1,848 matches
-
și n.a.), Popota și SECȚIA POLITICĂ (subl.ns.)”. O cerință de netrecut cu vederea era aceea a asigurării mobilierului acestor locații și nu cu orice resturi mizere ci numai cu produse de cea mai bună calitate! Ca pentru a mai drege busuiocul, chipurile rușii ar fi trebuit să se adreseze cu asemenea cereri mai-marilor de la București, asta pentru a crea aparența legalității. Conform rezoluției scrise pe partea stângă a documentului, lucrarea se cerea a se executa „f. urgent”, termenul fiind extraordinar
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mi-l dați fiert în lapte.) sau nepersonal ( Gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri.), locuțiune verbală ( El o credea pierită, socotind că și făcuse seama singură.) sau o interjecție cu valoare verbală (Na-ți-o frântă că ți-am dres-o. Te iată prins de vânturi. Hai la noi porcar!). Regentul verbal poate fi uneori implicit (Croitorul umblă cârpit și ciubotarul umblă desculț.). Lucrările de gramatică a limbii române, referindu-se la natura morfologică a regentului verbal al subordonatului cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
departe de tot, dincolo de pădure, auzi pe celelalte coline un țipăt nedeslușit și prelung, o voce tărăgănată, și Emma o asculta, tăcută, îmbinîndu-se, ca o muzică, cu ultimele tresăriri ale nervilor ei zbuciumați. Cu țigara de foi între dinți, Rodolphe dregea cu briceagul unul dintre cele două frîuri, care se rupsese. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 85 1. A se vedea studiul lui B. Didier, 1982. 2. Variantele acestui poem semnalează generalizarea toposului naturii libere. Astfel, în versul 2, s-a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de tata la atelier, cărucioare, tractorașe, camioane, vopsite frumos în diverse culori. Cât am fost mai mici, am crezut că erau făcute de Moș Crăciu în persoană, dar mai târziu am aflat că erau confecționate de tata. Ca s-o dreagă, mama ne spunea că tata le dădea moșului, care se cobora noaptea pe horn și ni le punea sub pernă. Ne erau tare dragi aceste jucării din lemn și nu le-aș fi schimbat pe cele mai frumoase jucării de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două capete ale vagonului. Caporalul Olteanu tocmai se ridicase într-o râlă și m-a întrebat scurt: - Ce-i? - Nimic, dom' jandarm, vin americanii! i-am răspuns surâzând. Se obișnuise cu glumele noastre. Ne-a întrebat cu ce ne-am dres și i-am întins sticla de coniac. A gâlgâit îndelung din ea și ne-a spus să-l trezim când vedem luminile Bucureștiului. Nu mai era nimic serios de semnalat, vestea noastră sa dus, nu știu cum, în toată garnitura compusă din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ai zice, mândro? și fac cu ochiul spre cel mai bun coniac al casei. - Da, se poate, dar vii cam rar pe aici, iubitule, cum îți zic pașii? - 47 dublu, și ție unul simplu, și treci mai aproape, blând! Îmi dreg gâtița cu rachiul acela de 47 de grade, ea și-l pune pe-al ei în sticlă, vizibil pentru orice ageamiu și o torpilez: - Jimy a trecut pe aici? - Care Jimy? mă înterlocutează vocea blondă pe timbru cu plete. - N-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
amigdalite într-un loc unde aveam și eu unghiul meu de geometrie. De acolo l-am achitat sec! pe unul, săracu', a căzut de sus chiar pe mine și mi-a donat și mitraliera pe chestia asta. Când l-am dres pe al doilea, am strigat: - Eu sunt Tomy! Jos armele că vă belesc de două feluri de temperament! Ce naiba, n-ați înțeles încă nimic? Veniți încet, cu mâinile sus, aici! Tu, dom-le, pune la punct fustița picioarelor lungi! Iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și vodă se întoarse spre ieromonahul Ștefan, rugându-l politicos: Citești sfinția ta sau poruncesc să cheme un grămătic? — O să citesc eu, e bine să afle cât mai puțini pricina care ne adună aici, hotărî preotul. Stolnicul Constantin Cantacuzino își drese zgomotos glasul. Nu știa ce să creadă: finul lui își apărase rangul, refuzând să execute un ordin care îl cobora, sau pur și simplu nu fusese atent la vorbele lui Șerban? Păruse un aluat moale Constandinul Stancăi, și uite ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
