1,794 matches
-
ducă dracului În loc să fie furioasă. — Da. Mi‑a cerut să‑ți spun că angajamentul tău a luat sfârșit pe loc și că ea ar dori să pleci de la Ritz Înainte să se Întoarcă de la prezentare. A spus‑o cu voce domoală și cu o nuanță de regret, pricinuit poate de ideea numeroaselor ore și zile și săptămâni pe care trebuia acum să le petreacă În căutarea și instruirea unei noi asistente, dar aveam impresia că, nu știu cum, parcă se ascundea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiecare dată, iar Duncan răspundea pe un ton nepăsător, Înainte ca ea să spună ceva: — O, n-are nevoie. Nu-i așa, Viv? Dar În seara asta o sărută, de parcă era conștient c-o supărase. — Mulțumesc pentru tunsoare, spuse el domol. Mulțumesc pentru șuncă. Știi, te-am tachinat doar! Se uită Înapoi de două ori, iar ei erau tot acolo, urmărind-o; data următoare cînd privi, ușa era Închisă. Și-l imagină pe domnul Mundy c-o mînă pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Depinde ce Înțelegi prin asta, zise el, adică „să le simți“. Probabil că bolborosise cuvintele. Tatăl lui se aplecă și se strîmbă din nou. — Ce-ai zis? — Depinde de ce... Dumnezeule! Nu, nu prea simțim mare lucru. Nu, răspunse taică-său domol. Nu, nu-mi Închipuiam că le simțiți. Domnul Daniels se plimba prin spatele deținuților, tîrșindu-și pantofii. Copilul plîngea În continuare; tatăl lui Duncan Încercă să-i prindă privirea și să se strîmbe la el. La cîteva mese era Fraser: mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să le arăt că sunt la fel de filantropă ca ele. N-am să înțeleg niciodată de ce locuiesc în apartamentul ăla mediocru și poartă hainele alea mediocre când și-ar putea permite cele mai bune creații de la Dolce & Gabbana. Apoi adăugă mai domol: Nu poți să te-ncui aici la nesfârșit. La un moment dat tot va trebui să ieși în lume. M-am extras din pat și, cumva, am reușit să mă îmbrac. M-am speriat când m-am uitat în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pi-cioare și sortit să rămână așa... Totuși, ceva l-a schimbat, într-un fel ppe care nu-l anticipasem și atunci s-a simțit capabil de fapte de vvitejie, altfel nu-mi explic... Și Bobo îi povestise, cu vocea lui domoală, despre întâmplă rile de la mare din urmă cu douăzeci de ani. Clara îl asculta continuând să privească portretul lui Eduard. îl privea încercând să absoarbă tot ceea ce păreau să-i spună ochii cenușii care odinioară i se păreau impenetrabili. îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
halatului alb. Pocindu-i numele de acasă, neamțul fără de o mână, în halat sanitar, caligrafie, în litere gotice: Gefreite Panzer Hugo. Aceasta ținând loc de caporal Panțâru Iuga, cum i se spunea flăcăului la Goldana și pe ambele maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria română, ținându-se după Armata Roșie (cea iute de picior, mai ales, când o rupe la fugă), se afundau tot mai mult în nesfârșita stepă rusească, trenul sanitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dar se părea că celor doi le era de ajuns să constate la interlocutor doar certitudinea vocii sale. Împreună cu ei și în acea limbă ciudată, ajunse să exploreze mirosul aproape uitat al zăpezilor din pruncie și după un timp, în domoala rostire a Vânătorului, desluși o baladă în care pietrele se arătau vii, asemenea ploii, asemenea vântului și asemenea fulgerului, elemente care cuprind în ele un spirit ce este ostil nemișcării și care dorește să arate faptul veșniciei schimbării în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub ochelarii rotunzi, ochii lui Albert sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu-și nemulțumirea: În foc domol, de răscolești, se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
