1,967 matches
-
făcut de Ipolit 23, episodul creației perechii umane primordiale, ale cărei trupuri sînt plămădite de Îngerii Tatălui În jurul sufletului lui Eden și al spiritului lui Elohim, precedă creația lumii 24. În felul acesta ființele omenești sînt imaginea lui Elohim și Eden, iar trupurile lor nu sînt rele. Lumea este guvernată de Îngerii lui Eden, grupați În patru clase, corespunzînd celor patru fluvii biblice (Gen. 2:10-14): Fison, Gihon, Tigru și Eufrat. Îngerii conduc lumea pe rînd, iar cei din grupul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
plămădite de Îngerii Tatălui În jurul sufletului lui Eden și al spiritului lui Elohim, precedă creația lumii 24. În felul acesta ființele omenești sînt imaginea lui Elohim și Eden, iar trupurile lor nu sînt rele. Lumea este guvernată de Îngerii lui Eden, grupați În patru clase, corespunzînd celor patru fluvii biblice (Gen. 2:10-14): Fison, Gihon, Tigru și Eufrat. Îngerii conduc lumea pe rînd, iar cei din grupul lui Fison sînt răspunzători Îndeosebi de foamete și de alte nenorociri ce afectează zona
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
grupul lui Fison sînt răspunzători Îndeosebi de foamete și de alte nenorociri ce afectează zona geografică peste care domnesc. Însă și celelalte grupuri au o parte de vină În „potopul de rele care bîntuie fără răgaz lumea, după voia lui Eden”25. De unde vine această „năpastă aducătoare de moarte”, această pedeapsă? A fost provocată de fapta lui Elohim: acesta a fugit În cer, luîndu-și cu el Îngerii, și părăsind-o pe Eden („care este pămîntul”)26. El a trecut singur de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rele care bîntuie fără răgaz lumea, după voia lui Eden”25. De unde vine această „năpastă aducătoare de moarte”, această pedeapsă? A fost provocată de fapta lui Elohim: acesta a fugit În cer, luîndu-și cu el Îngerii, și părăsind-o pe Eden („care este pămîntul”)26. El a trecut singur de poarta Împărăției Binelui, iar Binele l-a așezat În dreapta sa. DÎndu-și seama cît de mediocră este lumea pe care a creat-o, Elohim i-a Împărtășit Binelui intenția de a o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
singur de poarta Împărăției Binelui, iar Binele l-a așezat În dreapta sa. DÎndu-și seama cît de mediocră este lumea pe care a creat-o, Elohim i-a Împărtășit Binelui intenția de a o distruge; Binele Însă s-a Împotrivit. Astfel, Eden a rămas acolo jos, singură, iar lumea a fost lăsată În seama cîrmuirii ei. Eden interpretează nobila retragere a lui Elohim ca pe un abandon și ca pe o ruptură. Mai Întîi, Încearcă să-l seducă și să-l ademenească
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de mediocră este lumea pe care a creat-o, Elohim i-a Împărtășit Binelui intenția de a o distruge; Binele Însă s-a Împotrivit. Astfel, Eden a rămas acolo jos, singură, iar lumea a fost lăsată În seama cîrmuirii ei. Eden interpretează nobila retragere a lui Elohim ca pe un abandon și ca pe o ruptură. Mai Întîi, Încearcă să-l seducă și să-l ademenească Înapoi, folosindu-se de tot felul de podoabe pentru a se face atrăgătoare. CÎnd vede
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
asupra omenirii pentru umilința suferită, trimițînd printre oameni pe Îngerul Babel-Afrodita ca să provoace adultere și despărțiri, pedepsind astfel spiritul lui Elohim, prezent În oameni, și Îndurerîndu-i pe aceștia prin experiența traumatică pe care ea Însăși o suferise. În același timp, Eden face să crească puterile malefice ale Îngerului Naas-Sarpele. Printre Îngerii lui Eden, Elohim Îl trimite pe Baruh, pentru a-i avertiza pe oameni să nu mănînce din Arborele Cunoașterii care este Naas, căci Naas conține În el nedreptatea, În vreme ce Îngerii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
provoace adultere și despărțiri, pedepsind astfel spiritul lui Elohim, prezent În oameni, și Îndurerîndu-i pe aceștia prin experiența traumatică pe care ea Însăși o suferise. În același timp, Eden face să crească puterile malefice ale Îngerului Naas-Sarpele. Printre Îngerii lui Eden, Elohim Îl trimite pe Baruh, pentru a-i avertiza pe oameni să nu mănînce din Arborele Cunoașterii care este Naas, căci Naas conține În el nedreptatea, În vreme ce Îngerii ceilalți ai lui Eden conțin numai patimi. Dar Naas o seduce pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
