1,367 matches
-
vaginul), canalele biliare, retroperitoneul, mușchii trunchiului și mușchii membrelor. La nivelul membrelor intilnim 20-25% din numărul total al RMS. De aceea, pacientul trebuie examinat de mai mulți specialiști: pediatru, chirurg pediatru, ORL-ist, oftalmolog, urolog, chirurg generalist și ortoped. RMS embrionar predomina la nivelul capului și gâtului, la nivelul tractului urinar și în retroperitoneu. RMS alveolar predomina la nivelul membrelor. RMS pleomorf predomina la nivelul membrelor, în special al coapselor. RMS localizat la nivelul membrelor este întâlnit aproape cu aceeași frecvență
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
deschis, cu arii necrotic-hemoragice. Limitele se disting greu datorită infiltrării în țesuturile vecine. Când RMN crește spre o cavitate mucoasa (tract biliar, vezica urinară, uretra, vagin) ia un aspect polipoid, comparat cu un ciorchine de strugure. B. Microscopic: 1) "RMS embrionar:" aspectul microscopic variază de la un caz la altul. Examenul microscopic evidențiază: - celule nediferențiate, rotunde, mici, hipercromice, cu nucleu rotund-ovalar cu 1-2 nucleoli și membrana nucleară evidență, ce predomina printre câteva arii cu celule diferențiate. Este aspectul întâlnit cel mai frecvent
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
nodulii limfatici pot apărea devreme. În prezent, tratamentul combinat (chirurgie, iradiere și chimioterapie) asigura supraviețuirea la 5 ani postoperator la aproape 80% din cazuri, daca nu existau metastaze în momentul operației. RMS alveolar are un prognostic mai rau decît RMS embrionar. Localizarea tumorii la nivelul membrelor, unde domină că frecvență RMS alveolar, are deci un prognostic mai rau. Gradul de diferențiere histologica și vîrsta nu au valoare prognostica. Grupul American pentru Studiul RMS a propus un sistem de clasificare în 4
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
aprovizionă Armata Română cu armamentul necesar combaterii noilor tancuri sovietice, fiindcă se confruntă la rândul ei cu un deficit de producție. Statul Major Român a decis construirea unei replici a țancului Ț-34, dar industria română, aflată încă în faza embrionara, nu avea resursele necesare dezvoltării acestui proiect. În urmă luptelor din anii 1941-1942, în stocurile armatei se aflau 175 de tancuri sovietice și 154 de tunuri (de câmp sau anticar) calibru 76,2 mm capturate. Statul Major a decis utilizarea
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
lansare îmbunătățite pentru medicamente cu molecule mari; proteomica (studiul structurii și funcțiilor tuturor proteinelor unui organism), izolarea și purificarea proteinelor; semnalarea, identificarea receptorilor celulelor; Cultura celulelor și țesuturilor: cultura celulelor/țesuturilor, ingineria țesuturilor, fuziunea celulelor, stimulente de vaccinuri/imunizare, manipularea embrionară; Tehnici de biotehnologie de proces: fermentație utilizând bioreactori (bioreactor = recipient în care celule sau enzime efectuează o reacție biologică), bioprocesare, leșierea bacteriană (), biodesulfurizare, curățirea biologică, biofiltrare și fitocurățire (utilizarea unor plante pentru a elimina contaminanți sau poluanți din soluri sau
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
Hematopoieza este procesul de formare a elementelor celulare sanguine(eritrocite, trombocite și leucocite) la nivelul măduvei osoase(măduva roșie hematogena), din celulele sistemului reticulo-endotelial (celule de tip embrionar) care prin procesul de maturare se pot transforma în oricare celulă specializată din organism.Hematopoieza are mai multe forme, ca de exemplu eritropoieza (formarea eritrocitelor): aceasta maturare a eritrocitelor tinere se produce prin acțiunea hormonului eritropoetină în ficat și rinichi
Hematopoieză () [Corola-website/Science/320558_a_321887]
-
neutrofile tinere) și segmentate( neutrofile mature) 2. Eritrocite( celulele roșii ale sângelui, iar această culoare este dată de Hemoglobina) 3. Trombocite Pe scara animală, hemoglobina apare la parameci, iar hematiile apar la viermi. Până în luna a V-a a vietii embrionare nu există cavități osoase. În consecință, sediul proceselor de hematopoieza suferă o deplasare în etape succesive: Un rol important în eritropoeza îl joacă fierul, cobalamina (vitamina B12) și acidul folic (vitamina F), o scădere a concentrației sanguine în oxigen stimulează
Hematopoieză () [Corola-website/Science/320558_a_321887]
-
și ale celui german. În luna iunie a anului 1941, România a încercat să construiască sub licență 287 de tancuri T-21, denumite oficial R-3, însă proiectul a fost abandonat din cauza capacităților industriale limitate ale uzinelor Skoda și din cauza industriei embrionare române.
