2,447 matches
-
despre niște bătrâni care beau vin la umbra nucului, numără cornuții din blana blândelor și înțeleptelor mioare și se încălzesc la un foc cu tizic. Cazul lui Ion Druță, care și-a developat adevărata identitate după dezmembrarea Uniunii Sovietice, este emblematic în acest sens. Nimeni n-a pus în chestiune regimul. Dimpotrivă, intelectualii noștri au preamărit cu întreg talentul, contra unor onorarii grase, epoca înfloritoare în care aveam norocul să trăim, chivernisindu-se pe deasupra cu Premii de Stat republicane și unionale
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
până la cei de o coloratură ușor exotică, care au un discurs debil, timid, ridicol, neconturat. Invadând mass-media basarabeană, care s-a pus servil - fără excepție și fără pic de orgoliu - la dispoziția partidelor și a grupurilor de influență, acești mesageri emblematici ai derutei noastre colective încearcă să ne convingă că dețin soluția salvării, a ieșirii din criză, numai să le acordăm votul la primăvară. Mulți dintre ei au uitat sau se prefac a uita că au promis același troc, fără să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nici un gând coerent, mintea Îi e - comparația Îi aparține - asemeni unui coș de gunoi În care s-au adunat toate resturile și murdăriile unei existențe terne. Fuga permanentă de Rău, de Moarte poate fi citită și Într-una din propozițiile emblematice ale Jurnalelor, o propoziție năucitoare prin posibilele ei implicații. Deși tatăl ei murise când ea abia Împlinea opt ani, jurnalul păstrează această notație derutantă: „Nimeni dintre cei pe care-i iubesc n-a murit sau n-a fost chinuit”. Neatenție
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
publice din istoria Franței și nu numai. În anii următori, studiul memoriei a fost marcat de polemici și investigații cu un neașteptat impact public. Apariția revistei "History and Memory" în 1989 editată la Tel Aviv și Los Angeles a devenit emblematică pentru instituționalizarea noului curent 10. Problematica memoriei s-a axat pe studiul simbolurilor identitare, pe redescoperirea "vocilor tăcute ale istoriei", a marginalilor, a dominaților și a "uitaților" (vezi scandalul manualelor din Japonia și din alte țări)11, pe reactivarea feminismului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reușit să prezinte foarte convingător cel mai dificil personaj al unei povestiri identitare, eroul colectiv. Poporul român și anevoioasa lui intrare în istorie au găsit astfel o cale de a se prezenta celor neavizați într-o formă deopotrivă factuală și emblematică, credibilă și necesară. Reușita sa este o dovadă indiscutabilă că se pot găsi, cu timpul, alternative viabile la un discurs istoric simplist și agresiv. Narațiunea lui Neagu Djuvara nu aparține însă didacticii tradiționale 272, aflată sub monopolul autorităților, nici nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și dezamăgiseră prin rapida apariție a noilor partizanate postcomuniste. Semnificația restitutiv-monarhică atribuită zilei de 10 mai (cu referire la cele petrecute în 1866 și 1877) nu a întrunit adeziunea publicului larg, astfel încât a fost preferat 1 decembrie 1918. Noul eveniment emblematic al statului proclamarea unirii Ardealului cu România înlocuia aniversarea lui 23 august 1944 când, conform propagandei comuniste, România se eliberase "de sub jugul fascist". Legiferarea s-a produs în regim de urgență, textul oficial neoferind nici o explicație pentru această opțiune 1
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reeditare a faptelor glorioase din trecut. Pe măsură ce al Doilea Război Mondial se așeza pe alte coordonate, răvășind România cu alți dușmani și noi aliați, manualul a căutat să-și încurajeze cititorii cu toate certitudinile disponibile. Povestirea a revenit la figura emblematică a regelui Ferdinand, pe care Lupaș l-a așezat, în ultima ediție a manualului său, din 1944, într-o distribuție istorică barocă: "Domnia Regelui Ferdinand I. Războiul pentru întregirea României. Hotărârile de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia. Ocuparea Budapestei. Tratatul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de suport al memorării. Observând cu mai puțină crispare lecțiile "despre unire", care fundamentează istoric cele două comemorări, putem vedea că elevii întâlnesc un obstacol în plus, fiindu-le greu să reducă ziua de 1 decembrie 1918 la o persoană emblematică. Celelalte uniri sunt mai ușor de reținut și de exprimat, căci se pot reda, la rigoare, prin simpla invocare a doua mari și inconfundabile personaje istorice, Mihai Viteazul, respectiv Alexandru Ioan Cuza. Ideea de a celebra un eveniment prin simplul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
