2,465 matches
-
-o dată scump odorul. Dar seara vine, iară moșul Ene Mă ține strâns în brațele-i vânjoase Și raze de speranță-mi prinde-n gene. Iar gânduri noi, curate, mângâioase Se zbenguiesc, plutind prin minte-alene Și se revarsă-n poezii duioase. 24 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Soborul poeziei (sonet) / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SOBORUL POEZIEI (SONET) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347348_a_348677]
-
de jar. Dany, la rugămintea ei, începea să cânte cu vocea sa, încă în formare. Învățase balade de la femeile bătrâne din sat. De fapt, Ana credea că prietenul ei ciocolatiu o moștenește pe bunica maternă, care avea o voce plăcută, duioasă când începea să cânte pe la clăci doine sau balade vechi. Pe Bibicu îl plăcea, chiar dacă era țigan și mereu murdar, pentru că îi simțea strălucirea din ochi când o privea. Parcă i se lumina fața. Nu înțelegea ea atunci ce se
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
CĂPITANUL ARNĂUTU: (surprins, cugetă cu glas tare) Căpitane, după ce nălucă a nopții alergi? Nu vezi că în fața ochilor tăi dănțuiește o zână din povești? (se freacă nedumerit la ochi) Omule, nu te lăsa vrăjit de șiretlicul vampiricei! PRINȚESA: (cu glas duios, în șoaptă) Vino, iubitule! CĂPITANUL ARNĂUTU: Tu ești frumoasa prințesă a vampirilor! Nu mă păcălești cu ispitele tale! Căpitanul fixează o săgeată în arc și aceasta zboară spre prințesă. Vârful ascuțit al acesteia se înfige adânc sub sânul stâng al
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
jumătăți, stau la baza întregului Univers, Iubirea fiind Stăpâna Lumii. El sau Ea, în poezii ca „Sara pe deal”, „Floare albastră”, „Dorința” ș.a. așteaptă clipa magică a împlinirii în Anotimpul fierbinte al Erosului-care așterne peste lume culori și parfumuri, sunete duioase, mângâietoare. Cosmosul se face părtaș la iubirile lui Eminescu care contopește cele două ființe într-una singură, redându-le Unitatea existenței primordiale. Dar dincolo de toate acestea care sunt ușor de îndeplinit pentru un simplu muritor, intervine soarta geniului, adică „durerea
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348849_a_350178]
-
mii de flori ce umplu potecile și poienile pădurilor... Când suntem îndrăgostiți, ascultând susurul unui râu, avem impresia că ne ascultăm propria poveste de viață. La fel se întâmplă când privim un pom în floare sau ascultăm, pe înserat, glasul duios al privighetorii. Într-o iarnă, când eram îndrăgostită, un fulg mi-a căzut pe gene prefăcându-se, imediat, într-o lacrimă. Cu timpul, mulți astfel de fulgi mi-au căzut pe gene... având parte de tot atâtea lacrimi... câți fulgi
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
suferință Și-n suferință -bucurii- ecou Al Lumii întregi... Ecou. Într-un colț de rai frumos Ți-ai găsit un loc umbros Și când dorul te va topi La ai tăi, cu dragoste vei veni. Să-i mângâi în vis, duios, Chiar de nu te vor simți. Dormi în pace, înger frumos! Referință Bibliografică: Tudor Cosmin - floare scuturată / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 762, Anul III, 31 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile
FLOARE SCUTURATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348906_a_350235]
-
putut apărea Voznesenski, Evtușenko, Ahmadulina, Axionov, Bokov, cu o poezie mai bărbătească, Tendreakov ne mai lăudând nimic în „Hârtoapele”, tulburătorul accent asiatic al lui Cinghiz Aimatov, Siberia adevărată și nu a marilor șantiere, inspirând grupul de la Baikal, un oarecare teatru duios ca al lui Arbuzov, postumele lui Bulgakov și înfiorătoarea stare de gulag cu care Soljenițin a spart granițele eliberându-se el, dar și înghețându-le mai abitir pentru alții prin neiertarea girată de chipul fără zâmbet al lui Brejnev, dar
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
cauză dreaptă”, Margarita Aligher cu „Zoia”, A. Gaidar „Comandantul Timur”, V. Kataev „Pentru puterea Sovietelor” și, cu operă stabilă, Constantin Simonov cronicar memorabil al aceluiaș război. Tot pe aici poeți ca Antokolski, Tihonov, Isakovski, Surkov, Dolmatovski, cu versuri mobilizatoare sau duioase puse pe muzică. Margareta Șaghinian face legătura între această categorie de eroism armat și celelale exagerări proletcultiste, cu triumfalismul și măreția construcției socialiste. Pentru că ea a scris și despre revoluția din octombrie și o trilogie despre„Familia Ulianov” și „Hidrocentrala
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
