1,699 matches
-
în el orice găină ar fi putut face un ou pătrat. Numai că nu s-a întâmplat așa. A doua zi, domnul Bandalou a au-zit găina cotcodăcind și cârâind, așa cum se întâmplă cu toate găinile după ce fac un ou. Extrem de emoționat, omul a dat fuga la cui- bar. La cuibar, însă, surpriză. Dar ce spun eu surpriză. Dezamăgire! Uriașă dezamăgire! Fosta găină a domnului Mardou și actuala găină a domnului Bandalou făcuse un ou ca toate ouăle de găină. Adică normal
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
În jurul meu, familia și câțiva prieteni francezi, care priveau fascinați scenele de pe micul ecran. Nu mai văzuseră până atunci revoluție „în direct”. Revolta pariziană din mai ’68 nu fusese decât un fel de operetă în comparație cu ce vedeau. Eu eram, firește, emoționat, surexcitat din cauza evenimentelor pe care le urmăream de mai bine de-o săptămână. Mâncam cu toții sarmale și beam vin alb, alsacian, când s-a dat știrea că Ceaușescu a fost judecat, condamnat și executat. Eu tocmai le explicam francezilor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
De pildă, luna trecută, cu ocazia zilei de 1 Decembrie, i-a invitat la Cotroceni pe unii dintre jurnaliștii care au lucrat la „Europa Liberă” (cea de la München!) și, nici una, nici două, i-a decorat. Am fost de a dreptul emoționat când am aflat vestea. Mai ales că se repara o nedreptate pe care fostul președinte o făcuse acum câțiva ani decorându-i numai pe Monica Lovinescu și pe soțul dânsei. S-a dus la Paris special pentru asta! Ion Iliescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se rupe inima. Stereotipic, știu, dar pe cuvânt că așa simt. Un suspin colectiv murmurat de audiență. Mamei i s-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
moartă de rușine și nu-i vine să mai iasă pe stradă. Își lua un concediu în câteva zile și voia să plece din oraș. Se gândea la Ioana Sandi tot mai des. O imagina cu căștile la urechi, traducând emoționată lucrările congresului sau ce-o fi fost. Era convins că îl visează noaptea, cum i se întâmpla și lui. Aștepta o scrisoare, cum se mai întâmplase într-o altă călătorie a ei. Poșta asta care ar trebui reorganizată e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai ești deloc în planurile mele... Deși trebuie să-ți mărturisesc că mi-este și mie greu și nu mă pot desprinde cu totul de tine, undeva în străfundurile mele niște fibre îți aparțin. Dar nu vreau să mă las emoționată și nu vreau să renunț la ceva minunat din milă pentru tine, nici n-ai suporta asta, vezi? Exact așa e, nici n-ai suporta... D-asta nici nu te-am văzut în ultimul timp, pentru că voiam să mă lămuresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decît intenționa Jim. Știa că doctorul Ransome Îl privește. Doctorul ședea lîngă tatăl doamnei Hug, care respira greu, Încercînd să-l ajute. Dar ochii lui erau fixați asupra lui Jim, cercetîndu-i picioarele ca niște bețe și hainele zdrențuite, fața mică, emoționată. CÎnd ajunseră la linia ferată, Îi zîmbi Încurajator lui Jim, dar acesta nu-i răspunse. Știa că, din anumite rațiuni, doctorul Ransome nu era de acord cu el. Dar doctorul Ransome nu fusese la centrul de detenție. Se opriră lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin oglindă. ― Cred că mi-ai turnat doar gogoși, dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o comedie muzicală din viața circului, care a făcut mare vâlvă și pe care aștept de mult timp s-o văd. Ne uităm mâine la anunțurile cu oferte de serviciu. — Sunt așa mândră c-ai să lucrezi în sfârșit, spuse emoționată doamna Reilly și-și sărută fiul undeva pe mustața jilavă. * „Ian te uită la baba asta“ își zise în sinea lui Jones, când o hurducătură a autobuzului îl aruncă peste femeia care stătea alături de el. „Crede că dacă-s de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
