1,567 matches
-
sau, dimpotrivă, o dulce desfătare, ușor melancolică, întreține atmosfera. Acuarela sa, oscilând între pata de culoare și peniță, lasă lumina să invadeze peisajul și doar în câteva tablouri raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
pe care o invocă Vladimir Streinu), „tonul și viziunea umoristică” (la care se referă George Munteanu) nu reușesc întotdeauna să acopere, aurind, înăbușind, transfigurând, temperând, manifestările și vocile răului din operă, acea „uricioasă întristare” ce se degajă uneori din ea. Dominanta jovialității este dublată, concurată, contracarată în opera, mai complexă decât se crede de obicei, a lui C. de o linie a cruzimii, care trece, practic, prin toate scrierile sale, mari și mici, majore și minore. Abordarea unei asemenea teme n-
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească” (Mircea Iorgulescu). După 1990, și-a editat în volume povestirile pentru copii (Cherry din Dover, 1992, Zgubilici și Scândurica, 1992), a publicat culegeri de versuri (Hohote mari auzind, 1995, Clipa de Apoi. Discurs mistic, 2000) și câteva romane. Dincolo de
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
1990), ancorarea în concretul fenomenologic este mai apăsată. Un adevărat ritual al tăcerii, în stil blagian, desfășoară poetul în versurile din cartea cu titlul oximoronic Dezlănțuind tăcerea (1994), pentru ca în placheta Calea de întoarcere (1998) să se mențină ca o dominantă lirismul senin, echilibrat, de împăcare cu sine și de armonie cu lumea înconjurătoare. Incursiuni în literatura română (1995) conține eseuri și considerații despre autori clasici și contemporani, scrise, în cea mai mare parte, în maniera didactică tradițională, dar și cu
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
prezent În pictură, de exemplu, ca expresie mai degrabă a unui refuz (Don Judd, de exemplu), trecut apoi În muzică și, În sfîrșit, În literatură cu aceeași intenție polemică, disimulată diferit. Minimalismul În literatură nu reprezintă mai mult decît o dominantă, tehnic vorbind. Dar el naște un ethos, construiește reprezentări, și acestea sînt poate cele mai spectaculoase noutăți ale literaturii franceze contemporane, poate singurele. Din punct de vedre etic avem de-a face cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global - și un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de a face istorie privind-o În ochi, de a ne explica lumera din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trois). La Chevillard moartea produce guturai Mourir m’enrhume sau reprezintă o prezență perpetuă prin preluarea obligatorie a zestrei vestimentare a defunctului Boborikine de către personajul narator În romanul Préhistoire. Les Champs d’honneur este un roman ilustrativ pentru toate aceste dominante amintite. Aproape la fiecare sfârșit de capitol cineva moare. Un Întreg capitol este dedicat morții: moartea tatălui naratorului, moartea lui Julien, groparul, și, apoi, cea lui Yvon, fiul său și, iar, evocarea primei morți, a tatălui naratorului, de la care ceea ce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu care acesta comunică prin muncă, iubire, printr-o jovialitate robustă. Vocația poetului în descriere este desenul, nu culoarea, dovadă a aceleiași înzestrări clasice, înclinată spre realitatea obiectivă care se oferă observației și studiului, nu spre atmosfera lăuntrică, insinuată în dominanta cromatică (Faptul zilei). O sensibilitate mai ales auditivă susține semnele înserării, cu respirația și liniștea nocturnă a satului, în Noapte de vară. Iar zarva, veselia, joaca fără griji a copiilor compun în Iarna pe uliță un fundal sonor și plin
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
pe coaste, se-ntinde / Pe șesuri, pe drum”) - forme ale trecerii și veșniciei („O mare e, dar mare lină -/ Natură, în mormântul meu, / E totul cald, că e lumină!”). Baladele sunt altă direcție în care se exersează imaginația reconstructivă, cu dominantă dramatică, a poetului. Lipsindu-i însă înzestrarea romantică, puterea imaginației, timbrul patetic și încercând în cadru eroic sau legendar jocul rolurilor, el ajunge nu o dată la teatralism (Regina ostrogoților, El Zorab). Structura clasicismului său popular se valorifică în baladele cu
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
cochetăriile criticii infidele. Atent la iradierile peisajului social și spiritual, lărgind câteodată excesiv câmpul de referință, cercetătorul, în febrilă vânătoare de esențe, își face, s-ar zice, un punct de onoare din a nu se opri la suprafața lucrurilor. O dominantă a investigațiilor sale, în afară de operațiunea firească de reliefare a ipostazei „definitorii” a unor scriitori, este monitorizarea, cu un sensibil măsurariu, a procesului de receptare critică a valorii, presupunând detectarea unor motivații ale cursului ei adesea capricios. Aceeași dicție cerebrală în
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
