1,835 matches
-
se destrame. Trupele japoneze intră în plină forță. Studiourile își reduc activitatea. Box office-ul se închide. 1936. Nici urmă de un pic de noroc afurisit. Ia o hotărâre și fă-o, îmi spun singură. Îmi fac bagajele și la noapte dusă sunt. O să stau la un prieten și o să-mi țin secretă adresa. Când scriu scrisoarea, îmi imaginez cum o va primi Tang Nah. Îi dau lui Junli scrisoarea. Îl rog să i-o dea lui Tang Nah când sunt împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și am din nou diaree. Nu vreau să mă dau jos în frig și să o trezesc pe Fairlynn. Însă după o oră de zvârcolit, nu mai pot îndura. Îmi pun hainele pe mine și încep să cobor. Fairlynn doarme dusă. Când ies afară, mă învăluie întunericul. Îmi este foarte greu să mă imaginez ținându-mi echilibrul pe scândura de lemn. Mă gândesc s-o trezesc pe Fairlynn. Dar mă răzgândesc. Nu vreau să fiu făcută, iar, Domnișoara Burgheză. Mă deplasez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt lipsiți de expresie. Nu prea mai pot să dorm. Somniferele nu dau rezultat. Țăcănitul aparatului de fotografiat continuă. Șapte role de film. În cele din urmă, există o poză care îi place. Care dintre ele? Cea în care păreați dusă departe cu gândul. Mintea dumneavoastră a călătorit departe, Doamnă? Era o privire așa, ca prin vis. A scos la lumină femeia tânără din dumneavoastră. Femeia pe care o recunosc din fotografia dumneavoastră cu președintele, în care stați unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
știi ce-mi amintesc sau nu? Eu îți spun care-i chestia aici. Oameni care dispar și apar uite-așa! Pocni degetele, un trosnet agresiv. Mai întâi sunt chiar aici, dup-aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a doua zi nu mai sunt decât buruieni. Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când animalul se scutură și o ia la fugă spre copaci, își revin și ei trei. Doamne, căcat. Amândoi prietenii se uită la Mark. Rupp se prinde de genunchi, Duane de umăr. Ești bine, frate? Fir-ar să fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că o să distrugem râul ăla, indiferent ce scriam eu. Puteam să spun o poveste care să-i sfâșie pe oameni și să-i facă să tânjească după o schimbare în viața lor și totuna ar fi fost. Apa e deja dusă. Kearney apare, o cupolă portocalie de lumină la orizont. El o așteaptă să termine. Abia când ea îi aruncă o privire peste umărul drept, o privire sălbatică, fugară, rugătoare, își dă seama că terminase. Deci ți-ai dat demisia, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Locuința era întunecoasă, călcai pe o mochetă verde și te simțeai ca pe o masă de biliard. Înainte să se deschidă ușa, au trebuit descuiate cinci broaște de siguranță. Doamna Sanowsky purta papuci de casă, ciorapi bej cu câteva ochiuri duse, un capot alb, strâns legat în jurul mijlocului cu un cordon, și avea două sau trei bigudiuri în păr. Fără să stea pe gânduri, a făcut doi pași înspre mine, mi-a lipit capul de burta ei și a spus: „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Harry agitându-se în mijlocul sufrageriei, cu Lisa apărând pe neașteptate în bucătărie și lumânările care amenințau să se răstoarne la cea mai mică mișcare. Tot ce lipsea ca să fie o cursă cu obstacole în toată regula era povestea cu dusul oului în lingură. Trebuie că a fost epuizant să ne urmărească agitându-ne înainte și înapoi ca niște boxeri care boxează în gol și, sincer, cred că inima lui Harry ar fi fost mai puțin solicitată dacă l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de Ed, care se întorsese la pas și mă privea fix, îngrijorat. Nu ești deloc bine, spuse el cu hotărâre. Lee, ai putea s-o duci pe Jenny înapoi? Jen, ne vedem la micul dejun. Nu o să stăm mult. Și duși au fost, toți patru galopând, îndepărtându-se, un grup perfect sudat, de o simetrie evidentă. M-am lăsat dusă înapoi, umilită, bulversată și bolnavă. Dar nu învinsă. Începusem weekendul cu un iubit, haine noi și o bravă atitudine nouă vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