R-3 () [Corola-website/Science/320661_a_321990]
-
deși prezent la masculi, nu are un rol direct în determinarea sexului și formarea gonadelor. El este însă important pentru procesul de producere a gameților (spermatogeneză). La Drosophila mecanismul de determinare a sexului este inițiat în etapele precoce de dezvoltare embrionară (până la stadiul de blastoderm) de expresia genei "Sex-lethal" ("sxl") a cărei transcripție este activată la organismele femele (2X:2A) sau reprimată la masculi (X:2A). În etapele ulterioare de dezvoltare embrionară expresia genei "sxl" este autoîntreținută printr-o buclă de
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
a sexului este inițiat în etapele precoce de dezvoltare embrionară (până la stadiul de blastoderm) de expresia genei "Sex-lethal" ("sxl") a cărei transcripție este activată la organismele femele (2X:2A) sau reprimată la masculi (X:2A). În etapele ulterioare de dezvoltare embrionară expresia genei "sxl" este autoîntreținută printr-o buclă de tip "feed-back" pozitiv. Proteina Sxl face parte din familia proteinelor ce se fixează la ARN ("ARN binding protein" în engleză) și funcționeză ca un regulator al matisării genei "tra". Aceasta este
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
engleză), inițiază determinarea sexului masculin. Mutațiile în această genă sunt responsabile de disgenezia gonadică pură (femeile XY sau sindromul Swyer). Translocația regiunii brațului scurt al cromozomului Y conținând gena SRY pe cromozomul X determină sindromul bărbaților XX. În perioada dezvoltării embrionare, celulele gonadelor primordiale, situate de-a lungul crestei urogenitale, sunt celule bipotente ce au capacitatea de a se diferenția fie în celulele Sertoli și Leydig ale testiculului la sexul masculin, fie în celule foliculare și celulele tecale ale ovarului la
SRY () [Corola-website/Science/321718_a_323047]
-
afecțiunilor maligne gastrointestinale. În cazuri rare adenoamele sunt de asemenea prezente. Apendicita (sau epitiflita) este o stare caracterizată de inflamația apendicelui. Durerea izbucnește adesea în centrul abdomenului, ce corespunde cu locul de dezvoltare al apendicelui, ca parte a intestinului mijlociu embrionar. Această durere este de obicei opacă, slab localizată, viscerală. Pe măsură ce inflamația progresează, durerea începe să se localizeze mai clar în sfertul drept inferior, pe măsură ce peritoneul devine inflamat. Această inflamație peritoneală, sau peritonita, rezultă în sensibilitatea inversă (durerea apare la îndepărtarea
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
unele caracteristici ce se întîlnesc la aproape toate speciile troglobionte. Metabolism și consum de oxigen scăzut, depigmentarea pielii, regresia aparatului vizual, amplificarea altor organe de simț prin antene și picioare foarte lungi, durată de viață mai mare, stadiu nimfal și embrionar mai mare. Pentru unele viețuitoare mediul constant al peșterilor constituie un capăt de evoluție, rudele lor de la suprafață fiind extincte. „Peșterile sunt adevărate insule care au evoluat fără multe influențe și amestecuri străine. Așa se face că la noi în
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Corpul maxilei ("Corpus maxillae") prezintă o bază și un vârf și
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Arcurile branhiale sunt structuri primordiale embrionare la animalele vertebrate care participă la formarea unor structuri și organe ale regiunilor cefalică și cervicală. Regiunea branhială, deși temporară la embrioni, este extrem de importantă prin derivatele ei, contribuind la formarea: Arcul branhial I sau arcul mandibular, arcul visceral I
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
fenomenal de care se bucură această clasă de artropode. Cantitatea și diversitatea taxonomiei insectelor sunt însoțite de o variație mare de modificări în structura corpului său. Corpul este format din 21 de segmente care sunt vizibile integral numai în stadiu embrionar. Acesta este diferențiat în 3 regiuni distincte Unele segmente poartă apendice, singurele segmente fără apendice sunt segmentele 1, 3, 21. Primele 6 segmente intra în componență capului, următoarele 3 intra în componență toracelui (și poartă apendicei de locomoție) iar ultimele
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
următoarele 3 intra în componență toracelui (și poartă apendicei de locomoție) iar ultimele 12 segmente intra în componență abdomenului. Capul prin dimensiunile sale reprezintă partea cea mai mica dintre cele 3 regiuni ale corpului. Este format din primele 6 segmente embrionare care sunt intim sudate între ele constituind o capsula cefalica bine chitinizata. Segmentele embrionare ale capului sunt următoarele: Suprafață capsulei cefalice poate fi netedă sau poate prezenta depresiuni, ridicături, punctuații fiind de forma ovala, triunghiulara, rotundă etc. La insectele din
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