doar de reperele inițiale preformate, ci se diversifică începând cu modificările hormonale din perioada pubertății și adolescenței. E o tranziție de factură dimensională. Majoritatea opiniilor personogenetice elaborate confirmă discontinuitatea etapelor ca atribut major în fazele precoce și continuitatea lor ca dominantă a fazelor tardive (Roberts și Helson, 1997Ă. A doua teorie evolutivă personogenetică este teoria transformărilor etapizate, în care rolul structurilor și funcțiilor inițiale este sumar, iar modificările din fazele tardive le înglobează pe cele din fazele precedente. Astfel, când A
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
că, după compensarea complexului oedipian la vârsta de 5 ani, sunt complet dezvoltate sinele, eul și supraeul. Cu toate acestea, unii neopsihanaliști dizidenți susțin că personogeneza continuă și după vârsta menționată (Erikson, 1950; Loevinger, 1966Ă. Sunt de menționat reperele psihosociale dominante ale celor opt etape, descrise de Erikson, ale vieții umane. Acestea integrează opt variante de sentimente pozitive: speranță, voință, scop, competență, fidelitate, dragoste, grijă față de ceilalți și înțelepciune. Lor le corespund anumite atribute ale formării identității, dintre care cităm: perspectiva
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
favorizării perturbărilor psihismului și ale comportamentului în roluri. Dificultățile de evaluare a acestor raporturi fac astfel ca o treime dintre cei cu tulburări de personalitate diagnosticabile categorial să nu întrunească criteriile specifice nici unui tip personopatic, rămânând TP-NOS (Loranger, 1994Ă. Astfel, dominantele structurale aparțin astăzi mai multor modele dimensionale. Pentru structurarea dimensională a personalității pledează și faptul că există indivizi care nu întrunesc criteriile tulburărilor de personalitate după clasificările categoriale, dar care au mari dificultăți adaptative și evidente trăsături care-i deosebesc
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
emoții superficiale care influențează creșterea și maturizarea copiilor al căror eu suferă ulterior în planul imaginii de sine și al independenței. Standardele contradictorii existențiale întrețin anarhia valorilor și accentuează diferențele dintre diversele categorii sociale. Raporturile interpersonale se degradează și devin dominante variantele lor maladaptative alături de false modele de reușită în viață (Nireștean, 2006Ă. Sunt importante doar autoconservarea, autovalorizarea, performanța și câștigul. Se trăiește doar în prezent, evitarea sau ignorându-se experiențele dezavantajante. Viitorul e important doar pentru a economisi și a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Dezvoltarea conceptului de personalitate patologică a parcurs în a doua jumătate a secolului XX o etapă a ambiguităților terminologice, corespunzătoare noțiunilor de temperament, caracter și personalitate. Acestea au fost utilizate în mod substitutiv, dar primele două au rămas reperele structurale dominante ale personalității. Trăsăturile temperamentale sunt considerate ca fiind cu precădere moștenite, deci genetic condiționate, deși există puține studii în acest sens. Ele au o semnificativă stabilitate în timp și constituie terenul pe care ulterior se structurează componenta caracterială a personalității
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe terenul interferențelor motivaționale interne și ambientale. Atât în varianta sa normală, cât și în cele patologice, personalitatea reprezintă componenta obligatorie a terenului pe care se instalează diversele tulburări psihopatologice. Evoluția acestora este, de asemenea, favorizată, agravată sau nuanțată de dominantele structurale ale personalității. Ele se regăsesc și în formulele moderne ale diagnosticului psihiatric și influențează evident calitatea strategiilor și relațiilor terapeutice. Personalitatea umană, în genere, este rezultatul unui îndelungat proces de selecție naturală corespunzător căruia devin stabile și dominante acele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
diagnostică rămâne un construct abstract, precumpănitor teoretic. 5.2. Tulburările de personalitate de cluster A Primul cluster - clusterul A - al clasificării categoriale include personalitățile patologice cu trăsături de serie psihotică. 5.2.1. Tulburarea paranoică de personalitate Aceasta are ca dominante structurale orgoliul și interpretativitatea manifeste din tinerețe, alături de abilitățile relaționale selective. Suspiciunea și lipsa de încredere în cei din jur sunt întreținute de o stimă de sine exagerată, care cultivă raporturi interpersonale sărace și mereu problematizante. Stima de sine exacerbată
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în acest context (Millon și Davis, 1998Ă. Rezultă, ca atare, o comuniune de criterii de factură dominant morală și comportamentală care definesc o structură personologică cu cele mai precoce manifestări din perspectivă temporală și care afectează cu precădere sexul masculin. Dominantele ei pot fi privite ca expresii sau extreme caricaturale ale trăsăturilor psihologice masculine. Cele mai recente dezbateri personologice identifică conceptul de tulburare de personalitate antisocială cu cel de psihopatie (Millon, Simonsen, Birket Smith, Davis, 1998Ă. Acesta integrează trăsături dominante cu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