muriși? Depănarea gândurilor fu curmată când egumenul Ștefan încheie lectura testamentului, ridicând vocea ca într-o litanie. — Sfinția ta ai scris cele ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de mâna mea, și egumenul scoase de sub rasă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi primea zâmbind, sugerând fiecăruia că fusese așteptat în mod deosebit. Nici în încăperile mici, nici în sala mare de la intrare nu se ridicau glasurile, doar din când în când se auzea câte o tuse seacă sau cum cineva își dregea vocea. Și totuși, aci se zămisleau atât știrile cât și zvonurile. Cafeneaua de fapt ținea industria de zvonuri a domniei, sau cel puțin așa credea vodă. Cafegiii și ciubucciii de la Curte și din casele marilor boieri toți se formaseră la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beau tacticos cafelele din ceșcuțele fără toartă. Ridică el glasul ca să facă atent pe cineva de prin încăperile despărțite doar cu perdele de brocard greu, ei bine, hai să l ajut, deși nu am puterea măriei sale - și marele logofăt își drese glasul zgomotos, apoi aproape țipând porunci: — Jupâne, am dori cafelele să ni le aduci chiar dumneata în una din încăperile de jos, că domnia sa sfetnicul nostru - or, spunând aceasta, arătă spre Ianache - nu prea poate urca treptele. Mergând cu spatele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a dat foc Sloboziei acum trei ani, de era să ardă și biserica făcută de Leon Vodă - pomenit să-i fie numele. Boierii sorbeau cu buzele strânse cafeaua tare și fierbinte. Fostul ienicer își trase sufletul, respiră adânc și-și drese glasul. În timp ce povestea, realiză că de fapt avea în fața lui pe cei mai mari oameni ai țării și că aceștia n-au intrat întâmplător în prăvălia lui, doar de dragul cafelei. — Știu, jupâne, povestea, mi-au spus-o argații de cum am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dumitrașcu, mă făcui că nu văd ce jale era. Suceava și Iașiul la poloni, pe Sobieski nu l-au putut scoate decât după ce moldovenii au pustiit totul în țara lor, ca altă dată când dădeau turcii. Șerban se opri, își drese glasul și oftă. Sfinția sa se ridică și închise ușița sobei. Voiam să știi că-mi pare rău că mi-am dat fata Bălenilor. Smărăndița tatii... Nici cincisprezece ani nu împlinise. Crezi că o fi murit de inimă rea? Nimeni un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lase răgaz, să ne întrunim în divan cu neamurile răposatului, pomenit fie-i numele în veci, și cu ieromonahul Ștefan ca să întărim prin fapte testamentul lăsat de maica mare, doamna Ilinca. Mitropolitul oftă, ar fi vrut să spună ceva, își drese glasul și-și lăsă privirea în pământ. Se întreba dacă tânărul plin de viață din fața sa nu face un gest de impietate. Marele lui prieten zace mort și părăsit în odaia rece, privegheat de un grăjdar, care-i aprinde lumânare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l ducă și la Brâncoveni, spuse Stanca. Noroc că Bălașa scânci în leagănul ei și Manda se repezi să ia fetița, giugiulind-o cu glas tare, așa că nu se auziră chicotelile din grămada de lână scărmănată și nici cum își dregea glasul maica mare, care după o pauză reluă firul vorbei. Ascultă, tu, Stanco, aud că bărbatul tău cam chefuiește seara cu tovarășii de vânătoare sau de alte treburi. Toate femeile amuțiră. Maria se opri mirată din dansul ei ca un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învălui pe prinț cu privire amuzată și în același timp severă. Îi luă de data asta vodă mâna între ale sale și băgă de seamă că este rece și umedă. — Măi băiete, dacă ai făcut-o, gata, e făcută, o dregem noi, nu-ți mai bate capul. Dacă fata este de neam... — Taică, nu te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta, încheie vodă, tocmai când caleașca se oprea în fața bisericii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă înșel, sunteți al doilea fiu al beiului Constantin. Beizadea Șefan, îmi pare bine că pot să vă salut. Am auzit lucruri frumoase despre domnia voastră. Cum ați călătorit? Pentru o clipă prințul tăcu, schiță o plecăciune, se reculese, zâmbi și dregându și glasul, răspunse grecește: — Înălțimii voastre îi mulțumesc pentru întrebare. Am avut o călătorie frumoasă și asta pentru că știam că la capătul ei voi avea onoarea de a vă întâlni. Ani