formării sale școlare. Vom reveni deci asupra manualelor de istorie, care au alimentat constant simbolistica anului 1918, propulsând-o încet dar sigur spre statutul său actual. Timp de șapte decenii, manualele i-au rezervat o pondere inegală în repertoriul datelor emblematice ale istoriei naționale, în funcție de puseele comemorative ale momentului. Limitele acestor variații au fost extreme, de la indistincție la exaltare, de la extincție la fetișizare. În mod paradoxal, revoluția anticomunistă din 1989 nu pare să fi adus o transformare dramatică în prezentarea subiectului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unității naționale, era deci incompletă, de vreme ce nu erau clar menționați decât românii ardeleni. Și în anii următori s-a păstrat aceeași tendință istoriografică, cu un repertoriu ilustrativ mai bogat. Prin acest efort didactic de vizualizare s-au impus și imaginile emblematice ale evenimentului, dominate de reproducerile neclare ale unor fotografii de grup, cu steaguri tricolore, având în prim plan ostași (în uniforme al armatei Austro-Ungare), preoți, țărani, sau doar pe sătenii din Galțiu 330. După caz, la această lecție se adăugau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lagărul socialist nu se amintește. Abia după unificare, Germania își reconsideră vecinătățile, putându-se prezenta, din nou, ca o nouă forță central-europeană. Estul văzut de occidentali Manualul german își însușise felul cum Vestul percepea Estul, reducându-l mereu la imaginea emblematică a Uniunii Sovietice. De obicei, în astfel de relatări, socialismul nu era descris ca un mod de viață, ci ca un capitol al relațiilor internaționale. Tot ceea ce urmase celui de-al Doilea Război Mondial era descris în termenii unei competiții
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
text. Astfel a ajuns să contribuie, o dată în plus, la "folclorizarea" povestirilor lui Almaș (Angelo Mitchievici, Povești, legende, utopii. Dumitru Almaș la școala istoriei..., pp. 343-344). Nu și-a abandonat stilul și intenția civic-eroizantă, cultivând o preferință anume pentru figurile emblematice ale istoriei naționale. În martie 2006, Palatul CEC din București i-a găzduit, de pildă, expoziția "Portrete istorice Conducători ai românilor în secolele XV-XX", unde au fost expuse chipurile lui Iancu de Hunedoara, Ion Vodă cel Viteaz, Tudor Vladimirescu, Alexandru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fost prezentă la toți cei atrași de subiect, care au probat cunoștințe suficiente despre toate unirile românilor. Totuși, în logica ascendentă a trecutului glorios, momentul de la 1918 a rămas cel mai semnificativ, beneficiind clar de avantajul decretării sale ca zi emblematică a statului român: "așa cum Franța are ziua de 14 iulie, SUA 4 iulie, noi avem 1 decembrie ca zi națională" (Emilian Rusu, 47 ani, tehnician). Sondajul a fost publicat în "Ziarul de Iași", din 27 ianuarie 2010 (http://www.ziaruldeiasi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Roland Barthes în Sémiologie et urbanisme) și enumerarea poate continua ad libitum. Acuzată ca și lingvistica de colonialism, semiotica încearcă să-și redefinească obiectul și metodele, traversînd un spațiu de polemici și controverse, o aventură pentru a cita un titlu emblematic aparținînd unui corifeu al semioticii contemporane, Roland Barthes, aventură in progress ce contribuie la configurarea unui spațiu aparte în sfera științelor umane. În ciuda acestei tentative de colonizare ca și a diseminării sale, proiectul semiotic (aventura semiotică așa cum este descrisă de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T. Todorov, 1996:178). În acest sens, parcursul lui Todorov însuși plecat în anii '60 de la poetică și semiotică literară pentru a ajunge după '80 la etică și morală ni se pare emblematic nu doar pentru recuperarea unui semiotician "pur și dur", ci mai ales pentru izotopia umanist-critică a textului social actual pentru care ființa umană este funciar socială. "Omul nu devine om decît printre oameni", afirma Fichte și, adăugăm noi, citind, citînd
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
social" existînd în virtutea unui "contract între membrii comunității" CLG: 39), Saussure întemeiază știința limbii ca știință socială sistematică, altfel spus "degajată de particularismul și idiosincratismul gramaticii istorice" (J.P. Bronckart, 1977: 89). Motto-ul teoriei sale ar putea fi o formulare emblematică din curs: "lingvistica are drept unic și veritabil obiect limba concepută în ea însăși și pentru ea însăși" bine-cunoscutul principiu structuralist al imanenței. Împreună cu noțiunea de sistem de care depinde, semnul se constituie drept cheia de boltă a construcției saussuriene
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la mărcile materiale-indici ca urme irecuzabile ale prezenței anterioare în spațiul evenimentului "reconstituit" sau stadii iconice intermediare ale persoanei menite să reducă diferențele (a se analiza distorsiunea introdusă de celebra fotografie juvenilă a lui Truțulescu în afacerea Țigareta). Descriptive și emblematice, semnele țes un substrat de per-manență, continuitate a persoanei, o cheie de lectură a acesteia, ceea ce i-a permis lui Peirce să afirme că tot ce a investigat (știința și vinul, parfumurile și femeile) a fost analizat ca semn. Din
