24,150 matches
-
se află, de fapt, cetatea; amenajarea unui șantier național al tineretului sau adăpostirea a ceea ce este acum la suprafață sub o cupolă pentru a feri rămășițele de degradare... Deocamdată, un om vine și rămâne acolo cam o jumătate de an. Doarme în cort, mănâncă ce poate și când are timp. Și sapă. Și sapă... Și mereu scoate vase, lucrate în tehnica Zgrafitto. Le triază. Le studiază... Iar, uneori, le și dăruie pentru a sensibiliza, parcă, receptivitatea miilor de oameni ce se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
mă culc. Mai am treburi de rezolvat astăzi, iar, în ceea ce privește botezul acelei fetițe, este mult mai bine să hotărască destinul... Nu mă voi împotrivi, orice ar fi. - Așa să fie! încheie Simona dialogul. Doamne ajută! Emanuela plecă acasă, oarecum liniștită. Dormi destul de rău în acea scurtă noapte. Toate gândurile s-au transformat în vise și visele în gânduri. A doua zi, vizibil obosită, cu ochii încercănați, Emanuela își văzu de treburi, încercând să nu se mai gândească. Seara, plecă la serviciu
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
din mijloc era ocupat de un îngeraș micuț, cu fața în sus, având capul întors spre fereastră. Avea în jurul taliei un scutecel, piciorușele fiind rămase la vedere, subțirele, cu bazinul bombat, având acele semne de copil subnutrit, rahitic..., prost îngrijit. Dormea. Doctorița a strigat-o pe nume, atingându-o. Fetița a avut o reacție neașteptată. Deși, doctorița era poziționată în fața ei, fetița a deschis ochii mari odată cu întoarcerea capului, țintind cu privirea, însă, pe Emanuela. Acesteia i-au dat lacrimile, privind
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
într-o continuitate vie, iubirea desfășurându-se în planuri metafizice, la fel de legată cu realitatea, - diferențierea se face doar în dimensiuni fizice, gestice, comportamentale- altfel, iubirea continuă după moarte la fel cu spiritul nemuritor. “Mă privești cum mă culc, cum nu dorm, cum rătăcesc prin orașul pustiu. Mă privești și te uimești că sunt viu.” (17) Ce este absența ființei iubite? Este o lipsă temporară a unei întrupări, dureroase dar nu definitive, pentru că iubirea își are propria prezență impregnată într- un prezent
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
08 decembrie 2015. De unde și până unde, Ghiță Pălămidă ajunsese la concluzia că îl înșeală nevasta și pentru asta era în stare să își ia lumea în cap. E drept că nu avea nici o dovadă dar el nu mai putea dormi și începuse să se usuce pe picioare. Se transferase cu serviciul de la Administrația Piețelor la Textila unde lucra ea ca să fie mereu împreună, amândoi plecau dimineața la lucru și amândoi se întorceau seara acasă dar el tot nu era mulțumit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
Citește mai mult De unde și până unde, Ghiță Pălămidă ajunsese la concluzia că îl înșeală nevasta și pentru asta era în stare să își ia lumea în cap. E drept că nu avea nici o dovadă dar el nu mai putea dormi și începuse să se usuce pe picioare. Se transferase cu serviciul de la Administrația Piețelor la Textila unde lucra ea ca să fie mereu împreună, amândoi plecau dimineața la lucru și amândoi se întorceau seara acasă dar el tot nu era mulțumit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
ceară cu trăsuri de apă și arlechini de lemn coborând în suflete solemn să te întrebe ce mai faci dacă ai învățat să taci să vadă ce mai zici despre cele mari, despre cel mici despre bani, despre guverne lumea doarme așa cum își așterne; să nu le zici nimic, nu le sta împotrivă că dacă răzbate cine știe ce derivă vântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc, să nu se lase cu colivă! n-o mai căuta pe doamna ta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
știți că disearăvor veni la cină oamenii de cearăcu trăsuri de apă și arlechini de lemncoborând în suflete solemnsă te întrebe ce mai facidacă ai învățat să tacisă vadă ce mai zicidespre cele mari, despre cel micidespre bani, despre guvernelumea doarme așa cum își așterne;să nu le zici nimic, nu le sta împotrivăcă dacă răzbate cine știe ce derivăvântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc,să nu se lase cu colivă!n-o mai căuta pe doamna ta de picăa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
