2,955 matches
-
ale copilului erau un deget Îndreptat acuzator spre ea. Datorită prezenței calme și Încrezătoare a lui Dwight, anxietatea ei s-a diminuat. Nu a devenit mai puternică, ci mai conștientă de cât de puțin Îi oferise. Nu era atât de egoist cum Îl acuzase ea. Doar că ea nu-i permisese niciodată să aibă grijă de ea, dincolo de pretenția ca el să-i aprobe preferințele. Ajunsese să-l cunoască mai bine În câteva luni decât În zece ani. Și Îl admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Am discutat doar o oră și jumătate, însă mi-a lăsat impresia că e un om sincer, pe care te poți baza. E un cercetător devotat și un familist convins. Nu prea vezi așa ceva, nu? Are trei fiice. E foarte egoist, însă în ultima vreme și soția a devenit o prioritate. „Am citit cartea Caut pești mici și cu această ocazie am aflat că există persoane care fac studii despre pești.“ A auzit povestea asta de la profesorul lui când era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am locuit cu familia. Nu am frați, sunt singură la părinți. Cu ai mei aveam parte numai de certuri. Fără vreun motiv serios. «Ai spus asta», « Nu, nu am spus asta» (râde). Cam așa sunau discuțiile dintre noi. Eram destul de egoistă. Acum locuiesc cu tatăl meu, dar ne-am mai liniștit. Pe atunci, era scandal. Îmi spunea: «Pleacă! Mori!» Da, era serios. Cum îmi căutam o garsonieră să mă mut, se purtau din nou frumos cu mine. Nu le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Niciodată nu am fost un bun interlocutor și, uneori, nu pot să exprim lucrurile cum trebuie. Profit de această ocazie pentru a-mi cere scuze față de cei pe care i-am supărat cu ceva. Cu toate că sunt o persoană insolentă și egoistă, niciodată nu am fost infatuat. Reflectând la asta acum, mi s-a părut clar că la baza cunoștințelor mele se află un fel de mândrie ascunsă. Din punctul de vedere al victimelor mai grav afectate, eu, scriitorul cărții, veneam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
luat lecții de desenator, iar dacă asta mă va ajuta să găsesc drumul mântuirii, aș dori să fiu transferat.» De la Kibe nota a ajuns la Matsumoto Tomoko. Nu mă așteptam să iasă ceva. Nimeni nu se mai comportase atât de egoist și eram sigur că vor ignora cererea. Am fost surprins să primesc un telefon prin care mă anunțau că a doua zi trebuie să mă prezint la Departamentul de Design. Era și o secție în care se ocupau de benzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ce-ți trebuie ție ceas când dormi? - Cum mă, păi crezi că l-am luat numai pentru mine? îl pun dimineața să sune, ca să ne trezim cu toții să nu întârziem la cursuri! Și noi care credeam că era un tip egoist! Dimineața, săream ca arși din pat, neobișnuiți cu țârâitul strident al soneriei ceasului. Și culmea, tocmai el dormea sforăind viguros, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Trebuia să-l zgâlțâim noi ca să se trezească. Azi așa, mâine la fel
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și când mi-o aduc aminte nu pot să nu scuz atâtea ușurințe pe care le-a făcut mai târziu și să nu cred că, indiferent de cele câteva probe care mă convinseră că urmărea în ascuns și mici planuri egoiste, era învăluită întreagă în plasa dragostei pentru mine, tragică și dezinteresată. Desigur, nu trebuie căutat ceva rațional în această dragoste. Ea nu-și da seama de nimic din tot ce se întîmpla cu noi, și totul la ea, cu toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
foarte nenorocită. Acum Charles era gata să plece mai departe, și s-ar fi dus cu o ocazie până la capătul lumii, fără să-l reție nici un scrupul. Dar nici noi nu-l grăbeam să se întoarcă, fiind mai puternică dorința egoistă ca să avem un tovarăș agreabil în plus. La ora zece eram cu toții pe ponton, felinarele abia se luminaseră. Hacik ne spuse că aveam să așteptăm pe comandant, care trebuia să sosească din Cavarna. Dar nu eram singuri. La ușa unei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