segmente intra în componență abdomenului. Capul prin dimensiunile sale reprezintă partea cea mai mica dintre cele 3 regiuni ale corpului. Este format din primele 6 segmente embrionare care sunt intim sudate între ele constituind o capsula cefalica bine chitinizata. Segmentele embrionare ale capului sunt următoarele: Suprafață capsulei cefalice poate fi netedă sau poate prezenta depresiuni, ridicături, punctuații fiind de forma ovala, triunghiulara, rotundă etc. La insectele din Fam. Curculionidae capul are o formă caracteristică fiind puternic alungit sub forma unui rostru
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
unele coleoptere), în timp ce mezotoracele și metatoracele sunt mai dezvoltate la speciile bune zburătoare (odonate, himenoptere, lepidoptere, etc.). Pe torace se articulează organele de mers - picioarele și organele de zbor - aripile. Abdomenul constituie cea mai mare parte a corpului la insecte. Embrionar abdomenul este constituit din 12 segmente iar la adult numărul segmentelor se poate reduce la 5 - 7 (exemplu la insectele din ordinul Coleoptera). Ultimul segment al abdomenului se numește telson. La insectele la care abdomenul este format din 11 - 12
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
Despicăturile (sau fantele) labiale și palatine sunt malformații congenitale ale feței caracterizate prin absența de substanță la nivelul buzei superioare și/sau palatului bucal (cerului gurii) determinată de lipsa fuziunii mugurilor labiali și/sau palatini în cursul dezvoltării embrionare. Despicăturile labiale și palatine sunt malformații congenitale frecvente (aproximativ 1/700 nou născuți) ce pot fi tratate chirurgical după naștere, în primii ani de viață. Despicătura sau fanta labială (în limbaj medical cheiloschizis, din limba greacă "keilon" - buza și "schizis
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
mai importantă, cu afectarea arcadei dentare sau a palatului dur. Despicătura palatină are o incidență de aproximativ 4 la 10.000 de nou-născuți. Frecvența malformațiilor asociate este mai importantă decât în cazul despicăturii labiale. Regiunea feței derivă, în cursul dezvoltării embrionare între săptămânile 4-12 de viață intrauterină, din cinci muguri: Mugurii mandibulari și maxilari sunt derivați din primul arc branhial care, în cursul dezvoltării embrionare, va forma: Coalescența mugurilor începe anterior, la 8 săptămâni de viață intrauterină fuzionând mugurii globular (derivat
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
malformațiilor asociate este mai importantă decât în cazul despicăturii labiale. Regiunea feței derivă, în cursul dezvoltării embrionare între săptămânile 4-12 de viață intrauterină, din cinci muguri: Mugurii mandibulari și maxilari sunt derivați din primul arc branhial care, în cursul dezvoltării embrionare, va forma: Coalescența mugurilor începe anterior, la 8 săptămâni de viață intrauterină fuzionând mugurii globular (derivat din mugurele fronto-nazal) și maxilar. Defectele de fuziune în această regiune determină despicăturile labiale care sunt situate paramedial. Fuziunea proceselor palatine, derivate din mugurii
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
ai hipotalamusului. GnRH este un hormon produs de anumiți neuroni din hipotalamus și este eliberat de către terminațiile neuronale. O regiune importantă în sinteza de GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți neuronilor ce secretă GnRH. În cursul dezvoltării embrionare, neuroni GnRH sunt originari din regiune nazală și migrează în creier, unde se răspândesc pe teritoriul septul medial și al hipotalamusului. GnRH este secretat în fluxul sanguin și este transportat la nivelul hipofizei anterioare prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, sistem descoperit
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
și se deplasează prin zbor. Sesilele prezintă o formă imobilă și una mobilă. Cea imobilă reprezintă o rețea neurală în care sunt stocate toate informațiile acumulate de specie. În interiorul ei ia naștere pepeni-mană (numiți și cantalupi), care conțin o formă embrionară a cărei dezvoltare este însoțită de învățarea unor cunoștințe importante legate de specie. Acești embrioni ajung la stadiul mobil de mirmipisici, care se nasc inteligente și independente, dar au potențial mai mic de dezvoltare intelectuală. Ele au o viață destul de
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
cele de 6-8 kg depun 5000-6000, cele de 10-12 kg 8000-12000 icre. Depunerea icrelor durează 2-3 zile. Icrele sunt de culoare galben-portocalie și au un diametru de 4,8-6 mm. La temperaturi ale apei între 8 și 10°C, dezvoltarea embrionară durează aproximativ 25-40 zile, după care din ele ies larvele. Larvele se află în fisurile dintre pietriș până la resorbția sacului vitelin (8-14 zile). După apariția puilor, lostrița își reia traiul solitar și recapătă pofta de mâncare și se așază din
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]