2,902 matches
-
chiar când Rose i-a acoperit fața cu o ploaie de sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți gătescă mâncare americană adevărată În seara asta! a exclamat Rose. A pus sacoșile pe bancheta din spate, păstrând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Oscarul pentru cel mai bun film străin mă aștepta, ci premiul Nobel penteru ignoranță crasă! În mintea mea, prostituatele purtau corsete din satin roșu, neglijeuri transparente din voal, sutiene care se opreau la jumătatea sînilor, ciorapi negri de plasă, cu dungă - doar văzusem afișele filmelor cărora Centrala catolică le atribuia cota 5: “Vă rugăm să vă abțineți să vedeți acest film“. Cum aș fi putut presupune că cele două fete zîmbitoare care stăteau la soare În rochițele lor Închise cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ești de acord cu mine? Multe alte asemenea izvoare de înțelesuri cu sau fără alte versuri pot fi găsite mai dihai printre foile de pai, acel leuștean anume care le spune pe bune și răsare dinspre luncă, tocmai potrivit la dungă... mai bengos și mai pontos ca un arbore stufos! Eu am zis, eu am promis: am descris ce am mai scris și-am leuștenit precis! Leușteanul e decis și de vis și mult de zis... * Aș fi vrut s-o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
american, care capta imediat atenția. — Acesta e Turnul Hoover ¼, lucrarea lui Huang Yong Ping, zise Charlie. Huang e membru fondator al unui grup dadaist chinez, acum trăiește la Paris. A folosit un pistol de capsat pentru a acoperi structura cu dungi de plastic roșii, albe și albastre, toată lucrarea are aproape șase metri, iar materialul din care e făcută este foarte utilizat În industria construcțiilor din China. Se aplecă puțin și aproape atinse lucrarea, spunând: — Vedeți aceste deschizături? Te poți uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și părul ondulat, castaniu Închis, cu câteva șuvițe cărunte. Purta o pereche de blugi, o bluză albă cu dungi de un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era mult mai În vârstă decât ea și nu prea atrăgător. — Foarte bine. Cum Îți place expoziția? se auzi spunând, surprinsă de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Waterloo, Își jură să-l Învețe minte, apoi se Înmuie din nou și plânse ca un copil. Și tot așa, toată noaptea. Fața i se umflase, iar până dimineață nasul Îi părea turtit, din ochi nu mai rămăsese decât o dungă neagră pe o bucată umflată de carne, arăta ca un boxer care-a Încasat prea multe lovituri la cap. Efectele adverse ale pasiunii, se gândea Kitty Întinsă În pat, uitându-se cu mâhnire la fața desfigurată, răvășită, a prietenei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unde doarme - pe canapea? Pe canapeaua aia? — Nu-mi pasă. Ar fi grozav să văd măcar fereastra și biroul de unde mi-ai scris toate acele mesaje minunate. — Da, ar fi... dar nu ești liber... Când se trezi, Kitty văzu o dungă roșiatică deasupra râului. Se uită la ceasul de pe perete: era 5:20 dimineața. Matthew era, probabil, În drum spre aeroport. Parcă Îi vedea limuzina gonind spre JFK1, pe autostrada pustie. Pe bancheta din spate, Matthew Își cerceta Blackberry-ul, citea programările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Algor se va apropia în sfârșit de câine va vedea că niciodată n-ar mai putea repeta, E negru, dar ar fi un păcat grav împotriva adevărului și dacă ar afirma, E cenușiu, mai ales când va descoperi că o dungă albă, ca o cravată subțire, coboară pe pieptul animalului până la începutul pântecelui. Glasul Martei răsună dincolo de ușă, Tată, trezește-te, te așteaptă câinele, Sunt treaz, vin acum, răspunse Cipriano Algor, dar imediat regretă că rostise ultimele cuvinte, era pueril, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intrat pentru prima dată în această cameră și avea nevoie s-o fixeze în memorie dintr-un motiv obscur, ca și cum venise aici pentru ultima oară și vroia ca memoria să-i amintească în viitor mai mult decât pata de pe perete, dunga de lumină de pe podea, portretul de femeie de pe comodă. Afară, Găsit lătră de parcă auzise vreun necunoscut urcând spre casă, dar curând tăcu, probabil că doar răspunsese fără vreun interes special lătratului unui câine de departe, sau pur și simplu încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Le Forestier, La Franc-Maçonnerie Templière et Occultiste, Paris, Aubier, 1970, 2) A doua zi, seara, l-am invitat pe Agliè la Pilade. Chiar dacă noii frecventatori ai barului reveniseră la sacou și cravată, prezența oaspetelui nostru, cu costumul lui bleumarin cu dungi albe subțiri, cu vestă și cu cămașa lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè Îl zăpăci pe Pilade comandând un coniac de marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar - și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Wakefield, 1835 WAKEFIELD PROLOG CÎndva, tîrziu, În secolul al XXlea Într-o zi se arată Diavolul. — Am venit să te iau. — Nu sînt gata, zice Wakefield. — De ce nu? N-ai nici un motiv să trăiești. Wakefield se scandalizează. — Ești Într-o dungă? Cum poți spune așa ceva unui bărbat În floarea vîrstei? — Ești un ratat. E timpul să mori. Diavolul e plictisit. Are discuția asta de, să zicem, șase, șapte ori pe zi? Nimeni nu primește moartea cu brațele deschise. SÎnt mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sînt prelungiri ale conținutului. Conținutul este inteligență. Mintea noastră conține toate formele posibile.