2,407 matches
-
Pentru volumele Prima și Secunda (1895-1897) (1898) a fost distins cu Premiul Academiei Române. Amintirile și experiența de combatant în războiul balcanic din 1913 pe frontul de operațiuni din Bulgaria sunt împărtășite în volumul Dincolo. Din Dunăre-n Balcani (1913). În dramaturgie - segment cu oarecare împliniri - autorul alege mediul social al celor avuți, conturând caractere sau scoțând în evidență moravuri, dar nu posedă forța de a susține, în stil ibsenian, așa cum încerca, problemele existențiale pe care le atacă. Totuși, L. se pricepe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
Ioan I. Livescu, Amintiri și scrieri despre teatru, București, 1967, 62-64; Massoff, Teatr. rom., III, 342, 386, IV, 19, 25, 55, 77; Ist. teatr. Rom., II, 215-217; Ion Petrovici, Prin meandrele trecutului, București, 1979, 218-224; Brădățeanu, Istoria, II, 70-73; Modola, Dramaturgia, 239, 255-256, 265-266; Firan, Profiluri, I, 428-429; Stanca, Fragmentarium, 196; Rebreanu, Opere, XIV, 13-14; Haralamb G. Lecca, DRI, III, 107-118; Dicț. scriit. rom., II, 734-735. O.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
este considerat de I. cel din „Familia” (1971), cu o prezentare de Ștefan Aug. Doinaș. Primul volum, Cuvânt în cuvânt, îi apare în 1972. Colaborează mai susținut la „Convorbiri literare”, „Cronica” și „Familia”. Este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie în 1984 (tragedia Vlad Țepeș), în 1990 și 1996 cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru poezie, în 1998 acordându-i-se Premiul Fundației „Cella Delavrancea” pentru Opera Omnia. Scriitor de frapantă originalitate și de valoare certă în toate domeniile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
viziune, substanță și poetică sunt închegate subiectele și protagoniștii pieselor de teatru publicate de I. Vlad Țepeș este o tragedie grandioasă, de tensiune dramatică, aducând în prim-plan un erou de anvergura și măreția extramundană a marilor figuri daimonice din dramaturgia eminesciană (Andrei Mureșanu, Decebal). Deși în compunerea personajului infrastructura documentară și legendară nu lipsesc, Vlad Țepeș se deosebește atât de întrupările sale din dramaturgia istorică națională, cât și de cele din filmele horror cu Dracula. Ființă titanică și stihială, mișcată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
aducând în prim-plan un erou de anvergura și măreția extramundană a marilor figuri daimonice din dramaturgia eminesciană (Andrei Mureșanu, Decebal). Deși în compunerea personajului infrastructura documentară și legendară nu lipsesc, Vlad Țepeș se deosebește atât de întrupările sale din dramaturgia istorică națională, cât și de cele din filmele horror cu Dracula. Ființă titanică și stihială, mișcată în chip expresionist de mari elanuri și țeluri justițiare și mântuitoare întrucât privește poporul său, Vlad este un iluminat, un misionar al Cerului. Mutatis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
Iași, 2001; Shakespeare, Regele Lear, Iași, 2000. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 93-96; Regman, Colocvial, 279-295; Doinaș, Lectura, 236-242; Paleologu, Alchimia, 152-155; Valentin Silvestru, Lumini și penumbre, AST, 1985, 10; Grigurcu, Existența, 462-465; Sorin Antohi, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie, ATN, 1987, 3; Florin Faifer, Un poem al mâniei, CRC, 1990, 21; Aurel Pantea, Extazul convulsiv, VTRA, 1991, 1; Vasile Spiridon, Un cosmotet, F, 1991, 10; Lucia Cifor, Convorbire cu Alexandru Paleologu despre Nicolae Ionel, RL, 1994, 40; Lucia Cifor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