puterile malefice ale Îngerului Naas-Sarpele. Printre Îngerii lui Eden, Elohim Îl trimite pe Baruh, pentru a-i avertiza pe oameni să nu mănînce din Arborele Cunoașterii care este Naas, căci Naas conține În el nedreptatea, În vreme ce Îngerii ceilalți ai lui Eden conțin numai patimi. Dar Naas o seduce pe Eva și păcătuiește cu ca. Nu se mulțumește doar cu acest adulter, Îl mai seduce și pe Adam, cu care are un raport homosexual: aceste două acțiuni sînt prototipul tuturor actelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adulter și de pederastie 27. Baruh Încearcă să se adreseze lui Moise și profeților, dar Naas Îi Încurcă mesajele. Atunci Elohim hotărăște să facă prozeliți printre necircumciși și Îl trimite pe Hercule să lupte cu cei doisprezece Îngeri ai lui Eden: este explicația alegorică a celor douăsprezece munci ale lui Hercule 28. Tocmai cînd eroul părea să-i fi biruit, Îngerul Babel-Afrodita, sub Înfățișarea Omphalei, Îi fură puterile, zădărnicindu-i astfel victoriile precedente. În cele din urmă, Baruh Își află un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe Ialdabaot și el Își Îndreaptă privirea În jos, către Materie. Dorința lui prinde formă În materie, reprezentînd o contracreație, și astfel ia naștere o ogdoadă compusă din Intelectul cu aspect de șarpe (respectiv Diavolul sub chipul Șarpelui din Grădina Edenului), Spirit, Suflet, Uitare, Răutate, Invidie, Gelozie și Moarte. Această creație este structurată conform modelului arhetipal al Pleromei superioare, căci Ialdabaot conține În sine acest model, În virtutea faptului că e fiul Sophiei. Acum visul lui treaz capătă consistență materială, ieșind la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
implică o versiune diferită și contradictorie asupra facerii lumii. Adam este creat din țărînă și animat de suflarea lui Dumnezeu (2:7). Dumnezeu face grădina orientală a Paradisului, cu Pomul Vieții și Pomul Cunoașterii (2:8-9). Adam este dus În Eden (2:15) și i se poruncește să nu mănînce din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului (2:16-17). Dumnezeu face iarăși toate animalele și i le Înfățișează lui Adam, care le pune nume (2:18-20). Apoi Dumnezeu provoacă „un somn greu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sînt (3:9) și nici ce au făcut (3:11), apoi descoperă și Îi blestemă pe Șarpe, femeie și bărbat (3:14-19), Îi Îmbracă În „Îmbrăcăminte de piele” (3:21) și Îi izgonește din Rai; „iar la răsărit de grădina Edenului a pus heruvimi care să Învîrtească o sabie de foc, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții” (3:24), probabil, după cum sună interpretarea curentă - textul nespunînd acest lucru - pentru a-i Împiedica pe oameni să devină nemuritori. Să ne oprim o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nemuritor. Așa cum procedează și Ioan În structura narativă a Apocrifului lui Ioan, Cain Îi pune lui Lucifer-Salvatorul mai multe Întrebări, care se Întîmplă să fie uneori exact cele puse și de Ioan, ca de pildă: Cine era Șarpele din grădina Edenului? Cain crede, cum credeau și numeroși gnostici, că Șarpele era un duh, Însă Lucifer neagă cu Înverșunare că el Însuși ar fi luat forma Șarpelui: „Șarpele era Șarpele - nici mai mult, dar nici mai puțin decît atît”. Este interpretarea dată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
11); liniște (11); livadă (11); casă (10); fructe (9); pomi (9); relaxare (9); cu flori (8); frumusețe (8); ogradă (8); plante (8); pămînt (7); înflorită (5); muncă (5); bogată (4); copaci (4); îngrijită (4); paradis (4); viață (4); curată (3); eden (3); frumos (3); libertate (3); lucru (3); miros (3); parc (3); recoltă (3); roadă (3); zoologică (3); acasă (2); apreciere (2); bunici (2); buruieni (2); castraveți (2); căpșuni (2); cîmp (2); frunze (2); gard (2); gospodar (2); gospodărie (2); grădinar
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
datelor sale în medii ale divertismentului și ale spectacolului de masă (de pildă în filmul științifico-fantastic „Al cincilea element”Ă. Biomedicina în colaborare cu tehnologiile computaționale creează, din „materia” programabilă a limbajului binar, o „Eva” și un „Adam” într-un „Eden” al materialității algoritmice: o visceralitate construită și expusă ca un cod de computer, din care subiectivitatea umană lipsește. Cele două cadavre au fost scanate în integritatea lor, înghețate și segmentate, scanate iarăși, clasificate și fotografiate în fiecare detaliu, redate tridimensional
