1,904 matches
-
se încastrează în cele vechi. Așa a fost, de pildă, cazul martirologiului evreiesc în prima Cruciadă (1096), care, la rândul lui, a căpătat valoare de exemplu întăritor în episoadele ulterioare de persecuție, ele însele urmate de cronici care le imortalizau. Elegii și imnuri care relatează evenimentele tragice ale momentului se adaugă astfel, periodic, celor deja existente, compuse în memoria distrugerii Ierusalimului și a Templului și inspirate din cartea Plângerilor. Această acumulare oferă mângâiere deoarece prezentul se inserează în trecut de-a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bineînțeles, acestea nu țin încă de o scriere a istoriei așa cum o concepem noi, ele generează istorie, care este o istorie de suferință. Ele constituie adesea singura sursă istorică disponibilă despre persecuțiile suferite și se erijează în material istoric. Alături de elegiile și rugăciunile de penitență rostite la date simbolice din calendarul evreiesc, ele trasează planul didactic al suferinței. Cruciadele contribuie și la elaborarea unei liturghii a catastrofeiddd, inserată în matricele deja existente și adoptate rapid de cultul sinagogal contemporan al evenimentelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evenimentelor. Astfel, rugăciunea de penitență Et ha-kol kol Yaakov nohem ([Ascultați] vocea, vocea tânguitoare a lui Iacov!) de Kalonymos ben Iuda din Mainz, el însuși martor la evenimente, descrie auto-sacrificarea evreilor renani în timpul primei Cruciade. Kalonymos este și autorul unei elegii, Mi yiten roshi mayim (De mi-ar fi capul plin cu apăeee), despre masacrele comise în centrele orașelor Speyer, Mainz și Worms, și nu ne ascunde niciun detaliu. Și alte rugăciuni de penitență ale poeților repertoriați se bazează pe evenimente
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ne ascunde niciun detaliu. Și alte rugăciuni de penitență ale poeților repertoriați se bazează pe evenimente ale epocii. Mai târziu, când Talmudul este ars în iunie 1242 sau 1244 la Paris din ordinul regelui, Rabbi Meir din Rothenburg scrie o elegie care-și găsește repede locul printre cântecele funebre de la 9 av, data de comemorare a distrugerii Templelor. Aceste rugăciuni de penitență amestecă într-un singur ansamblu sacrificiul lui Isaac, martiriul Celor Zece și supliciul bărbaților, femeilor și copiilor în timpul Cruciadelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acestor cronici 10. Pentru supraviețuitori, acest sistem de ecouri nu doar creează o verigă care-i leagă de Legământul întemeietor al iudaismului, ci conferă și un sens suferinței lor de moment. Au suferit și continuă să sufere pentru că sunt evrei. Elegiile și rugăciunile de penitență care completează relatările persecuțiilor din timpul Cruciadelor nu menționează nici ele păcatul drept cauză a tragediei. Martirii ar fi murit în puritate și și-ar fi oferit în mod spontan copiii. Aici faptul că evreii din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
marcheze profund comportamentul comunităților așkenaze, accentuează autopercepția victimară a evreilor. Lipsa unei veritabile istorii scrise a jucat un rol primordial în acapararea de către memorie, de-a lungul secolelor, a istoriei de suferință din imaginarul evreiesc. De vreme ce rugăciunile de penitență și elegiile serveau drept sursă istorică, putem lesne înțelege că, prin legitimitatea pe care le-o conferea caracterul lor religios, acestea au contribuit puternic la elaborarea unei memorii doloriste. Masacrele din Polonia și Ucraina din 1648-1649, ca urmare a rebeliunii cazace conduse
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Numărul convertirilor trebuie să fi fost destul de mare, dacă regele Poloniei, Jan Kazmiercz, le permite, în mai 1649, convertiților să se întoarcă la religia strămoșilor lor. Însă, în ceea ce-i privește, Nathan Hannover și ceilalți cronicari evrei, precum și autorii de elegii compuse în acele împrejurări, au vrut să arate în primul rând cât de credincioși se dovediseră evreii față de religia părinților lor și cum preferaseră să moară decât să îmbrățișeze creștinismul. Cum se știe, Maimonide considera studiul istoriei o pierdere de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Cronici precum cele amintite în aceste pagini, și mai târziu alte scrieri, de natură istorică, născute în aria culturală sefardă, pătrund astfel adânc în zonele așkenaze și se adaugă unei istorii doloriste deja bine implantate. Literatura idiș se îmbogățește cu elegii istorice despre dezastrele și persecuțiile suferite, fără a uita poezia liturgică, lamentațiile despre moartea martirilor, care transmit posterității, în detaliu, aceste circumstanțe care au bulversat viața evreiască. Literatura în limba vernaculară de inspirație religioasă contribuie la țeserea, generație după generație
