1,466 matches
-
Este Înrămată În sticlă și de o frumusețe aparte. Se spune că este făcătoare de minuni. Și cred cu adevărat că este. Pentru că, atunci când o privești, rugându-te, persoana din ea (adică Maica Domnuluiă se uită la tine cu atâta duioșie de parcă Îți spune ceva tainic, ceva... o mângâiere parcă Îți dă. O transformare, o liniște sufletească Îți dă, Îți ia greutatea pe care o ai În suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica În cuvinte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
saturi. Lângă biserica din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povara păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini În genunchi. Este atât de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic de voință și puțină osteneală te poți urca să ajungi la El. Și eu, nevrednica, am ajuns la El. Am atins buzele de călcâiul Lui. Apoi am intrat cu toții În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Această piatră este groasă de vreo 30 cm. Deasupra ei sunt 7 candele atârnate. Foarte frumoase și mari. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie, noi toți Îngenunchem, ne rugăm tainic și sărutăm piatra. O privim cu mult respect și duioșie, lăsând urme de lacrimi pe ea. Pornim spre locul unde a leșinat Maica Domnului. La Mormântul Mântuitorului (fotoă simt că este ceva prea pământesc În mine ce mă trage În jos. Dar mă lupt și eu cu mine și cer
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Domnului, Între orele 6 și 8. Ne-a dus fratele Relu (șoferul care era la biserică) cu mașina. Două colege de cameră aveau parastas la acea biserică. Am participat la slujbă, m-am rugat, am privit cu mult respect și duioșie și cu lacrimi În ochi mi-am luat rămas bun de la tot ce mă Înconjura. Primisem În suflet o Întărire, o mulțumire și o nădejde că Maica Domnului nu ne va părăsi și va fi alături de noi oricând. Să o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
El iar de cealaltă parte este Sf. Ioan Evanghelistul. Este mare Întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am Îngenuncheat rugându-ne tainic, am privit stânca, am atins-o prin acea rozetă de aur special făcută. Am privit cu duioșie și smerenie pe Domnul și Sfânta Mamă, parcă i-am Îmbrățișat cu inima, cu sufletul. Ei mi-au dat ceva tainic: Întărire și sfințenie. Nimeni nu-mi poate lua ce mi-au dat mie personal, este al meu și simt
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
chip frumos Ești ca o privăvară! Când mugurii cresc Și Încep să se deschidă Acolo Mamă te zăresc Ca-ntr-o oglindă Între petale de floare Iar zâmbetul tău E-o rază de Soare Când mâna ta caldă Cu atâta duioșie Atinge creștetul meu Iar eu te chem În gând... O, Mamă, Mamă! Cu nimic sub soare Tu! N-ai asemănare Cuvântul Sfânt și scump E numele Măicuței mele Cel mai frumos Pe acest pământ Iustina! Scumpă... Mama mea Ah! Ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ochii plini de lacrimi Icoana cu Iisus cel Răstignit! A sărutat, și a Îmbrățișat Copilul plăpând cum era La pieptul mamei se strângea Văzând durerea Lui Iisus pe Cruce Pe mama o-ntreba: De ce L-au pedepsit pe El? Cu duioșie și durere Și lacrimi printre gene I-a zis: Vei afla tu mai târziu... Copilul meu, copilul meu Și zâmbetul lui, S-a transformat În lacrimi De iubire și durere... Și astăzi mai plânge acel copil Durerea Lui Iisus, Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de toporaș Un coșuleț Cu ouă roșii Anunță de cu zori Că Paștile se-apropie! Bucurie, bucurie Primăvara să mai vie Și cânt de bucurie Așa-i primăvara La români din toată Țara! Mandica 13.06.2006 Te privesc cu duioșie Să-ți văd chipul luminat Prin cuvinte și prin fapte, Inimă de Mamă ai. Cum poți fi, atât de bună Cu-n drumeț ce-i călător. Tu, cu milă și iubire Îl apropii tot mereu Te iubesc și-mi pare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de specialități dermato-sifiligrafice, alergologice, imunologice. Activitatea de medic și profesor nu poate fi desprinsă de aceea de scriitor. A fost cel mai mare scriitor dintre numeroasele talente ale Facultății de Medicină din Iași. Umorist savuros, având, însă, și o profundă duioșie, Mironescu