of utopia") Teodora Prelipcean, Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate, Editura Adenium, Iași, 2015. Utopiile n-au avut niciodata "presă bună" în mediile intelectuale, pentru că au fost contrapuse mereu realismului. Genul literar al utopiei a fost alăturat mai curând dramaturgiei moralizatoare și românului de aventură decât filosofiei politice. Multă lume plasează discursul utopic în aria antropologica a riturilor compensatorii, în același orizont cu ideologiile și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
pozitivist Filosofia lui Blaga (1944), intenționând să îndrepte în primul rând erorile de interpretare anterioare și să prezinte limpede coordonatele reale ale filosofiei blagiene. Asemănătoare ca scop și metodologie este lucrarea Însemnări despre teatrul lui Ibsen (1956), o exegeza a dramaturgiei scriitorului scandinav din unghiul esteticii materialiste. Dintre studiile sale se remarcă, prin importantă și amploare, Istoria literaturii universale (I-III, 1963-1971). Elaborată pe baza unui curs universitar, ea păstrează caracteristicile unei lucrări didactice în concepție, organizare și expresie. Conceptul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
Transilvania”, care îi publică, de altfel, și majoritatea pieselor de teatru: Aceste anotimpuri și cărări (1975), Minunata istorie a unui Ioan (1976), Cine ucide pescăruși? (1983). În contextul preocupărilor sale privind istoria teatrului românesc, se remarcă un interes aparte pentru dramaturgia primei jumătăți a secolului al XX-lea, căreia îi dedică una dintre cele mai dense sinteze în domeniu: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției (1999). Structurată pe mai multe capitole - Drumul comediei, Continuitate și „alterări”, Între document și ficțiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
unui Ioan (1976), Cine ucide pescăruși? (1983). În contextul preocupărilor sale privind istoria teatrului românesc, se remarcă un interes aparte pentru dramaturgia primei jumătăți a secolului al XX-lea, căreia îi dedică una dintre cele mai dense sinteze în domeniu: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției (1999). Structurată pe mai multe capitole - Drumul comediei, Continuitate și „alterări”, Între document și ficțiune, Teatrul cu subiecte istorice și „pseudoistorice”, Spre esențe și atitudini, Teatrul mitic-poetic, Drama intimității mecanismelor psihologice, Teatrul fantast, Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
cum sunt cele ale pieselor Molima de Ion Marin Sadoveanu, Sam de G. M. Zamfirescu, Constantin Brâncoveanu de N. Iorga ș.a. Rigoarea analizelor, sobrietatea stilului și cunoașterea deplină a subiectului fac din acest studiu un instrument de lucru indispensabil. SCRIERI: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției, Sibiu, 1999. Repere bibliografice: Dumitru Chirilă, „Aceste anotimpuri și cărări”, F, 1976, 11; Mihai Nadin, Debutanți și maeștri, CRC, 1977, 6; Mircea Ghițulescu, „Aceste anotimpuri și cărări”, ST, 1977, 5; Cocora, Privitor, II, 183-184
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
registrul politic, cu tipologii simbolice: Gavroche - puștiul care moare într-o încăierare cu „forțele reacționare”, comunistul Orban, arogantul Nicky, superba Mara, agresivul Gogoloi ș.a. Dincolo de unele schematizări tipologice și conflictuale, S. practică un fel de teatru psihologizant, încadrându-se în dramaturgia poetică, unde sunt abordate deseori situații-limită, dar cu o ironie fină, cu mult umor, pe filiera Tudor Mușatescu - Victor Ion Popa - Mihail Sebastian. SCRIERI: Meteoritul de aur, București, 1955; Pisica din Baskerville (în colaborare cu Andy Alexandru), București, 1957; Nota
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