orientate decât spre satisfacerea propriilor dorințe. Comportamentul arogant invocă admirația celor din jur, în contrast cu faptul că narcisicul este el însuși invidios, dar se consideră invidiat pentru calitățile sale. El caută și obține succesul doar în acele profesii care îi cultivă dominantele structurale, iar comportamentul este constant hiperpragmatic, cu intoleranță la critică. Narcisicul mimează aderența la normele și valorile comunitare, având o moralitate conjuncturală, iar plictiseala și detașarea de cei din jur, întreținute de sentimentele de invidie și ostilitate, îl caracterizează și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
demonstrative și lipsei de empatie. Gunderson et al. (1991Ă pledează pentru dificultățile diagnosticului categorial care contrastează cu prevalența atributelor narcisice din practica clinică. 5.4. Tulburările de personalitate de cluster C 5.4.1. Tulburarea de personalitate evitantă Are drept dominante structurale sentimentul insuficienței personale, inhibiția marcată în raporturile sociale și o sensibilitate exagerată la orice comentariu negativ adresat sau la critică. Aceste atribute sunt centrate pe raportul nevoie-teamă al individului. Sunt caracteristice stima de sine scăzută și tendința de autodevalorizare
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acordă o atenție particulară în ultimii ani, toate programele încercate fiind de dată recentă. Ele se adresează decompensărilor personalităților patologice corespunzătoare unor evenimente sau situații critice, manifestărilor unor episoade maladive de Axa I instalate pe un teren personopat sau însăși dominantelor dimensionale ale structurărilor dizarmonice. Scopurile strategiilor terapeutice adaptabile tulburărilor personalității pot fi formulate cu o acuratețe sporită atunci când simptomele psihopatologice asociate nu au rădăcini personologice, când pacientul își manifestă adeziunea la demersul reabilitativ sau când sunt bine conservate abilitățile realaționale
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe transfer este varianta cea mai răspândită (KERNBERG, 1989, CLARKIN și colab., 1999, KOENIGSBERG, 2000, YEOMANS și colab., 2002Ă. Metoda apelează la o relație explicită, cu tehnici foarte bine structurate și cu scopuri ierarhizate și net delimitate. Sunt fundamentale clasificarea dominantelor afective ale pacientului și definirea tuturor contradicțiilor și nepotrivirilor din limbajul și comportamentul acestuia. Ele sunt expresia procesului de difuziune, de dezorganizare și lipsă de coerență interioară. Conștientizarea lor și reprimarea fenomenelor de proiecție asupra celor din jur cu ajutorul terapeutului
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
părinte absent atunci când este cazul. Pornind de la trei dintre modalitățile adaptative ale copilului care este copleșit de intensitatea evenimentului existențial, îl evită sau reacționează supracompensator, terapeutul va încerca să le conecteze la nivelul de extroversiune și activism personal, deci la dominantele personologice. Se vizează modificarea acestora din urmă astfel încât pacientul să-și modifice convingerile autodevalorizante și cele despre lume. Tehnicile cognitive propriu-zise aplicate tulburărilor de personalitate vizează ca și cele adresate bolilor Axei I, rezolvarea problemelor personale prin modificarea distorsiunilor cognitive
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
formulării strategice sunt luate la nivelul subunităților, după care urcă prin structură pentru aprobare și integrare cu strategiile elaborate În alte subunități. Nivelul strategiei finale unește strategiile diferitelor subunități. La nivelul acestora, strategia este croită să urmeze circumstanțele particulare, cu dominanta centrată pe consolidarea poziției celei mai favorabile; alte noi inițiative tind să fie continuări ale activităților prezente. Mai mult, un mare număr de manageri din subunități cunosc bine detaliile strategice și operaționale ale firmei, astfel Încât participarea la formularea strategiei este
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
unitățile autonome pentru crearea unei „familii de afaceri” (Dolan 1985, p. 5). Astfel, adevărata problemă constă nu În opțiunea pentru o diversificare concentrică sau de tip conglomerat, ci În managementul noii achiziții: dacă afacerile firmei sunt conduse potrivit unei „logici dominante similare”, ele pot fi integrate repede și profitabil. 3.9.4.4. Strategii de restrângeretc "3.9.4.4. Strategii de restrângere" Restrângerea este puțin agreată, deoarece implică presupusul eșec al strategiilor aplicate anterior. Asupra managerului general se exercită o
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]