hotărâre. Lee, ai putea s-o duci pe Jenny înapoi? Jen, ne vedem la micul dejun. Nu o să stăm mult. Și duși au fost, toți patru galopând, îndepărtându-se, un grup perfect sudat, de o simetrie evidentă. M-am lăsat dusă înapoi, umilită, bulversată și bolnavă. Dar nu învinsă. Începusem weekendul cu un iubit, haine noi și o bravă atitudine nouă vizavi de viață. Aveam de gând să-l termin la fel. Am mai făcut o baie pentru că mai transpirasem câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care le are față de mine. Scrisorile ei sunt un amestec extraordinar de pasiune și cel mai rece control. Deci mereu e o presiune puternică, pentru că o parte din ea nu vrea, mereu se luptă cu ea, așa că atunci când se lasă dusă, când o conving într-un final să cedeze... M-am uitat la ea dintr-o parte, dorindu-mi să îi întâlnesc privirea. Se uita încă fix, undeva înainte, iar trăsăturile feței îi erau strânse într-o expresie de concentrare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dumnealui fostul mare stolnic, învățatul Constantin Cantacuzino, nu-l va părăsi. Taică, tăicuțule, a venit vremea să se împlinească visul Cantacuzinilor. Ienicerii stau să se răscoale, dovadă sunt cei doi patriarhi care uite că de la înmormântarea mamei nu se dau duși. Au primit soli care le-au spus că e mai sănătos să stea aici la noi. Și, de! Sfințiile lor țin să le stea capetele la locurile lor. Uite cum, fără să-i rog, mijlocesc pentru mine la Dinu și la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pe doamna Stanca... — Iertare, neică Mihai, dar am sosit aci cu treburi. Nu este domnia ta obraz de făcut treburi, poruncește doar și isprăvniceii or să îndeplinească totul. E drum de două ceasuri. — De ce mă ispitești, neică Mihai? Două ceasuri dus, pe urmă întorsul, și eu trebuie cu soru-mea să ajungem la vecernie la Mitropolie că mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă se coborî și ea din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marcante) și mai ales Ana Ipătescu și altă femeie care pozează în "România rupîndu-și cătușele pe Cîmpia Libertății", apoi "11 februarie", Răscoala de la 1907, Rebeliunea legionară, "Revoluția" bolșevică, Revoluția de la 1989, Mineriada. În tot acest vacarm cei doi soți dorm duși, nemișcați, sforăind uneori mai tare decît sunetul mișcărilor sociale. Cînd se trage cu tunul sau e alt sunet chiar cumplit, se foiesc ușor, se mai întorc de pe o parte pe alta. Grupul iese, cei doi dorm. 14. De paturile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la tații lor care vorbesc corect englezește, la mamele lor calme, la frații lor siguri pe ei, cu care trăiesc în armonie și deplină fericire în spatele perdelelor lor goișe, iar eu mă-ntorc în Newark, la palpitanta viață de familie dusă acum în spatele jaluzelelor de aluminiu pentru care mama a economisit ani de zile din banii de coșniță. Și ce-am mai avansat în ierarhia socială o dată cu aceste jaluzele! Mama pare să aibă senzația că am fost catapultați drept în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu-ți trece prin minte că am și sentimente? — Îmi pare rău. Iartă-mă. Dintr-o dată, însă, lacrimile iau locul furiei și indignării. Ce alte dovezi îmi mai trebuiau că fata asta era, în cel mai bun caz, un pic dusă cu sorcova? Orice bărbat întreg la minte s-ar fi sculat, de bună seamă, s-ar fi îmbrăcat și s-ar fi cărăbănit dracului cât ai zice pește. Și ar fi zis bogdaproste că a scăpat viu și nevătămat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca să bănuiești că ar fi gemeni. Ba trebuia să iei aminte foarte atent să-ți dai seama că sunt frați. Părul ei șaten, bătând spre roșu, se regăsea la Rafael, lunecând într-o nuanță nisipie. Aveau aceleași priviri adânci și duse, dar a lui era mai dilatată și mai risipită, ca și cum văzuse mai multe în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