bine temperat al somației etice, care, asimilând sugestia livrescă - J.B. Priestley, Friedrich Dürrenmatt -, îmbracă veșmântul piesei polițiste, ca în Dubla dispariție a Marthei N... și în Suspiciunea (Plus sau minus viața). Din pulsațiile lui se întrupează eroul predilect al acestei dramaturgii, tânărul dedicat până la uitarea de sine unor idealuri. El se numește Radu (în Constelația Ursului, din volumul Balansoar pentru maimuțe, 1972), Ștef (în Viața și dragostea într-o vilă stil, 2001) sau Laura (în Cenușa) și e un himeric, năzuind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Viața și dragostea într-o vilă stil, Botoșani, 2001; Harap Alb și alții, Iași, 2002. Repere bibliografice: D.I. Suchianu, „Statui de celuloid”, RL, 1972, 39; Al. Andriescu, „Balansoar pentru maimuțe”, CRC, 1973, 13; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 379-381; Cocora, Privitor, II, 104-106; Popa, Dicț. lit. (1977), 397-398; Carol Isac, Teatrul și viața, Iași, 1978, 85-86; Paul Tutungiu, Dialoguri despre teatru, Iași, 1980, 50-56; Andrei Corbea, Binele și răul, CRC, 1981, 21; Diaconescu, Dramaturgi, 299-301
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Partea de început cuprinde obișnuitul calendar, ilustrat cu medalioane evocând marii actori români; cea de a doua este dedicată fenomenului teatral curent, istoriei teatrului, evocărilor și mărturiilor, începând cu Regulamentul teatrului în 1832 (reprodus din „Albina românească”). Problemelor generale ale dramaturgiei și artei dramatice le dedică eseuri Ion Petrovici (Teatrul și războiul), Petru Comarnescu (Evoluția teatrului românesc), E. Lovinescu (De ce n-am scris cronică dramatică), Hortensia Papadat-Bengescu (Despre teatru), Victor Ion Popa (Izvor de teatru românesc) ș.a. Teodor Scarlat se interesează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285299_a_286628]
-
specific romantică. Raportarea la context și la avantext constituie unul din principiile studiului, în tentativa de a afla punctele comune între biografiile, mediile culturale frecventate de cei doi și operele lor. Paralela respectă apartenența scrierilor la genurile tradiționale (proză, poezie, dramaturgie), ca și la speciile corespunzătoare. În interiorul fiecărei diviziuni sunt discutate metodic motivele și procedeele retorice folosite. Se urmărește, în principal, motivul visului și se afirmă că la cei doi ar putea fi aflată chiar o „poetică a oniricului”. În interiorul acesteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
arta dramatică, istoria literaturilor europene, noțiuni elementare de estetică. La 23 august 1834 are loc cea dintâi reprezentație, cu piesa Mahomet sau Fanatismul de Voltaire, în traducerea lui Heliade. Îngrijindu-se de repertoriu, membrii societății au făcut numeroase traduceri din dramaturgia universală. Foarte apreciat era Molière, din care se tălmăcește intens: I. Em. Florescu (Amorul doctor), C. Aristia (Silita căsătorie), C. Rasti (Vicleniile lui Scapin), I. Voinescu I (Doctorul fără voie), I. Ghica (Precioasele), Heliade (Bădăranul boierit), Grigore Grădișteanu (George Dandin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
repertoriului european, contribuind, totodată, și la consolidarea limbii literare moderne. Din pauperul repertoriu autohton s-a reprezentat, pare-se, numai piesa Comodia vremii (1835) de C. Faca. În schimb, dacă nu i-a îndemnat prea mult pe autorii români către dramaturgie, societatea a avut un rol deosebit în formarea unui public de teatru. A ajutat la aceasta, pe lângă repertoriu, și înființarea revistei „Gazeta Teatrului Național”, apărută, sub patronajul societății, din noiembrie 1835 până în decembrie 1836. Urmărindu-și cu tenacitate țelul, S.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