schimb, să lupt împotriva fatalității ei. Cum mă iubește, un ajutor imens am la dispoziție. Niciodată nu simte nevoie de singurătate de când mă cunoaște. Dar sunt incapabil să iau astfel de inițiative, nu mă pricep ce să fac. Sunt prea egoist ca să-mi sacrific întreaga mea personalitate și apoi, aș trebui să joc mereu un rol care nu-mi aparține, să mint, să fac inepuizabil pe mulțumitul, să susțin ceea ce mi-e cu totul străin, Și atunci, presupunând că aș izbuti
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rezervă toate judecățile morale, împiedicînd receptarea condițiilor adevărate, și dacă scrierile au vreun interes documentar, atunci îl au numai în măsura în care subiectivitatea autorului ne informează despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu Camil Petrescu e posibilă.) Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentîndu-se disproporționat de inferioritatea femeii. Eroul a sedus o studentă, Irina, cu aparențe foarte distinse și oneste, din care-și face numai o amantă, căci "aveam de gând să-mi păstrez
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
inferioritatea de a dori "situațiile clare") și o lasă chiar să coabiteze cu un altul, nu fără a fi gelos, nevoind a înțelege că Ioana se preface că-l înșeală spre a-l sili să ia o hotărâre. Însă eroul, egoist, n-o va lua. Acum totuși, eroina răspunde mai bine noțiunii lui de femeie fină, fiind o cerebrală, în mare măsură educată chiar de el. Ea gustă pe Racine și pe Debussy, coborând la justa măsură pe Puccini și pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu niște băieți și apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă și egoistă vîrstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproș pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
suferit în cursul vieții o asemenea nenorocire. Cu cât ești mai politicos, cu atât ridici tot mai multe ziduri și forturi împotriva cordialității inoportune, care dă năvală în incinta vieții tale. Omul găsește întotdeauna inconștient motive înalte pentru acțiunile sale egoiste. Antropofagul, care-și mănâncă părinții din lipsă de altă carne, e convins că face un act moral, că-și îndeplinește o datorie religioasă. Aceasta dovedește idealismul omului, adică neputința lui de a-și recunoaște mobile egoiste și josnice. Sunt oameni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înalte pentru acțiunile sale egoiste. Antropofagul, care-și mănâncă părinții din lipsă de altă carne, e convins că face un act moral, că-și îndeplinește o datorie religioasă. Aceasta dovedește idealismul omului, adică neputința lui de a-și recunoaște mobile egoiste și josnice. Sunt oameni care trag toate învățămintele posibile din experiențele vieții, numai cât, pe toate, le trag cu un moment mai târziu decât le trebuie. Aceștia sunt mai nenorociți decât acei care nu învață nimic din viață, și care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să ne ascundem opiniile față de ele și să abandonăm în sensul lor. Amorul alungă prietenia dintre un bărbat și o femeie, pentru că încrederea și simpatia nu pot ținea piept pasiunii arzătoare de primitiv, dorinței de acaparare, suspiciunilor și celorlalte porniri egoiste ale amorului, care otrăvesc mai ales sufletul bărbatului, așa de inferior femeii în această privință. Când poți reuși să spui pentru ce iubești pe o femeie, n-o iubești cu adevărat. Când un amant începe să ia alură de soț
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai lungă sau mai scurtă a sentimentelor bărbătești pentru o singură femeie. Și nu este sentiment care, jignit, să scoată la iveală din fundul sufletului atâta noroi ca amorul, acest "egoisme a deux" care, în realitate e sentimentul cel mai egoist și încă, din nefericire, cel mai complicat, atât de complicat, încît stârnește în om durerea vanității, a sentimentului care provoacă chinurile cele mai mari. Un "nefericit în amor" trebuie să aibă un suflet prea distins, ca să nu devină un om
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