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Trebuie să suferi pentru a fi evreu 31. Eroism sau mesianism, alegerea răului mai mic Iudaismul sefard implantat pe teritoriul islamic nu a rămas departe de liturgizarea suferinței. Și el a zugrăvit nenorocirile pe care le avusese de îndurat. Astfel, elegia lui Abraham Ibn Ezra, care evocă persecuția almohadă din secolul al XII-lea, descrie distrugerea comunităților evreiești din Spania și din Occidentul musulman și suferința abătută asupra lor. În multe cazuri, evreii fuseseră constrânși să aleagă între moarte și apostazie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a discursului despre martiriu sau a scrierilor despre martiriu. Pentru a înțelege mai bine această variabilitate a răspunsurilor evreiești la suferință, trebuie să luăm în considerare și diversitatea percepțiilor despre creștinism și islam în lumea evreiască. Și sefarzii au compus elegii și rugăciuni de penitență legate de episoade dureroase trăite în momente precise ale istoriei. Aceste scrieri sunt parte integrantă din discursul lor despre suferință, chiar dacă nu formează componenta cea mai importantă. Putem citi astfel elegii care relatează persecuțiile din 1391
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreiască. Și sefarzii au compus elegii și rugăciuni de penitență legate de episoade dureroase trăite în momente precise ale istoriei. Aceste scrieri sunt parte integrantă din discursul lor despre suferință, chiar dacă nu formează componenta cea mai importantă. Putem citi astfel elegii care relatează persecuțiile din 1391, scrise în stilul convențional al acestui gen de exercițiu. Criza economică și socială din anii 1380, ascensiunea polemistului Ferrant Martinez, antievreu înverșunat, care devine administrator al arhiepiscopiei Seviliei în 1390, vidul de putere cauzat de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și ca de începutul degradării iremediabile a șederii lor în Europa creștină. Poeții au povestit vicisitudinile vremii lor luând ca punct de reper violențele antievreiești din 1391, creând astfel un soi de continuitate capabilă să explice ceea ce se întâmpla. O elegie scrisă în 1391 servea drept model alteia care relata persecuțiile din 1412 era de-ajuns să se schimbe numele locurilor și informația istorică. Într-o elegie datând din 1391, găsim și o binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1391, creând astfel un soi de continuitate capabilă să explice ceea ce se întâmpla. O elegie scrisă în 1391 servea drept model alteia care relata persecuțiile din 1412 era de-ajuns să se schimbe numele locurilor și informația istorică. Într-o elegie datând din 1391, găsim și o binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile și cronicile datând din vremea cruciadelor și preluată probabil din patrimoniul așkenaz, împreună cu alte idei și tradiții legate de martiriu, ceea ce demonstrează realitatea contactelor și influențelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
elegie scrisă în 1391 servea drept model alteia care relata persecuțiile din 1412 era de-ajuns să se schimbe numele locurilor și informația istorică. Într-o elegie datând din 1391, găsim și o binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile și cronicile datând din vremea cruciadelor și preluată probabil din patrimoniul așkenaz, împreună cu alte idei și tradiții legate de martiriu, ceea ce demonstrează realitatea contactelor și influențelor reciproce, în ciuda specificităților afirmate. Toate aceste elegii erau inserate în liturghie, alături de rugăciuni. În
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile și cronicile datând din vremea cruciadelor și preluată probabil din patrimoniul așkenaz, împreună cu alte idei și tradiții legate de martiriu, ceea ce demonstrează realitatea contactelor și influențelor reciproce, în ciuda specificităților afirmate. Toate aceste elegii erau inserate în liturghie, alături de rugăciuni. În ele se plânge moartea nevinovaților, se amintește că Dumnezeu nu s-a răzbunat încă pe dușmanii lui Israel, se invocă sufletele morților care rămân tăcute. Una dintre ele, inspirată din Plângeri, este rostită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care rămân tăcute. Una dintre ele, inspirată din Plângeri, este rostită în dimineața de sabat care precede postul de pe 9 avsss de către supraviețuitorii care protestează împotriva sorții lor și își plâng poporul, apoi intonează rugăciunea Nishmat kol haittt. O altă elegie, rostită de sabatul Shim'uuuu, îi îndeamnă pe convertiți să se întoarcă din păcatul lor de apostazie, fiindcă Dumnezeu va avea poate milă și-l va trimite pe adevăratul Mesia. Astfel, aceste elegii derulează istoria de suferință a evreilor spanioli
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
intonează rugăciunea Nishmat kol haittt. O altă elegie, rostită de sabatul Shim'uuuu, îi îndeamnă pe convertiți să se întoarcă din păcatul lor de apostazie, fiindcă Dumnezeu va avea poate milă și-l va trimite pe adevăratul Mesia. Astfel, aceste elegii derulează istoria de suferință a evreilor spanioli începând cu atacurile din 1391. De asemenea, diverse poezii liturgice evocă necazurile trăite inspirându-se din evenimente arhetipale ca distrugerea Templului și reafirmând credința în mântuirea ce va să vină. Toată această literatură