era un povestitor remarcabil "cel mai mare mucalit", după expresia lui Topîrceanu. Făcând parte din fruntașii "Vieții Românești", mai târziu colaborator al "Însemnărilor ieșene, opera sa nu s-a demodat, se citește și astăzi cu același interes. După patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de relevanță: de o parte, prezentarea istoriei României din perioada 1838 (la 1 februarie scriitorul a văzut lumina zilei la Fălticeni) și 1891 (anul morții primului ministru I. C. Brătianu); pe de altă parte, o succintă autobiografie a naratorului, scrisă cu duioșie, înțelepciune, înălțime morală și dreaptă judecată "a celor care au fost". Constatarea a făcut-o și un alt fălticenean bun cunoscător al acestui spațiu de excepție, care își amintea: "când auzeam rostit numele lui N. Gane, mă bucuram și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
natal, prin care au trecut Creangă, iar mai târziu Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Artur Gorovei, Anton Holban și Nicolae Labiș, a lăsat o puternică impresie asupra viitorului scriitor. Faptele copilăriei îndeosebi, dar și unele aspecte social-culturale, sunt prezentate, cu umor și duioșie, atât în lucrările literare propriu-zise, cât și în memorialistica scriitorului. Prozatorul însuși mărturisește în volumul Zile trăite (pp. 9-10): Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele dintâi licăriri ale vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Motto: (Lev Tolstoi) Să ne amintim cu drag și cu duioșie de omul exemplar care a fost profesoara Maria Vrabie, prin străduința căreia acest liceu ce poartă numele înțeleptului cronicar moldovean a luat ființă și a început să se afirme în peisajul dinamic al învățământului ieșean. Imaginea acestei adevărate doamne a
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
duminică, la orele 12”. „și apoi ce, are să spună de băietul meu?” „Da, și despre dumneavoastră.” „Pe mine nu-mi trebuie să mă pomenească. Pe băiet să mi-l pomenească, pe băiet. (face această rugăminte cu o voce de o duioșie greu să o redau cu cuvintele mele) Hai, băietule, roag-o pe Nina frumos, să-mi facă vâzul (viza pentru Transnistria n.s.) și să-l mai văd o dată, să-l mai văd o dată (plânge)! Copilașul cela crescut cu măliguță și cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai toate cunoștințele sale din cartier, te alegeai cu niște amintiri de neuitat. Iată, bunăoară, bonul cu trei ciorbe de burtă la bodega Dudești. „Asta trebuie să fi fost nebuna de Maricica - și-a zis bătrânul domn Arvinte, privind cu duioșie hârtia ștampilată pe față și pe dos -, că numai ea poftea încă o ciorbă la supliment.“ În tinerețe, domnul Arvinte le cerea chelnerilor să-i ștampileze notele de plată de două ori, cam din aceleași motive pentru care oamenii avuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un adevăr suprem: „Ați ajuns la vorba mea! Pot ei multe comuniștii, dar să mute timpul din loc după cum le vine, uite că nu pot!“. Inamicul ataca numai dinspre Răcăciuni „Dobitocul nostru - își amintește cuprins parcă de un val de duioșie doctorul M. - arăta cu mâna undeva, peste deal, și zbiera: «Companie, atenție la mine! Inamicul vine dinspre Răcăciuni!». În armată sunt și oameni de treabă, dar nu pe aceștia îi ții minte, ci pe dobitoci. Dobitocul nostru din Vaslui avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ale trecutului care reapar. Câteodată chiar imagini materiale ale predecesorilor. Îi iubesc, pentru că l-au iubit. Așa sunt eu în toată sinceritatea. Întâlnire neplăcută în momentul despărțirii. Cum se va descurca oare? Pe acesta nu-l iubesc, deoarece îi lipsește duioșia. Orice ar spune, nu are duioșie pentru dânsul și, chiar dacă ar fi ceva între ei, atunci e vorba de cu totul altceva, de ceva care ține mai curând de materie decât de spirit. Nu-l iubesc! Întoarcere cu precauțiuni la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
imagini materiale ale predecesorilor. Îi iubesc, pentru că l-au iubit. Așa sunt eu în toată sinceritatea. Întâlnire neplăcută în momentul despărțirii. Cum se va descurca oare? Pe acesta nu-l iubesc, deoarece îi lipsește duioșia. Orice ar spune, nu are duioșie pentru dânsul și, chiar dacă ar fi ceva între ei, atunci e vorba de cu totul altceva, de ceva care ține mai curând de materie decât de spirit. Nu-l iubesc! Întoarcere cu precauțiuni la Saragossa. Notiță a lui Mihai J