camera și pentru câteva clipe, fiecare a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când Smaranda începe să cânte cu voce plăcută, "Teiul" de Schubert. Versurile se desfășoară domol, înseninând sufletele asprite de război, picurând liniște și speranță într-un spațiu până atunci al durerii. Se așează apoi în fața pianului împreună cu Marius și degetele ce alunecă elegant pe clape interpretează la unison armonia celor patru mâini imaginată de marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un îndemn pentru cal. Hurducăturile căruței smulg printre buzele nefiresc de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde bătrânul cu glas domol. Cu un zgomot infernal, o motocicletă cu ataș trece huruind pe lângă ei. Oprește mai în față, lateral, fără să blocheze drumul. Coboară un locotenent român de jandarmi. Statură masivă, față pătrată cu trăsături care exprimă agresivitate. De-a curmezișul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu o grimasă veselă privirea amuzată a lui Marius. Folosim uneori camera pentru întâlniri mai speciale. Madam Aneta, patroana bordelului, e pe statul nostru de plată. După câteva minute, coboară amândoi din mașină și se îndreaptă către bordel în pas domol, ca niște oameni veniți să caute un scurt moment de relaxare. Ocolesc reflex un individ negricios care se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în ceață, aburii fumurii închizându-se în urma ei ca fălcile implacabile ale unui monstru, dornic de sânge proaspăt. Strigătele slabe ale rănitului punctează dimineața. Căpitanul rus se îndreaptă către mașină. Șoferul demarează în viteză. Din ceață se aude cum uruitul domol al motorului scade în intensitate câteva secunde ca apoi să pornească din nou. O scurtă rafală de pistol-automat și vocea rănitului este curmată brusc. Unii își fac pe ascuns cruce. Cocoțat pe atașul unei motociclete, Iorgu ține un discurs soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în mână, fiecare norocos se manifestă în felul lui. Unii citesc cu glas tare sau cheamă un camarad confident, alții se retrag singuri într-un colț și în timp ce parcurg rândurile chipurile se luminează sau capătă amprenta îngrijorării. Încep cu vorbă domoală să-și povestească păsurile. Păi unde să spui că arendașul ne fură la împărțeală? Când alde Mihai a lu' Pestelcă se certă cu el că-l prinse cu greutăți măsluite, jindariul îl bătu tot pe el, că cică făcuse scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților negreala cheagurilor uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei se aude adus din depărtări cu clichet cristalin de clopoței: Lumina caldă de Ajun ce vine-n miez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai jurat tu loialitate, să nu uiți că acum noi te avem. Și dacă nu te conformezi repede la ceea ce ți se cere, reabilitarea tatălui dumitale se poate prelungi permanent. Înțelegi ce spun eu acum? Revine la un ton mai domol, chiar ușor prietenesc: Hai, semnează și să uităm toate acestea. Avem planuri mari cu tine în noua reorganizare pe care o preconizăm armatei române. Și dacă urmezi indicațiile noastre, te asigur că nu vei regreta. Palid ca un strigoi, locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parcă dintr-un basm, ținându-se de mână, Adela ridică privirea spre bunica ei: Dar unde au crescut ei? În timp ce pășesc agale prin micuța grădină plină de flori și miresme deosebite, înconjurată de copaci bătrâni, doamna Hagiaturian începe să vorbească domol, acompaniată de ciripitul vesel al unor păsărele: Oh, cum să vă spun? A fost odată ca niciodată, o țară frumoasă, România... Cuprins Partea I 11 Partea a II-a 161 Epilog 317 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
