-un interviu din 2013 că restaurarea clădirii nu fusese terminată complet nici după 35 de ani. Se află între statuia Sfintei Treimi și domul catolic. Aducținea de apă s-a făcut printr-un foraj în anul 1894 până la adâncimea de 412 metri. Apa avea un conținut ridicat de magneziu, calciu și o temperatură de 24,5 grade. Timp îndelungat după săparea fântânii, pe lângă apă
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
29 de metri în lățime, biserica are trei abside, iar cea mai mare cupolă ajunge la înălțimea de 50 de metri. Suprafața sa este de 780 m. Absida altarului este semicirculară și este înconjurată de un portic deschis, arcuit. Un dom mare poligonal se ridică deasupra naosului; ferestrele sunt arcuite și biserica are coloane mici peste tot în jurul ei. Patru turle mai mici octogonale similare înconjoară turla principală. Pronaosul este exprimat spre fațada de vest printr-o mare arcadă, în centrul
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
placat cu marmură și, mai sus, împodobit cu icoane din mozaic. Ușile de intrare au basoreliefuri turnate în bronz, reprezentându-i pe Sfinții Petru și Pavel și pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Ca de obicei în bisericile ortodoxe, interiorul domului principal este pictat cu Hristos Pantocrator. Arcadele și pereții altarului sunt decorate în întregime în sticlă de Murano, o premieră pentru România. Absida altarului, vizibil ridicat, apare luminată în verde, în contrast cu marmura albă cu care este placată catepeteasma.
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
descrisă că arhitectura otomană sintetizat cu tradițiile arhitecturale ale Mediteranei și Orientul Mijlociu. În timpul Imperiului Otoman, turcii au atins cel mai înalt nivel al dezvoltării arhitecturi de până atunci. Ei au însușit tehnică de a construi spații vaste interioare închise de domuri masive, au realizat o armonie perfectă între spațiile interioare și exterioare, precum și o lumină și umbră articulat. Arhitectură religioasă islamică, care până atunci a constat în clădiri simple, cu decorațiuni extinse, a fost transformată de către otomani printr-un vocabular arhitectural
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
armonie perfectă între spațiile interioare și exterioare, precum și o lumină și umbră articulat. Arhitectură religioasă islamică, care până atunci a constat în clădiri simple, cu decorațiuni extinse, a fost transformată de către otomani printr-un vocabular arhitectural dinamic de bolti, cupole, domuri, semi-domuri și coloane. Moscheea a fost transformată dintr-o cameră înghesuita și întunecată cu arabescul acoperind toți pereții într-un sanctuar de echilibru estetic și tehnic, elegantă rafinată și o aluzie la transcendență cerescă. În patria lor în Asia Centrală, turci
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
fost transformată dintr-o cameră înghesuita și întunecată cu arabescul acoperind toți pereții într-un sanctuar de echilibru estetic și tehnic, elegantă rafinată și o aluzie la transcendență cerescă. În patria lor în Asia Centrală, turci trăiau în ceea ce putem numi domuri, cum ar fi corturi adecvate pentru mediul lor natural. Aceste corturi au influențat mai tarziu arhitectură turcească și artele lor decorative. Selgiucizii ajunși în Iran, au întâlnit o arhitectură bazată pe tradiții vechi. Integrarea acestui lucru cu elemente din tradițiile
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
perioadă a fost martora a trei tipuri de moschei: moschei diferențiate, cu o singură cupola și unghi sub linie. Moscheea Hâci Özbek (1333) în Iznik, este primul centru important al arhitecturii otomane, este primul exemplu de moschee cu un singur dom. Stilul arhitectural domat a evoluat de la Bursă și Edirne. Marea Moschee din Bursă a fost prima moschee a selgiucizilor care urmează să fie transformată într-o o cupola. O altă moschee asemănătoare este Moscheea Veche din Edirne. Acest oraș a
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
din care a fost inspirat. Aceasta s-a axat spre exterior pe forme și motive care să fie văzut în mod tradițional “otoman”, cum ar fi arcade amintit, decorațiuni bogate, ornamentate din faianța , console largi cu acoperiș cu paranteze justificative, domuri peste turnuri sau colțuri. Inițial, acest stil a fost menit să promoveze patriotismul și identitatea istorică multietnică a Imperiului Otoman, dar de la sfârșitul Primului Război Mondial și de la crearea Republicii Turcia, a fost adoptat de către naționaliștii republicani turci, care au promovat valorile
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