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
romanelor care se în-treabă și ne întreabă "de ce existăm". Identificarea patternurilor narative universale pare să ne vorbească nu doar despre literatură, ci și despre natura cogniției (nature of mind) și trăsăturile universale ale culturii (cf. și E. Branigan, 1992: 10). Emblematică pentru istoria individului (conceperea de către Ricoeur a identității personale ca identitate narativă) și istoria umanității, povestirea prin "imensa sa capacitate mitică dă experiențelor individuale un sens general care le depășește" (cf. și A. Kibedi-Varga, 1989: 72). 5.2. Text/vs
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
devine astăzi o problemă culturală. Fie că ne situăm în perspectiva euforică a profetului canadian Marshall McLuhan privind fascinația și dominația galaxiei Marconi și nu a galaxiei Gutenberg sau pe linia lui Umberto Eco din Războiul falsului, care în capitolul emblematic intitulat Cogito interruptus prezintă inflația apocaliptică a simbolurilor și simptomelor, nu se poate să nu remarcăm omniprezența prelungirilor umanului extensions of man de care vorbea McLuhan: imaginea fotografică, video-ul, televiziunea, radioul, ce se substituie mediului cald prin excelență tiparul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de utilizare de concepte integratoare precum model, semn, simbol, structură, de apariție a unor discipline de graniță (semiotica, cibernetica, teoria informației, științele comunicării), apare și nosta-gia reîntoarcerii la permanențe, la esențe; de aici nevoia de revalorizare și resemantizare a mitului, emblematică pentru epistema contemporană în egală măsură analitică, critică, iconoclastă: Pas de sémiologie qui ne s'assume comme sémioclastie (spunea Roland Barthes à propos de această știință critică și critică a științei). Vidat de valoarea sa religioasă și metafizică, Mythosul se
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
primitivă de întrebare vizînd obținerea unei informații. vi) Un copil capătă o bomboană pe care o savurează cu mare plăcere. Bunica îl îndeamnă să se conformeze "ritualului politeții" prin injoncțiunea: "Ce se spune ?" Copilul: "Mai vreau una". Acest răspuns este emblematic pentru psihologia fals naivă a copilului care neagă în diverse situații valoarea convențională, derivată a actelor de limbaj (cf. infra vi', vi''). vi') Un adult se adresează unui copil: "Nu te supăra, caut strada X". Copilul: Nu mă supăr, căutați
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau aspiratoare, prezența fizică masivă a obiectului și compactitatea sa joacă rolul de atestare primordială a forței. În acest sens societatea este reifiantă, materialistă, de un fetișism feroce" (A. Brossat, 1992:198). * subordonată unei mitologii a pieții Noile titluri sînt emblematice în acest sens ("Cash" în Polonia și Bulgaria, "Capital" și "Bursa" în România, "Profit" sau "Businessman" în Polonia etc.) Ideologia sovietică a fost mai puțin eficace decît cea occidentală, pentru că ideologia occidentală procură o anumită formă de plăcere în timp ce ideologia
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al doilea", continuă Mariana Neț, "personajul construiește o lume de gradul al patrulea imaginară pentru toți ceilalți actanți, însă actuală pentru el, în care încadrează toate elementele mulțimii de gradul întâi cu care ia contact, considerându-le surogate ale mulțimii emblematice de gradul al doilea". Cervantes sesizează automatizarea unor procedee specifice epicului medieval, dar și lipsa interacțiunii eroicului cu lumea. În al doilea caz, este suficient să tragem o privire asupra modului în care este învestit cavaler Don Quijote și apoi să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fel, romanul-parabolă din 1981 al lui Ismail Kadare, Slujbașul de la palatul viselor, reprezintă o rescriere a Procesului lui Kafka, pe o altă scenă, cu alte măști, însă prezervând aceeași viziune centrală asupra societății opresive, labirintul, și aceeași problematică a protagonistului, emblematic pentru condiția umană în genere. Trebuie să adăugăm, în acest context, că la noi sunt considerate postmoderne îndeosebi romanele optzeciste, grație componentei lor accentuat textualiste, sub influența școlii franceze a anilor '60 și '70313. Să amintim doar câteva care, deși
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
integra mult mai bine dacât alți tineri, străini, colegi de generație. Dacă ar exista candidați privilegiați la statutul de "noi italieni", acești tineri români ar fi favoriți. Privindu-i pe acești copii, este imposibil să nu îți amintești de imaginile emblematice ale imigranților italieni din anii '50, '60, când a avut loc exodul din sud spre nordul Italiei, cu valizele legate cu sfoară, și tineri bruneți, un pic rătăciți, care coborau din trenuri ce îi aduceau de la soare la ceața din
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]