finele actului al doilea, când servul lui Keronan [î]i spune unde se află copilul Luisei, cu toată graba și bucuria infernală să pună mai iute mâna pe copil, zice: "vino - vino cu mine" cu atâta liniște și atâta de domol încît nu trădează deloc nici graba, nici bucuria ce resimte. Are un joc de scenă foarte imperfect. Așteaptă impasibilă până când [î]i vine rândul replicei următoare. Caracterul esențial al d-șoarei Popescu este o afectare exagerată și o încredere neascunsă în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aici, ca să zic așa, umanismul lui dulceag, tăcerile lui nesărate, senzația parcă a topirii personalității lui... Și că nu ieșise nimic. Ne distrarăm, văzurăm un film împreună, luarăm masa la restaurant și golirăm cîte-o sticla. Verva lui Petrică era egală, domoală, sarcastică, dar nu-și mai trăgea sursa din viața lui cu Matilda, ci, ca la început, din lumea noastră de profesori, din cea a oamenilor de cultură, din politica la ordinea zilei. Subiectul Matilda părea definitiv închis... XI Eram însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceva de plecarea lui. Se pare însă că se produsese în el o armonie între starea de iritare universală care îl făcea atât de interesant și "umanismul" său de ultimă eră, care îl făcea total plicticos: era liniștit, ironia mai domoală, însoțită de un surâs care nu se ștergea, limbajul cu tresăriri caustice și adesea memorabile. În acele zile fusese găsit de către soția lui, spânzurat de plafonieră, un flautist al Filarmonicii din orașul nostru. Petrică îmi povesti cu lux de amănunte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai fi zis că te privesc și clipesc, uriași ochi ai orașului care trăia ca un singur tot însușindu-și și topind în corpul său toate casele, piețile și bulevardele, împreună cu noi, cei vii. Gângăniile din trupul lui care respira domol sub un cer de un albastru pur, pe care soarele strălucea proaspăt și viu, răcoros și vesel: orașul nostru e așezat între dealuri înalte și împădurite care ne aduceau vara curenții de aer proaspăt, iarna zăpezi liniștite, ferite de crivățul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ezitante, asupra unei părți din țărănime. Ce să facem? Cum să procedăm, tovarășe Stalin?... Și a treia chestiune și ultima, problema devierii de dreapta, care a apărut în sânul conducerii partidului nostru. Aici Stalin s-a oprit din plimbarea lui domoală prin birou, și-a scos pipa din gură și m-a întrebat: <Cacaia deviația?> Ce deviere?! Nu părea mirat, dar știam că era mai mult decât mirat. Știam că la auzul cuvântului deviere amintirea vechilor lui lupte contra deviaționiștilor din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar bine cumpănite, el se adresă mai mult prezidiului și spuse că toate astea s-ar tempera mult, toate aceste frământări adică ar dispărea dacă s-ar îmbunătăți substanțial legea drepturilor de autor... Multe pricini de-aici pornesc, zise el domol, să se facă lucru aista și se va vedea cum conflictele se potolesc și toată obștea scriitoricească va trăi în pace și armonie. Era limpede, el nici nu ascultase ce se spusese acolo. Și se așeză repetîndu-i în șoaptă lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe teren neted Bacaloglu gâfâia să-și dea sufletul, cu limba scoasă de-un cot și fata zice, alo, nu așa înțeleg să-mi arăți că mă iubești, da' cum, zice ăsta. Nu știu, zice ea și aici Vintilă râse domol și admirativ, de astă dată ca și când i s-ar fi impus și lui superioritatea tipesei. Pe urmă l-a răsplătit, dom' profesor. Atâta solicitudine din partea lui, merita și el un gest frumos. De Revelion ea îi zice: nu pot să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vii la altă oră, îl apucau pandaliile. Apărea noaptea în ușă, cu pijamaua lui ceaușistă, bicoloră, dungată, în care mai încăpeau vreo doi și mă ținea în prag, nu mă lăsa să intru. Nu-mi păsa, îl ascultam beat și domol, ca un copil cuminte. În timp ce perora, îi studiam elasticul de la pantaloni: cu noduri groase, succesive, rupt și legat la loc, apoi iarăși rupt, urmărit prin burțile pijamalei cu-o andrea sau un ac de siguranță și scos pe la șolduri, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]