cu ultimul cocor! În privegheri am pus în ținte Doar lacrima ce-a fost fierbinte, Cu busuioc stropesc necazul Să crape-n două când e cazul! De mine am uitat pe undeva, În bucurie toată ziu-aș sta Să-i simt duioasa alinare Și mult râvnita vindecare! 27 aprilie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Vindecare / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1580, Anul V, 29 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate
VINDECARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348940_a_350269]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 306 din 02 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca bătută de lună Stânci.Fluxul se izbește de gânduri. Visez ,bătrâne vapoare Suspină în lumina lunii și rânduri De ceață vin dinspre mare. Simt o duioasă sfâșiere de finaluri, Stelele desenează pe ape vitralii, Încă mai cred că sunt pe la baluri Alunecând printre rochii și dalii. Cerul a desenat peste mare o arcadă, Parcă eu ți-am pus pe frunte o cunună Când au venit toți
POTECA BĂTUTĂ DE LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348964_a_350293]
-
a privit împrejurul ei, și totul i se părea schimbat. Pe buze, mai purta încă ... mireasma delicată a unui sărut. Neștiind ce-i cu ea, s-a privit în oglinda lacului, iar pădurea a început a fremăta, și un glas duios de fluier se auzea în depărtări ... Viața și-a continuat cursul normal, dar Dochia nu știa ce se întâmplă cu trupul ei, care se schimba ... din zi în zi. La 9 luni, de la întâmplarea cu Ceața, pe 24 februarie, a
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
în veac Spre a fi lumii de leac. Este limpede izvorul Și curat precum Feciorul De-mpărat din Cerul lumii Și din Maica rugăciunii. Nu se spală de păcate Decât cel ce-n genunchi cade Și se roagă-n vers duios La măritul său Hristos Precum Mama sa cea bună La fântână i se-nchină. Este-n piatra dintre cruci Taina munților cărunți Și în liniștea fântânii Se adună taina lumii Spre unire-n rugăciune Și spre viață printre îngeri. Elena
FÂNTÂNA DE ARGINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346918_a_348247]
-
cu noi, sunetul clopotului bisericei satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare...zbierătul turmelor când se întorceau în amurgul serii de la pășune...fumul vetri ce ne-au încălzit în leagăn înălțându-ne în aer...barza de pe streașină ce caută duios pe câmpie...și aerul care nicăierea nu e mai dulce!...” „Nu ești frumoasă, nu ești înavuțită?.. N-ai feciori mulți care te iubesc? N-ai cartea de vitejie a trecutului și viitorul înaintea ta?... pentru ce curg lacrimile tale?...” „Deșteaptă
CÂNTAREA ROMÂNIEI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347017_a_348346]
-
vezi bătrâni sfătoși la poartă, pe-o băncuță, La voi, mulți tineri ,,puturoși”n-au casă nici mândruță. . . La noi, tot locul are-un strop și din eternitate, La voi. . .,,paiațele” conduc, se cred emancipate. La noi, vibrează ce-i duios, curg doinele de dor, La voi, e putred, găunos, un sentiment de-amor. . . La noi, ce-i simplu-i căutat, de preț e armonia, La voi și portu-i demodat, iubiți grandomania. . . La noi, sunt minți care sclipesc, le-a șlefuit
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
eclesiarhiei chivotului Bisericii Ortodoxe Române și a exarhatului cultural, așează constant pe hârtie slove nemuritoare ce poartă frânturi din viața oamenilor, evocări luminoase pline de căldură. Cuvinte miezoase, gânduri pline de erudiție, bucurii lăuntrice, întâlniri cu inimi smerite, mărturii cuvioase, duioase aduceri aminte, toate acestea vorbesc singure despre un suflet ce poartă harul condeiului ... Originar din Țara de Sus a Moldovei, din localitatea Rădășeni, ținutul Fălticenilor, județul Suceava, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei s-a născut la 13 noiembrie 1966, din părinții
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
-ntr-o linie foarte subțire. Poate că poemul care o reprezintă cel mai fidel pe Vera Crăciun este „Gingășie”, drept pentru care îl redăm integral: „Mă las chemată de frumos, / De munte ce în toamna rece / Prin frunze cântă trist, duios, / Când verdele se scurge, trece...// Și din culoare în culoare, / Din verde stins în purpuriu, / Privești ca-n vis dulcea splendoare / Cum se transformă-n auriu.../ Alene-ncearcă să te cheme / Să-ți simtă-aleanul din privire, / Ca semn al trecerii
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
dorul plângând // Ce simte frunza toamna, oare? / Ce simte toamna muntele uscat? / Ce simte toamna fiecare floare / Când în petale toamna i s-a strecurat? // Mă las chemată de frumos, / De munte, ce în toamna rece, / Prin frunze cântă trist, duios, / Când verdele se scurge, trece...” Figură emblematică în literatura lumii, Mama este omniprezentă în versurile Verei Crăciun, ca sumă a tuturor virtuților creștine, a frumuseții, blândeții, gingășiei, cinstei, desăvârșirii. Nu e de mirare, așadar, că atunci când mama pleacă în alte