conveni, c-ar muri mai repede și ar lăsa-o-n averea lui, Mirelo, să-ți vină rău și mai mult nimic. Roșioara vorbea despre niște lucruri pe cale să se întâmple, de nu-ți venea să crezi cât e de dusă și rătăcită, iar pe de altă parte, pricepută de nu se poate să-ți intre pe sub piele și să se lipească de tine, fie numai și pentru un borcan de castraveți și, totodată, disponibilă pentru orice șofer de rabă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-nțepată, cu un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu uitătură stranie, dusă, crucișă, străvezie, și pomeții înalți și însângerați, întregindu-i aerul tupeist și pervers... Avea în ea tot ce ademenește și provoacă, măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se uită unul la altul doar ca să se jecmănească, Rafaele, înțelegi? Păi, cum dracu’ să nu-nțeleagă? Rafael râde scurt: doar e om de înțeles, după care nu mai scoate o vorbă. A rămas ridicat într-un cot, cu privirea dusă, imobilă, așa încât Mărgărit simte nevoia să-l bată pe umăr îmbărbătându-l: lasă, nu mai fi supărat, găsim noi ceva ca să... Vorbele lui Mărgărit și atingerea îl fac să sară în picioare și să-și tragă hainele pe el. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
treabă. Și lu’ aia i-am spus în față: făăă, proasto, ce-o fi fost în capu’ tău când ai zis că-i faci lu’ ăla un copil și o să cadă-n nas după tine și-o să te ia? Tare dusă ar mai trebui să fie o femeie în ziua de azi ca să se riște-n felu’ ăsta. Da’ vorba Vasilicăi, uite că se mai găsește. Și ăla, om însurat, cu doi copii, și ea pasămite o fi tras nădejde c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trup. Venea în vizită ferchezuită ca o împărăteasă egipteană, și când întorcea repede capul, dintre riduri îi cădeau fragmente minuscule de pudră. Mă săruta pe amândoi obrajii, lăsându-mi salivă pe colțurile gurii, iar când se îndepărta îi vedeam rujul dus, pierdut printre crâmpoțelile buzelor. Mă mângâia mereu pe creștet și pe antebraț. Când rămâneam singuri, se uita la mine cu capul aplecat puțin într-o parte, ducându-și mâna la obraz, și cu o unghie scurtă și ascuțită, tăiată special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
viața plantelor, a animalelor, cauza tuturor lucrurilor - o interesau necontenit. Ea nu știa nici să citească. Apoi avea sentimente rare pentru o femeie, mai ales pentru o femeie absolut incultă și (cînd o știu eu) așa de bătrînă: melancolia lucrurilor duse, lucrurilor de departe etc. Un tren care se ducea departe pe câmpie îi producea melancolie. Era curios să vezi o babă incultă de 70 ani, care simte poezia subtilă a unui tren (a unei adunăturil de oameni necunoscuți) care a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a întrebat cu ce ne-am dres și i-am întins sticla de coniac. A gâlgâit îndelung din ea și ne-a spus să-l trezim când vedem luminile Bucureștiului. Nu mai era nimic serios de semnalat, vestea noastră sa dus, nu știu cum, în toată garnitura compusă din vreo cincisprezece vagoane și bineînțeles, bucuria tuturor recruților nu a fost mică. Când am văzut luminile capitalei, când în valize mai rămăseseră doar niște capete de salam, bucățele de pastramă și ghiudem, ici, colo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ileana Cosâzeana. Când ploua, era într-adevăr o plăcere, mai ales când eram trimis cu jugul cu două găleți la cișmeaua din capătul uliții, numaidecât noaptea, pentru că numai atunci se observa că nu este apă de băut. Înotam prin noroi dus și întors, bălăbănindu-mă cu gălețile grele, mai luam și câte un buftai, îmi era frig, mă mai loveam la degetele de la picioare împiedicându-mă de unele pietre, dar ajuns în casă, cine simțea plăcerea din plin? Pentru că în casă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]