“ Schimbă-te, transformă-te, țară a mea. — E Înspăimîntător. Mariana ține În mînă o bilă care se transformă Într-o cutie cubică, suprafața trece de la buline la dungi, În timp ce textura trece de la luciu la o aspreală de piatră ponce. — Asta Îmi aduce aminte de o dată, cînd drogat fiind, am Încercat să trec printr-o ușă Închisă, pentru că eram convins că pot rearanja moleculele astfel Încît să am loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plimbându-și limba pe pielea moale din podul palmei până când Fran începu să tremure de nerăbdare. O mai sărutase până atunci, dar niciodată așa. — Cred că mă îndrăgostesc de tine, Francesca Tyler. Blând, dar ferm, îi scoase șorțul mare în dungi și o conduse în dormitor. Capitolul 6 Acum când venise în sfârșit momentul, Fran își închipui că va fi cuprinsă de timiditate sau stânjeneală, dar simțind respirația fierbinte a lui Laurence pe gâtul ei și atingerea solidă a trupului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așteaptă în sala de consiliu. Aveți o oră și jumătate la dispoziție. E destul? — Ar trebui să fie. Norman Jones se uită la ceasornicul de argint cu lanț, un accesoriu care se potrivea, își spunea el întotdeauna, cu costumul cu dungi albe pe care îl purta în mod invariabil la birou și despre care era convins că părea făcut la comandă, deși era cumpărat din raionul de confecții de la Hector Powe. A sosit cineva între timp? — Doar doamna Tyler. — O să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se comporte imprevizibil uneori. Să plece de capul lui. — Tata a zis să încui ușa. — Francesca, draga mea, ce bucurie să te văd. Fran se întoarse uluită. Tatăl ei stătea zâmbitor în pragul ușii de la bucătărie, purtând un șorț în dungi albastre și albe. Dar nu era tatăl din ultimele luni. Cel confuz. Înspăimântat. Care arăta de parcă ceruse un bilet până la gara Victoria și se trezise pe Marte. Era tatăl ei adevărat, cel mulțumită căruia copilăria ei fusese o perioadă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
obsesivă a maică-sii pentru ordine prin simpla sa prezență. Ca și cum ar fi simțit și ea asta, Phyllis își sărută scurt fiica și o întrebă cum se simțea Ralph. — Bine. — Serios? Phyllis se întoarse și îndreptă cărțile deja așezate la dungă pe măsuța de cafea pe care nimeni n-avea voie să-și pună ceașca, nu cumva să se verse pe covorul bej. — Trebuie că mă crezi lipsită de inimă în ceea ce-l privește pe tatăl tău, spuse ea pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sărută. — Știu că starea lui se va agrava. Dar cel puțin va fi îndeajuns de lucid ca să-și cunoască primul nepot. Ralph, care se uitase mulțumit la cursa pe care i-o înregistrase Jack, îmbrăcat încă în halatul lui în dungi, trase cu ochiul la ei. — Ești o tânără foarte greu de înțeles, Francesca. Era limpede că vechiul Ralph revenise. Credeam că te măriți cu Laurence. Fran râse. — Așa credeam și eu. Nu contează, râse Ralph mulțumit. Eu oricum l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă e nike pe el, un adidas, unul așa, mai nașpa, două de fumat. Ciorapi cu țiplă pe ei. Nefolosiți, lege. Un pantalon, mai greu la noi, că avem uniformă, dar la ăștia, după fițe, de stradă, le pune o dungă peste ei. Depinde, treningul e la preț, la orice activitate, și la mers, și la sport. Ăsta de stofă, o dată te bucuri de el, la vizită. N-ai țigări, dai nes, depinde de calitatea lucrului. Două-trei bune, Viceroy, LM, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
i-a răspuns mamei. Își înfuleca micul dejun, făcând eforturi disperate să nu caște. — Hei, Tomoe, plătești tu trenul până la Yokohama, nu? o întrebă el cu duritate în glas. Ora opt. Tomoe și-a îmbrăcat costumașul nou din lână, în dungi bleu cu alb, și și-a pus o pălărie albă. — Ce drăguță ești! Takamori se dădea bine pe lângă Tomoe ca să plătească ea drumul până la Yokohama. — La soare te poți uita, dar la sora mea, ba... Tomoe i-a scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
niște cutii de chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut râul cel mizerabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici decât le-a crescut amintirea. Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm. Porți se deschid să-și arate uimirea. Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumerit turnul se va uita doua ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mai mici decât le-a crescut amintirea. Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm. Porți se deschid să-și arate uimirea. Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Unde sînt copiii? Întreb eu odată ce ni s-au dat băuturile și fiecare a primit o sarcină În așternerea și pregătirea mesei. Pe afară, răspunde Fran, făcînd semn cu capul către grădină. — Pe afară? izbucnesc eu uimită. Ești Într-o dungă? SÎntem În ianuarie. E frig de crapă pietrele! Fran Își dă ochii peste cap și ridică din umeri a neputință. — Încearcă să le spui asta unor gemene de patru ani. Au ținut morțiș. Mă duc la fereastră ca să privesc două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toată apa din casă în semn de doliu și fiindcă nu le mai e de folos. - Blestemată soartă, se căi tovarășul meu. Omul putea să tot aibă patruzeci de ani. Era îmbrăcat în haine de lână țesută fin, albă, cu dungi subțiri albastre. Avea un nas frumos drept, ochii negri și ageri, o barbă scurtă, căruntă și, trasă pe ceafă, o kippah. - Suntem oameni buni, i-am spus surâzând. Cu cine am norocul să vorbesc? S-a îndreptat de spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]