întregi de școală sub îndrumarea eruditului Sevastos Kimenitul i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că știe toate dedesubturile, dar... Ei bine, nu poate uita. Profită de un moment în care conversația lâncezea și interveni brutal: — Cumnate Nicolae, înălțimea ta știe ce s-a întâmplat la Turlac? Marele dragoman Nicolae Mavrocordat înghiți saliva și-și drese glasul, fără să spună nimic. Nu-și putea da seama dacă felul în care s-a adresat prințul respectă protocolul. Erau cumnați, dar... I se păru că în Ștefan are în față un adolescent neajutorat care mai crede în dreptate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
potrivit? De la locul său, Brâncoveanu aruncă o privire spre Ștefan fără să fi fost nevoie, îi răsări în minte imaginea ochilor verzi ai Casandrei, domnița lui Șerban Vodă, așa cum și-i amintise când povestea Nicolae Mavrocordat despre Dimitrie Cantemir. Își drese glasul și, după ce își lăudă cu cuvinte meșteșugite verii prin alianță, cu regret încheie: — Păcat, mare păcat! Cantemireștii sunt tare săraci, neînchipuit de săraci. Pe Dimitrie l-am mai ajutat noi, trimițându-i zestrea ce se cuvenea soției sale, ruda
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a intervenit pentru Constantin Știrbei: „Nepoate, nu se poate să-l ții la popreală, că e neam cu noi toți”. Liniște, mare liniște, vodă își măsurase pe rând apropiații, chibzuind cine și ce fel de rudă este cu hoțul. Își dresese glasul, mai zâmbise o dată, își cercetase mânerul bastonului, apoi unghiile de la mâna stângă, mai zâmbise o dată cu un aer vinovat: „Domnia ta, nașule, ca mare stolnic ce te aflai în vremea lui Șerban Vodă, fratele domniei tale, ba chiar și în vremea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cofetari și feciori de la Curte pentru ca în sfârșit măria sa să se simtă ca acasă. Doctorul Iacob Pylarino, inspectă sala mare pardosită cu piatră în care căldura zilei nu pătrunsese, apoi cuhnia unde pe plita încinsă bolboroseau la foc scăzut bucatele drese cu fel de fel de mirodenii orientale; de fapt îi fusese până acum frică de molime, dar când simți mirosurile îmbietoare, văzu cantitățile de mâncăruri pregătite și mulțimea tipsiilor de aramă și de argint aurit gata să fie puse pline
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unde din ușa diaconească îl privea ieromonahul. O clipă doar și între cei doi se stabili acea legătură pe care nimic nu o mai putu zdruncina. Gherasim îi făcu semn prințului să se roage cu capul plecat, acesta imediat își drese atitudinea trupului apropiind-o de cea a purtătorilor de caftan monahal. — Apoi știu eu, sfințite, cred că mi l-a trimis Dumnezeu, să-mi bucure ochii la bătrânețe cu frumusețea chipului său izvorâtă din bogăția sufletului. — Să începem, dar. Cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știam, sau știam prost acele lucruri care se cer la examene, și care trebuiesc foarte bine știute? Într-adevăr, salvarea mea a fost acel medic cu ochelari. Dacă nu m-ar fi respins el, nimic nu s-ar fi putut drege pentru mine. Și nu fiindcă m-ar fi așteptat imediat acasă tăiatul cocenilor, apoi aratul, și tot timpul îngrijitul cailor, țesălatul lor, rănitul la grajd, ci faptul că n-aș mai fi avut cum să iau după aceea o carte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
băut banii? Ai fost tu, mă, la nunta ei să vezi?... N-am fost că nu m-ai chemat... Cum să te chem eu pe tine, mă, puturosule, să te îmbeți acolo ca un... și să începi să... Fac și dreg pe nunta fi-tii, nici n-aș fi venit, să mă fi chemat cu șapte lăutari... Apele, râurile, bălțile nu-mi vorbeau, nu puneam deci mare preț pe ele; nici ploile, nici pădurea, nici soarele... îmi șopteau doar că suntem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ezitare. Să mai intru sau să plec? - Intră, zise ea, că Ilie trebuie să vie și el acuma. Săptămâna asta lucrează noaptea, de la unsprezece la șapte, dar după ce iese din schimb se mai duce și el cu alții să-și dreagă gâtul în vreo bodegă. Muncitorul, adăugă ea, ce plăcere să aibă și el după ce iese de la muncă? Să stea la un pahar cu alții, mai vorbesc și ei de-ale lor... Am intrat. Urâta femeie nu era și năroadă, dimpotrivă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]