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Toate Articolele Autorului E ora când, oriunde-aș fi, Vin la-ntâlnirea printre stele. Lumina mea din orice zi, Tu înger scump al vieții mele! Și. . . parcă-am fi, doar noi pe lume. . . Mă-nchin la stele și suspin, Șoptind duios frumosu-ți nume, Dorul de tine mi-l alin!. La fel ca soarele și luna, Tot căutându-ne mereu, Ne vom iubi întotdeauna, Departe tu, departe eu . . . Când doruri vin val după val, În ceasul cel de taină-al nopții, Iar
CEAS DE TAINĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346458_a_347787]
-
și sunt tulburată. - E vorba de viața noastră! - Acum ți-ai găsit? - Trebuia... Nu mă mai iubești și nu mă respecți. Ai călcat strâmb! - Du-te dracu’! A plecat foarte abătut. S-a întors seara. Îl aștepta. Elegantă, parfumată, aparent duioasă. - Dragule! Să cinăm la... - În doi? Niciodată, stricato! „A aflat ceva, boul! Doamne!” A fugit la baie, țipând... DUMINICĂ A intrat în bucătăria inundată de arome. - Gata? Poftă bună, dragule! Era doar zâmbet și miere. El a privit lung masa
SĂPTĂMÂNA ORBULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346477_a_347806]
-
adormit... Stea sclipitoare s-apleacă la fereastră Să dea sărut de noapte visului iubit. Ți-am dăruit din mine corolele albastre, Să-ți mângâie privirea flămândă de culoare. Iubirea învelește trupurile noastre In catifeaua șoaptei din noaptea... arzătoare. Te privesc duios cu... stele sclipitoare Seceta-ți alung din buzele-ți uscate. Aprind în tine clipa scânteii iubitoare... Ne iubim cu șoapte pline de păcate. O sete de... albastru acum mă urmărește Gândesc visătoare, cu suflet plin de dor Privind ades spre
COROLE ALBASTRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346509_a_347838]
-
comis o infracțiune în raport cu legile divine ori umane.Ori moartea, spune autorul, nu este inamicul omului, iar Schopenhauer stipulează: “ Sfârșitul oricărei activitățI vitale pare să fie, pentru puterea ce o întreține, o minunată ușurare: ceea ce explică, poate, acea expresie de duioasă liniște întipărită pe chipukl celor mai mulți morți“. Irina Petraș scrie că “Moartea “ este un “moment al adevărului “, iar Iustinian Gr. Zegreanu stipulează: “Moartea și viața nu sunt altceva decât două ramuri ale aceluiași copac, sunt cele două fețe ale aceleiași monezi
IUSTINIAN GR.ZEGREANU- ÎN NUMELE TATĂLUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346527_a_347856]
-
în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ți-aduci aminte, delicații nuferi Pe sufletu-ți în gemete pluteau, Îi cuprindeam în tainice săruturi, Și lacrimi de iubire îi strângeau? Ți-aduci aminte? Capu-ncet plecam, S-ascult duios a inimi-ți bătaie, În dulci surâsuri te adulmecam, Doru-ți cerneam în caldă ploaie? Cu orice picătură de iubire, Inima-ți încărcam în simțire, Era a sângelui pornire! Și-al meu sărut pe buze-ți se frângea, Și tăinuite clipe
ŢI-ADUCI AMINTE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348295_a_349624]
-
sau metafizic, sincer în dragoste învesmântat - un înger. Se scuturau de florile lor merii În troienire petalele mă atingeau Ningea, ningea cu puritate Și zările se deșchideau Se cobora seninul peste mine Blând mă-nvluia - cum aerul o mănăstire în primăveri duioase când pe ierburi fragede, cu ochii către stele mergem la Înviere. La -ntoarcere În revărsatul zorilor Cântat de îngeri Imn de slavă peste tot se auzea Lumina-n ramuri se împletea Iar soarele mângâietor Belșug de raze aurii își risipea
DOR DE PARADIS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348326_a_349655]
-
Visând la Buonarroti Pe vers esenian. M-am îmbătat cu Strauss, Chopin mi-a fost amant Și-am adormit pe Goya Cu gândul la Mozart. Rimbeaud îmi e prieten, Baudelaire e cam gelos, Enescu-mi cânta seara Cu-arcușul lui duios. Rossini îmi alină Iubirea pentru List Vivaldi ma transpune Pe unde de artist... Și mă ascund confuză În gânduri delirante, Pozând chiar pentru Rubens În scenele flamande. Titanii vietii mele, Pe care i-am iubit... De nu v-aș fi-ntâlnit
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
spune-mi doar senzația ce te cuprinde... Să ne-nvârtim în valsuri cenzurate... Și focul dragostei m-il reaprinde... Caută-mă apoi în sufletu-ți fierbinte Mă voi așterne peste dorul tău, Mă voi întinde lângă trupul tău, cuminte, Murmurând duios refrenul meu... 14 octombrie 2012 Referință Bibliografică: Vis de octombrie / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 653, Anul II, 14 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VIS DE OCTOMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345045_a_346374]