o friză de triforii neoromanice. Între fronton și traveea centrală s-a amenajat o mică terasă cu un parapet de piatră cu motive cvadrilobate. Frontonul este încadrat de două coloane dreptunghiulare, finalizate cu câte o abacă octogonală terminată cu un dom. Deasupra sa se află un element decorativ, care reprezintă tablele celor zece porunci sculptate în piatră. Ușa de intrare și ferestrele sunt terminate la partea superioară în semicerc. Pe fiecare travee se află câte două ferestre (câte una pe fiecare
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
este urmat de o procesiune imensă pe podul de pontoane. "Il Redentore" conține unul dintre cele mai importante aspecte definitorii ale structurilor lui Palladio și este considerat unul dintre vârfurile carierei sale. Este o clădire mare și albă, cu un dom încununat de o statuie a Mântuitorului. Un fronton triunghiular central este suprapus pe fațadă unuia mai mic. Această caracteristică clasică amintește de fațada lui Palladio pentru San Francesco della Vigna, unde a folosit o adaptare a unui arc de triumf
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
din mai 1950 al publicației "Planet Stories" și a mai fost publicată și în culegerea de povestiri "Omul ilustrat". Un grup de astronauți rămâne pe Venus, o planetă pe care plouă torențial, fără oprire. Călătorind pe planetă, ei descoperă un dom dotat cu o sursă de lumină artificială distrus de venusieni. Căutând alte domuri similare, astronauții sunt conduși rând pe rând spre nebunie și suicid de către ploaia nesfârșită, în afara unuia care reușește să găsească un dom intact. Titlul inițial sub care
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
în culegerea de povestiri "Omul ilustrat". Un grup de astronauți rămâne pe Venus, o planetă pe care plouă torențial, fără oprire. Călătorind pe planetă, ei descoperă un dom dotat cu o sursă de lumină artificială distrus de venusieni. Căutând alte domuri similare, astronauții sunt conduși rând pe rând spre nebunie și suicid de către ploaia nesfârșită, în afara unuia care reușește să găsească un dom intact. Titlul inițial sub care această povestire a apărut în numărul din 15 septembrie 1949 al publicației MacLean
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
pe planetă, ei descoperă un dom dotat cu o sursă de lumină artificială distrus de venusieni. Căutând alte domuri similare, astronauții sunt conduși rând pe rând spre nebunie și suicid de către ploaia nesfârșită, în afara unuia care reușește să găsească un dom intact. Titlul inițial sub care această povestire a apărut în numărul din 15 septembrie 1949 al publicației MacLean's a fost The Mad Wizard of Mars. Titlul actual i-a fost dat odată cu reeditarea din anul următor în antologia "Beyond
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
ascuns inițial Sfântul Graal. Este o locație importantă și pentru musulmani. Se spune că aici este piatra de pe care s-a ridicat la cer Mohamed, iar în secolul al VII-lea, Califul Abd al Malik a construit o importantă moschee, Domul din Piatră. Cruciații au transformat-o în catedrală, numind-o Templum Domini, și astfel și-au luat numele de Templieri. Catedrala a devenit un model pentru catedralele Templierilor, precum Catedrala templului din Londra. Nu se știu foarte multe despre activitatea
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
inițial este încântat. Keyes nu observă nimic suspect la început, dar "„micul om”" din stomacul său începe să-l sâcâie la fel ca în toate cazurile când ceva era necurat la mijloc. În cele din urmă ajunge la concluzia că domul Dietrichson nu putea muri accidental dintr-o cădere din tren la 35 km/h și că vinovată poate fi doar soția acestuia, care ar încasa banii de asigurare. Pin urmare Keyes își dă seama că cineva s-a dat drept
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
de tranziție: Cum te poți ajunge În vremurile astea doar cu două secretare și jumătate?! Cunoscătorul de opere (I) Ha!... Vorbesc ăștia, azi, de opera comică!... Și de manipulare!... Cunoaștem noi “opere”, că le-am studiat!... Io-s manipulat?!... Io, dom’le, manipulez!... Că io am făcut Înalte studii sindicale și la tătuca Jdanov și la nea Fane Gheorghiu! Să se știe! C-așa au zis ăștia: că nu mai e rușine. Dacă ne-am reconciliat, nu mai e rușine!... (De
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
Să se știe! C-așa au zis ăștia: că nu mai e rușine. Dacă ne-am reconciliat, nu mai e rușine!... (De aici, devine modest și timid, revenind, Încet și disimulat, de abia spre final, la tonul obraznic și autoritar.) Dom’le, io, până acum, am tăcut. Am ținut nasun jos că toată lumea știa cam fost președinte de sindicat, adică cureaua de transmisie; adică sindicat din ăla seriosu, la care cotiza toată lumea, nu benevol ca acuma!... O fi fost bine, n
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]