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1999, pentru o analiză critică a perspectivelor cvasireligioase asupra cyberspațiuluiă. Dacă pentru Bukatman, cyberspațiul este un tărâm al spiritului eliberat de trup, pentru Moravec sau Bostrom, imortalitatea și resurecția își găsesc terenul de manifestare în spațiul virtual proiectat ca un eden tehnologic. Aceste versiuni tehnologice stranii ale Noului Ierusalim sunt elitiste, atribuind accesul la teritoriul sacru unei elite instruite în tainele tehnologiei digitale. Vizionarismul cibernetic poate fi criticat având în vedere mai multe considerente. În primul rând, arhetipul digital al cyberspațiului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Rediscovery of the Mind (Representation and Mindă, Cambridge, MA, MIT Press. Shimohara, Katsunori (2001Ă, „Artificial Life in HyperReality”, în John Tiffin și Nobuyoshi Terashima (ed.Ă, HyperReality: Paradigm for the Third Millenium, Londra, New York, Routledge. Silver, Lee M. (1997Ă, Remaking Eden: How Genetic Engineering and Cloning will Transform the American Family, New York, Avon Books. Sobchack, Vivian (1995Ă, „Beating the Meat/Surviving the Text, or How to Get Out of This Century Alive”, în Mike Featherstone și Roger Burrows (ed.Ă, Cyberspace
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ochii și să asculți cântecul păsărilor” (I, 170). Iar noaptea, când insomnia ar trebui să-l exaspereze, Cioran, la țară, are revelația existenței lui Dumnezeu: „Insomnie la țară. Odată, pe la 5 dimineață, m-am sculat să admir grădina. Viziune de Eden, lumină supranaturală. În depărtare, patru plopi se înălțau către Dumnezeu” (I, 332). Iar sentimentul acesta, că Dumnezeu există, că fericirea există, îi amintesc de eșecul unei încercări de sinucidere. În parcul Luxembourg, pe care deseori îl detestă pentru mulțimile care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nebunie ce a cuprins lumea. "Am văzut nebunia/ călare pe patru vânturi încrucișate/ în chipul unei găini fără pene..." Cu volumul " Cine mă apără" (1964) universul devine biblic, tânguirile se înmulțesc, poetul cade, ca și Blaga, într-o nostalgie de Eden: "Sunt fără scăpare al tău/ înghețatule./ Să nu poți stinge un incendiu într-o clădire săracă." Harul este divin. "Ce tot spui? este bolnav,/ A râs glacialul/ Căldura ta distinge viața,/ îngroapă-te cu totul/ într-un cântec." Nu lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Pituț este o poezie a cuminției triste, în care atitudinea față de civilizația urbană, de rezistență în fața ei, rămâne concretizată într-o formulă îngroșat expresionistă. George Alboiu "Câmpia eternă", E. P. L., 1968; "Cel pierdut", 1969; "Drumul sufletelor", Editura Albatros, 1970; "Edenul de piatră", C,R., 1970; "Joc în patru", 1970; '"Gloria lacrimii", Cartea Românească, 1971; "Cumplita apoteoză", 1973; "Stâlpii", Cartea Românească, 1974; "Poeme", Editura Eminescu, 1975. Marin Mincu în volumul "Poezie și generație" îl consideră pe George Alboiu un post-blagian original
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n pulbere..." Poetul coboară în propriul lui infern: Pe străzi e frigul de care m-am temut/ Și o femeie-mi pare-a fi atât de fierbinte/ Dar sunt mai singur ca-n ziua nașterii mele, morții mele." În volumul " Edenul de piatră" rămâne un dezrădăcinat, și făpturile grațioase Isus, îngerii, arhanghelii, existente și în celelalte volume apar în procesiuni dimensionate apocaliptic, desacralizând universul: "Îngerii mor,/ și cad pe acoperișuri". Poetul rămâne să tânjească după golul pur al câmpiei veșnice, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
arhanghelii, existente și în celelalte volume apar în procesiuni dimensionate apocaliptic, desacralizând universul: "Îngerii mor,/ și cad pe acoperișuri". Poetul rămâne să tânjească după golul pur al câmpiei veșnice, iar casa pe care o tot invocă este undeva într-un "Eden de piatră", peste acoperișul căruia cad și se zdrobesc îngerii. În volumul "Gloria lacrimii" (1971) continuă să trăiască sentimentul de singurătate, de gol și pustiu: "Deasupra golului mergând/ Fără dorință, fără gând/ Picioarele se-ndeamnă blând". Trist ca un zeu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
abstract și concret, construind o lume în care să se refugieze: pământul este un muget de semințe, vara răsuflă ca un taur în obraz, scările sunt temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un monstru,/ gheare de foc, avea coapse de foc, subțiri". Fuga din fața civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
turma de oi într-un univers rustic, bine conturat, în care se afirmă puternic viața: Venim cu oile de prin pădure/ Berbecii merg împodobiți în frunte/ câinii pe margine, ca să nu le fure/ lupii prin locurile strâmte". Din nou un eden blagian 1 încărcat cu șerpi, șopârle, greieri, învăluiți într-o lumină ce fierbe, încât nu-ți rămâne decât să "te dezbraci de trup ca de-o povară/ Când te cuprinde somnul sub care te-ncovoi". În al doilea ciclu al volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]