propria-ți in-dividualitate și cine are o familie și totuși vrea să guste ceea ce dă viața pe înălțimile ei, trebuie să-și înăsprească inima, dacă nu o are deja aspră. Căsătoria o poartă mai ușor acela care are un suflet egoist, adică acela care n-are sufletul potrivit pentru căsătorie. E una din multele ironii ale vieții. 10. ...amorul este o putere așa de naturală și de mare, el vineașa de nechemat, izbucnește așa de triumfător și de nepăsător de calculele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat - gloria lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multorclase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în el va vibra toată durerea vremii lui. 9. Artiștii, când se apucă de "creat", sunt cuprinși de un sentiment care-i paralizează - teama că nu vor corespunde exigențelor excesive ale criticii (...). Idealul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
blonde toate posibilitățile de afecțiuni familiale. Eu îi întorsesem capul pentru că eram în mintea copiilor, adică a ei, și pentru că desigur, cu instinctul ei de animal mic, simțea că o ador. Dar Adela nu era numai un pui de animal egoist. Era capabilă și de acțiuni altruiste, uneori foarte costisitoare pentru ea. Adesea, ca să împartă cu mine cauza fericirii ei, când cronțăia pe genunchii mei un măr, de obicei crud, păstra un rest, sculptat de dinții ei mici ca o bijuterie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cunosc eu bine.Disprețuiești pe toată lumea, și n-ai dreptate... dar îmi pare bine că ești așa. - Să zicem că-i adevărat. De ce-ți pare bine? - Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă prețuiește totuși pe mine. Vezi ce egoistă sunt? - Văd. Dar ești sigură că te prețuiesc? - Sunt! Pe mine și pe mama. - Duduie, să știi că de asta te admir eu, pentru că urăști,iubești, disprețuiești, ești vie și limpede. Și dacă mai adăugam că "mi-i dragă tare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
E uimitor cu câtă preciziune simțul muscular transmite creierului cele mai fine nuanțe ale expresiei figurii noastre.) Adela observă și-mi cere iertare, mai serios sau mai în glumă, că mă plictisește. Ultima dată, însă, mi-a spus răspicat: "Ești egoist, mon cher maître, ca toți bărbații!" și apoi mi-a luat brațul cu un gest care continua încă, despotic, impetuozitatea mișcărilor ei cu copiii. (O fi înțeles ea complet egoismul meu? O fi înțeles că opririle ei cu copiii mă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și al ei (așadar, și ideile ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții, căldura vieții, spontaneitatea vieții; și palpitarea asta intensă și necontenită a existenței ei o împiedică de a stărui în ipostasul de ființă pur gânditoare... ...Adorația egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu izbucnirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mă tem din toată inima că există un anumit tip de cititor care găsește că am repurtat o victorie prin faptul că am supraviețuit până la patruzeci de ani; adică, spre deosebire de Altă Persoană din aceste pagini, n-am fost suficient de egoist ca să mă sinucid și să-mi las familia iubitoare singură și neajutorată. (Am spus că o să termin cu toate astea, dar văd că n-am de gând s-o fac. Nu pentru că aș fi lipsit de tărie, dar dac-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
povestea, dar, în nici un caz, nu-i dăduse voie lui Alice s-o scrie. Și chiar dacă i-ar fi dat voie să facă asta, cu siguranță n-ar fi tolerat portretul pe care i-l făcuse Alice: o proastă, o egoistă, o femeie plină de cruzime. Scriitura lui Alice era atât de lipsită de orice înțelegere, încât Jinei i se părea că n-o să-și mai revină niciodată din șoc. Romanul era împănat cu scene de amor siropoase, cu o inconștiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
însă a devenit limpede că nimic n-avea să se lege din toate încercările lor și-atunci a fost aruncat pe piață cuvântul frigidă. Toți au început să-și dea ochii peste cap atunci când Mary le anunța că unul e egoist sau că altul a atins-o, în public, cu gesturi mult prea libertine. Când un bărbat era destul de blând și de răbdător încât să-l păstreze, nu era decât o chestiune de timp până când Mary se trezea că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]