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor, fă cu ea ce dorești, numai fă ceva cu ea! O, Doamne, la ce sărăcie de cuvinte și de fapte e redus acest chin al meu pentru binele tău, această nesfârșită duioșie care mă copleșește... Pierre, din București, lui León la Iarăș 4 august 1952 Dragă Florino, Cu toate că m-am împotmolit în Bucureștiul ăsta cu mult peste prevederile mele, totuși nu m-am învrednicit, pe cât se pare, să primesc vreun rând de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar lucrul nu mă durea prea tare: să nu mă mai culc cu tine nu era o tragedie! Regretam mai degrabă faptul de a nu mai putea să dorm alături de tine, dar, cum tu nu înțelegi nimic în probleme de duioșie, ar fi zadarnic să încerc să-ți explic ce înseamnă să dormi pur și simplu lângă un prieten. „Vom rămâne prieteni...“ Încercam să-mi imaginez cum va fi: și mă și vedeam torturat de efortul de-a părea simplu și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
e!“, m-am gândit (de data aceasta era vorba de tine), „să-mi spună asta, ca și cum la orele unu noaptea eu n-aș fi la fel de obosit și n-aș fi mulțumit să pot adormi imediat“. și te-am sărutat cu duioșie, pentru că erai prost și pentru că te simțeai jenat. și m-am întors pe partea cealaltă și am adormit imediat și am uitat totul. E drept, duminică mi-am mai amintit câte ceva, dar imediat am uitat din nou. În sfârșit, luni
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
1952 Ieri-seară n-am putut să mă hotărăsc să-ți spun adio... Ar fi însemnat să prelungesc scrisoarea la infinit. Azi-dimineață curajul mi-a revenit și îndrăznesc să tai în carne vie: adio, prietene! Notiță a lui Mihai Am îmblânzit „duioșiile“, primejdioase altădată... „Duioșiile“ nu mă mai destramă! Décembre, 1952 Vœu de renonciation et de solitude... Le Grand Pan est mort... Les soirs, les fantômes du passé me hantent... Plongé dans la tristesse, presque comme dans la stupeur. Je ne trouve
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am putut să mă hotărăsc să-ți spun adio... Ar fi însemnat să prelungesc scrisoarea la infinit. Azi-dimineață curajul mi-a revenit și îndrăznesc să tai în carne vie: adio, prietene! Notiță a lui Mihai Am îmblânzit „duioșiile“, primejdioase altădată... „Duioșiile“ nu mă mai destramă! Décembre, 1952 Vœu de renonciation et de solitude... Le Grand Pan est mort... Les soirs, les fantômes du passé me hantent... Plongé dans la tristesse, presque comme dans la stupeur. Je ne trouve du repos que
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca un act de impietate filială, al unuia ce calcă peste cadavre. și nu mi-l pot ierta. Dar cât de bine îmi cunoșteam subiectul! și ce gamă nemai pomenită de calități și defecte îmi oferea el, ce treceri de la duioșii paradiziace la izbucniri de duritate și mânie, dar mai cu seamă de gelozie dusă până la absurd. Da - eram fiul mamei mele și, de fapt, portretizând-o pe dânsa, pe mine mă zugrăveam cu ochiul lucid și înțelept pe care-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ogeac! Trebuie să ne fie puțină milă de dânsul și să înțelegem, dar mai cu seamă să nu răstălmăcim adevărata natură a acestei tristeți... Nu, nu este dragoste, și nici nu e vanitate, ci nu-i decât un fel de duioșie pentru greierele din ogeac, care a murit... Din când în când, „mă“ sau „ne“ duceam pe la Mihai, și Ionuț făcea oficiile de gazdă... Într-una din dăți, în timp ce Mihai era prins într-o discuție savantă cu Florino, noi - eu și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai plânge. Liniștește-te, nu mai plânge. Lasă, va trece și asta. Înțeleg foarte bine ce s-a întâmplat. Nu ești vinovat, nu. Alții sunt vinovați. Și a plecat doamna dirigintă obosită și foarte tristă, strângând catalogul la piept cu duioșie ca pe un prunc, lăsând să-i cadă asupra lui două boabe de mărgăritar de mila unui copil tare nefericit. "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]