Scoradeț o face în acest sens este cea a orașului Tampere cu Slobozia, unde spune că a văzut mai multe mașini scumpe decât în orașul finlandez. Finlandezii, în general, scriu teatru mai mult decât românii, iar la un concurs de dramaturgie juriul finlandez are de citit de patru-cinci ori mai multe texte decât juriul de la concursurile din România, adică aproximativ 300 de texte. Multe dintre piesele jurizate ajung să se afirme și pe plan internațional. Selecția pieselor de teatru definește extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de persoane e la ordinea zilei. Zara face și ea parte din acest angrenaj mafiot, este mai degrabă înghițită de un vid în care orice efort de a scăpa este inutil. Despre Sofi Oksanen aflăm că a studiat literatura și dramaturgia la Helsinki, devenind cunoscută odată cu romanele Stalinin lehmät (Vacile lui Stalin) și Baby Jane. Un real succes pe scena Teatrului Național Finlandez a avut-o piesa de teatru Puhdistus (Purificare), care un an mai târziu, în 2008, devine unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2011. Oinas, Felix J., Studies in Finnic Folklore. Homage to the Kalevala, Suomalaisen Kirjallisuuden Seura, 1985. Paasivirta, Juhani, Finland and Europe. The early years of independence 1917-1939, Helsinki, Societas Finlandiae 29, 1998. Pioariu, Mariana Rodica, Dramaturgia americană în România. Eugene O'Neill, Arthur Miller, Tennessee Williams, prefață de Mircea Popa, Cluj-Napoca, Risoprint, 2004. Popa, Mircea, Convergențe europene, Oradea, Editura Cogito, 1995. Puntila, Lauri Aadolf, Histoire politique de la Finlande de 1809 à 1955, Ed. de la Bacconnière, 1966
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
finlandeze în România, în "Columna", nr. 11, 1997, p. 29. 760 Ibidem, p. 30. 761 Cf. Anca Georgescu, În căutarea "pământului făgăduinței", eroii lui AKI KAURISMÄKI poposesc la București, în "Columna", nr. 12, 1998, pp. 61-62. 762 Mariana Rodica Pioariu, Dramaturgia americană în România. Eugene O'Neil, Arthur Miller, Tennessee Williams, prefață de Mircea Popa, Cluj-Napoca, Risoprint, 2004. 763 Cf. Mircea Popa, în prefața la Mariana Rodica Pioariu, Dramaturgia americană în România. Eugene O'Neil, Arthur Miller, Tennessee Williams, Cluj-Napoca, Risoprint
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
București, în "Columna", nr. 12, 1998, pp. 61-62. 762 Mariana Rodica Pioariu, Dramaturgia americană în România. Eugene O'Neil, Arthur Miller, Tennessee Williams, prefață de Mircea Popa, Cluj-Napoca, Risoprint, 2004. 763 Cf. Mircea Popa, în prefața la Mariana Rodica Pioariu, Dramaturgia americană în România. Eugene O'Neil, Arthur Miller, Tennessee Williams, Cluj-Napoca, Risoprint, 2004, pp. 6-7. 764 Silja sau O soartă zbuciumată, traducere (din limba franceză) de Constatin Țoiu, București, Editura Art, 2012. 765 Este vorba de Hiltu și Ragnar, copiii
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
la „Revista de folclor”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Steaua”, „România literară”. D. cercetează literatura română din secolul al XIX-lea, folclorul literar românesc și est-european, legăturile literare româno-maghiare și traduce în limba maghiară din proza și dramaturgia românească (Nicolae Bălcescu, I.L. Caragiale, I. Creangă, I. Agârbiceanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Marin Preda, N. Velea). În antologia literaturii universale, redactată de Kardos László, selectează textele și semnează notele biografice ale scriitorilor din secolul al XIX-lea și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
teoreticianul respingea de plano critica deterministă (Taine, Brunetière), critica biografică-psihologică (Sainte-Beuve), critica sociologică (Dobrogeanu-Gherea), de vreme ce „împrejurările externe și psihologice” se rezumă la personalitatea omenească, nu la personalitatea artistică, aceasta făcând parte „din altă lume”. Preocupările pentru teatru (Critică dramatică, 1904, Dramaturgie română, 1905), pasagere, lasă repede loc interesului pentru poezie, de unde Teoria elementară a poeziei (Introducere în poetică) (1902) și Teoria poeziei cu aplicare la literatura română (1906) sunt revăzute și îmbogățite în 1927. Opțiunea pentru universalii și permanențe frapează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]