2015. eu sunt ăla micu' neluat în seamă învârt un titirez și sunt sătul de zeamă inventez piane și desenez viori noaptea vă trimit în somn scrisori; nici ăia și nici ăștia nu mi-au făcut nimica eu știu să dorm pe jos și zbor ca rândunica; eu sunt ăla micu, la toți vă sunt dator nu fur ca alții startul și vin din viitor; dintr-o lume veche și pornesc spre alta la care nu ajunge nici pana și nici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
se-ndură ... Citește mai mult eu sunt ăla micu' neluat în seamăînvârt un titirez și sunt sătul de zeamăinventez piane și desenez viorinoaptea vă trimit în somn scrisori;nici ăia și nici ăștia nu mi-au făcut nimicaeu știu să dorm pe jos și zbor ca rândunica;eu sunt ăla micu, la toți vă sunt datornu fur ca alții startul și vin din viitor;dintr-o lume veche și pornesc spre altala care nu ajunge nici pana și nici daltalucrurile merg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
nu-lsprijină mai zdravăn cineva din spate,o să vadă luna doar pe jumătate;asta la Deliu că la Dărmăneștinu te întreabă nimeni cine eșticare-ți e partidul, care premierule destul să știe domnu' Calinderucând trece parada lumea strigă ura... XXX. AȘA AU DORMIT LIDERII LA YALTA, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015. prezent la datorie cu arma la picior toată viața în poziție de drepți fiecare avem câte un șef sub care facem ascultare și mă vede
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
audă-n somn triste cavalcade cade sau nu cade domnița din balcon care mirosea a odicolon? uite cum plutesc lișițele balta cu ce voluptate cască unu-n post și nu zice nimeni să-l luăm la rost că așa au dormit liderii la Yalta și ne-au oferit ca pe un desert care se servește gratis la concert! ... Citește mai mult prezent la datorie cu arma la piciortoată viața în poziție de drepțifiecare avem câte un șef sub carefacem ascultareși mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
merităm, lor nu li se cadesă audă-n somn triste cavalcadecade sau nu cadedomnița din balconcare mirosea a odicolon?uite cum plutesc lișițele baltacu ce voluptate cască unu-n postși nu zice nimeni să-l luăm la rostcă așa au dormit liderii la Yaltași ne-au oferit ca pe un desertcare se servește gratis la concert!... XXXI. FIECARE OAIE ESTE UN BERBEC, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015. că e greu sau e ușor, toată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
faci, Doar să-ți pornești cuvintele din cânturi, Împins de-acele minunate-avânturi, Cu care fericirea s-o desfaci. Când macii ți se vor opri în cale, Cu mângâieri tot roșii și fragile, Să te așezi pe patul de petale, Să dormi și să visezi la nopți și zile, Care s-aducă-n locurile tale Acea iubire cu trăiri subtile. CIREȘE ( rondel ) de Leonte Petre Să-ți pun cireșe la urechi, Să ai cei mai frumoși cercei; Când vine vara știu că vrei Să
MACI CU CIRESE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377193_a_378522]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SUFLU Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Închid pleoapele viselor ce dorm îmbrățișate până spre zorii limpedei și crudei treziri. Nu se pot amesteca normalei curgeri! Nu se pot adapta impunerii de a sta cuminți! Ele vor să respire, au prins aripi și nu se lasă până nu conving că Iubirea este
SUFLU de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377222_a_378551]
-
greu decizii pentru noi. Suntem medici și conștientizăm altfel situația și în special riscurile de expunere. Sper să am succes! Acestea fiind spuse, Dragoș, cu inima strânsă, abătut, se îndreptă spre targa mobilă pe care fusese așezată Maria după C.T. . Dormea. Îi luă cu două degete, încet și atent, o șuviță din părul negru, lung până la umeri, ce-i stătea rebelă pe obraz și i-o duse după ureche. Părea atât de liniștită! O strigă ușor: - Maria! Iubito!... Maria!... Aceasta nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DRAGOSTEA ESTE UN DAR! Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Să nu întrebi * Să nu întrebi vreodată de ce-are cerul stele De ce se duce Luna să doarmă în apus De ce e gura mută și ochii plâng "tăcere" Când gânduri sunt o mie ș-atâte-ar fi de spus * Să nu întrebi vreodată de ce-a-nverzit câmpia Nici macul de roșeste sub soare în amiezi Să nu întrebi izvorul ce