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
spirituală, revelând teama părăsirii de către Dumnezeu, în consonanță cu această perioadă de excluziune agravată, preludiu al expulzării 45. Dacă interferențele dintre discursurile sefard și așkenaz despre suferință nu lipsesc și dacă și unele, și celelalte au drept finalitate consolarea, aceste elegii oferă puține referiri la martiriu și nu trădează încă puternica așteptare mesianică exprimată mai târziu într-o "istoriografie" a suferinței produsă după expulzare. Istoria în slujba memoriei Potrivit lui Y.H. Yerushalmi, ruptura constituită de expulzarea din Spania în 1492 ar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
odată cu ele, ne aflăm în fața unui corpus care se prezintă în primul rând ca relatarea unei istorii de suferință, ca și cronicile Cruciadelor, care l-au precedat, sau ale persecuțiilor cazace, care-i sunt posterioare. Acest corpus evocă, de asemenea, elegiile și rugăciunile de penitență în formă mai tradițională. Însă, în general, noile povestiri nu se mai integrează în liturgic precum alte componente ale istoriei de suferință. Și, în afara anumitor caracteristici care le apropie de scriitura istorică propriu-zisă, ceea ce ne interesează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întâmpinau funesta soartă cântând. Nu amintește acest trist fapt tragediile din timpuri obscure, când copiii lui Israel, duși la masacru, piereau "ca jertfele închinate Domnului" cântând rugăciunea Aleinu...?" iiii. Kohut oferă exemple de eroism în cele mai cumplite momente, evocă elegiile și rugăciunile de penitență devenite parte integrantă din liturghia evreiască și adaugă: "Suferința este însemnul întregii noastre seminții". Pentru prefațator, cartea lui L. Zunz, din care prezintă doar extrase, era doar o schiță a martirologiului evreiesc din Evul Mediu. Autorul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vie américaine, trad. din engleză de Pierre-Emmanuel Dauzat, Gallimard, Paris 2001. Ofer, Dalia, "Tormented Memories", Israel Studies 9 (3), toamna 2004, pp. 137-156. Ophir, Adi, "On Sanctifying the Holocaust: an Anti-Theological Treatise", Tikkun 2 (1), 1987, pp. 61-66. Pagis, Dan, "Elegii despre persecuțiile din 1391 din Spania", Tarbiz 37 (4), iunie 1968, pp. 355-373 (în ebraică). Paoli, Paul-François, Nous ne sommes pas coupables. Assez de repentances, La Table Ronde, Paris, 2006. Papazian, Pierre, "A "Unique Uniqueness"", Midstream 30 (4), aprilie 1984
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
270 Meir din Rothenburg, Rabbi, 57 Memorialul martirului evreu necunoscut, 236-237 Memorialul Shoah-ului, 237 Merneptah (faraon), 267 Meschonnic, Henri, 295 Mesia, 25, 32, 48, 94-96, 98-99, 102, 104, 106, 111, 113, 119, 168-169, 190, 194, 200 Mi yiten roshi mayim (elegie de Kalonymos ben Iuda din Mainz), 57 Mica ordine a lui Eliyahu (de Eliyahu Capsali), 113 Midrash, 19, 35, 42-43, 45, 62 Miriam, 306 Mishna, 43, 87 Mitterrand, François, 243 Moab, 24 Moise, 22, 98, 306 Molko, Solomon, 98-99, 101
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1998, pp. 89-103. 27 Tsok ha-itim ( Nenorocirea vremurilor) de Meir ben Samuel din Szczebrzeszyn, publicată la Cracovia în 1650, Megilat Eifa (Sulul Groazei) de Shabtai ben Meir Katz, publicată la Amsterdam în 1651 și urmată de rugăciuni de penitență și elegii, Petah Teshuva (Poarta căinței) de Gabriel Shusburg, publicată în 1651 la Amsterdam (vezi E. Fram, "Creating a Tale...", op. cit., p. 90). 28 Vezi în E. Tcherikower, "Jewish Martirology...", op. cit., p. 11. 29 Cu privire la această cronică, vezi N.N. Hannover, Le Fond
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lucrări ale lui Moshe Idel. 44 Yaakov Rothschild (comisar al expoziției), Sfințirea Numelui lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. Expoziție literară, Ministerul Educației și Culturii Departamentul de Cultură Religioasă/Biblioteca Națională și Universitară, Ierusalim, 1868/1969 (în ebraică). 45 Despre elegii, vezi Wout van Bekkum, "O Seville! Ah Castile!" Spanish-Hebrew Dirges from the Fifteenth Century", în Nicholas de Lange (ed.), Hebrew Scholarship and the Medieval World, Cambridge University Press, Cambridge, 2001, pp. 156-170; Dan Pagis, "Elegii despre persecuțiile din 1391 din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1969 (în ebraică). 45 Despre elegii, vezi Wout van Bekkum, "O Seville! Ah Castile!" Spanish-Hebrew Dirges from the Fifteenth Century", în Nicholas de Lange (ed.), Hebrew Scholarship and the Medieval World, Cambridge University Press, Cambridge, 2001, pp. 156-170; Dan Pagis, "Elegii despre persecuțiile din 1391 din Spania", Tarbiz 37 (4), iunie 1968, pp. 355-373 (în ebraică). 46 Y. Yerushalmi, Zakhor, op. cit., p. 75. 47 Joseph Ha-Cohen, La Valée des Pleurs. Chronique des souffrances d'Israël depuis sa dispersion jusqu'à nos
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]