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
nea Mitică. -Cum se strigă la Câțu-Mâțu! am răspuns, siguri pe noi. -Cum se strigă, mă, cum se strigă? a insistat nea Mitică. Atunci ne-am umflat și am tras un „Câțu-Mâțu/ două ouă-ncondeiete...” de am speriat un miel ce dormea lângă un gard. -Știam eu că habar n-aveți! a dat din mână a lehamite nea Mitică. Iar am luat poziția de vițel, cu ochii-n sus la nea Mitică. Făcând pe supăratul, ni s-a adresat, ridicând o sprânceană
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
și pe el plânsul. La fel și pe Lidia. Se îmbrățișară. - Vreau să mai văd odată copiii, zise el, acum aproape liniștit. - Vino să-i vezi, în casă. S-au culcat, e ceas târziu de noapte! Intrară în casă. Copiii dormeau. Nicolas avea milă de ei, cum să-i trezească? Totuși, mama lor, cu multă delicatețe, îi trezi, și le zise: - Copii! Edmond și Luciana! Îmbrățișați pe tatăl vostru, că pleacă departe! - Unde pleci, tată¬? îl întrebară cei doi copii, în
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
secunde, în birou intră Maria, care zise: - Tată, te superi dacă te las să pleci singur la Ciulnița, că vreau să mai stau și eu de vorbă cu Mache. Mă întorc mâine acasă. La noapte, am vorbit cu gazda să dorm la ea. Vreau să facem o plimbare prin oraș și Mache să-mi arate ce s-a mai schimbat pe aici. Poate mă întâlnesc și cu colegele mele din timpul liceului și să mă distrez cu ele, privind fețele profesorilor
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
sărută apăsat pe buze, după care îi zise: - Sper să ai un somn liniștit, Mache, apoi deschizând portița, intră în curte. Ziua următoare, pe când Mache socoti că Maria ar trebui să plece spre gară, se prezentă la poarta gazdei, unde dormise Maria. După ce bătu în poartă și văzu că în pragul casei apăru gazda, zise: - Am venit să o conduc pe Maria la gară, deoarece domnul Alexandrescu m-a rugat să fac tot ce este posibil necesar, pentru a ajunge în
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Doar firele de iarbă au mai rămas din tot ce-a fost iubire; ruine dintr-un templu, iar zeii noștri au fugit, lăsându-ne vânduți cenușilor, în „noaptea de înviere”... * Eu dorm sub praguri de cuvinte și nu pot să te strig, iubite, s-aprinzi iar cerul cu sălbăticia unui joc, să-i ceri pământului să-ți cânte dorul tău. Ruine dintr-un templu au rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului 6. Pe faleză Unicul motiv pentru care unii te-ar urî, este acela că ei ar vrea să fie exact ca tine. A doua zi, Mircea s-a trezit din somn pe la ora nouă. A dormit ca un prunc. Nimic nu i-a tulburat liniștea nopții, nici măcar sărutările pătimașe ale Săndicăi, pe care cumva ar fi dorit să le simtă cu plăcere. Ar fi vrut să o viseze, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Și-
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
și majoritatea debutanți. Știi cum este în tinerețe. Mult entuziasm și dorință de afirmare. Doar câțiva dintre profesorii mai vechi erau puțin mai vârstnici, restul sub treizeci de ani. - Și gazda? Erau tineri? Ai avut toate condițiile de locuit? Sau dormeai pe saltea umplută cu paie? - Ha, ha, glumești mama! S-a modernizat lumea, nu mai trăiește ca înainte. Aveam toate condițiile create, baie, lumină, radio, frigider, televizor, mobilă nouă și modernă, tot ce trebuie pentru un trai decent. Gazda este
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
privind ochii mei, Îmi ții loc de iris... mai mult în cel stâng, De-aceea, cu dreptul, îmi vine să plâng. Împarte-te-n două, iubite, în ei! Iubește-i la fel și fă-i să zâmbească, Iar stele ce dorm, adânc, în retină, Să ardă, din nou, c-o blândă lumină Și-un nou univers, în ochi, să se nască. Să fii creatorul, să scoți din genuni Crâmpeie de viață căzute în haos, Când ani m-au călcat în picioare
CÂND CREZI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382126_a_383455]