găsesc, Jones. Jones puse pămătuful de praf pe bar și cercetă terenul în căutarea monedei, încordându-și privirea ca să vadă prin ochelari și fum. — Ce mai porcărie, mormăi pentru el, în timp ce bâjbâiau amândoi pe jos. — L-am găsit, strigă Lana emoționată. Uite-l aici. — Ăău! Zău că mă bucur că l-ai găsit. Hei! Ai face bine să n-arunci dolari d-argint pe jos, dacă nu vrai să dea faliment Bucuria Nopți’. Să n-ai necazuri cu plata salariilor. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
l-am expus la o asemenea traumă. Nu mă lua în seamă dacă voi cădea brusc într-o stare de șoc. — Ce naiba s-a întâmplat? — Un membru al conspirației adolescenților m-a acostat pe Carondelet Street. — Ai fost prădat? întrebă emoționat bătrânul. — Cu brutalitate. Mi s-a pus la tâmplă un pistol mare și ruginit. De fapt, mi l-au apăsat chiar pe o venă, oprindu-mi sângele să circule în partea stângă a capului destul de mult timp. — Pe Carondelet Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamnă Lopez, răspunse bărbatul. — Nu mai spune! Nevasta lu’ Lopez ăla, care avea prăvălia aia mică de pe Frenchman Street? Chiar așa. — Vai, îmi pare rău s-aud așa ceva, spuse Santa. De ce-a murit? — Ceva la inimă. — Ce păcat, spuse emoționată doamna Reilly. Biata fată! — Dacă aș fi fost îmbrăcată, i se adresă Santa omului, aș intra și eu să veghez cu ei. Da’ eu și cu prietenii mei tocma’ ne ducem la un film. Mulțumesc. Pornind mai departe, Santa descrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu vopseaua jupuită. Pe ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și se duse grăbit la el în cameră, încuind ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
telefon, acea comunicare făcută în șoaptă chiar înainte de a pleca? Mama lui nu vorbea pe șoptite decât cu amica ei Battaglia și atunci numai când aveau secrete. Dintr-o dată, Ignatius bănui motivul pentru care-și luase mama lui atât de emoționată rămas-bun, dându-i senzația de ceva definitiv. Îi spusese odată că pețitoarea de Battaglia o sfătuiește să-l trimită să-și ia o vacanță în sectorul psihiatric al spitalului Caritas. Totul părea logic. Într-un sector psihiatric nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care zbura, așteptând o confirmare că mașina de patrulă - Quebec Trei Unu - era În spate. Nu era ritmul lor normal, dar erau liberi. Cineva ciocăni la geamul de pe partea pasagerului, iar Logan tresări. Afară, În zăpadă, stătea un bărbat aparent emoționat, care purta o apărătoare pentru brațe bine-căptușită. Logan coborî geamul dinspre omul emoționat și spuse: — Deci... alsacianul acesta e mare, nu? Pe față i se citea că speră un răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În spate. Nu era ritmul lor normal, dar erau liberi. Cineva ciocăni la geamul de pe partea pasagerului, iar Logan tresări. Afară, În zăpadă, stătea un bărbat aparent emoționat, care purta o apărătoare pentru brațe bine-căptușită. Logan coborî geamul dinspre omul emoționat și spuse: — Deci... alsacianul acesta e mare, nu? Pe față i se citea că speră un răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată vedea Îngrijitorul de la Departamentul Canin. Nu-l făcea deloc mai fericit pe om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu furi de la ăla care-ți dă de lucru. 32 Camera de interogatoriu era Închisă și sufocantă, radiatorul din colț scuipa căldură, iar fereastra opacă refuza categoric să lase Înăuntru aer proaspăt. Un miros de picioare Împuțite și de subțiori emoționate umplea Încăperea, În timp ce Cameron Anderson stătea de cealaltă parte a mesei și mințea. Logan și Insch stăteau vizavi de el, ascultând cu fețe inexpresive cum Cameron Andreson dădea Încă o dată vina pentru tot pe Doug Disperatul MacDuff. Fata moartă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia să iasă la suprafață. Făcuse ceva. Ceva important... Oare de ce Îi era așa frig? — Ești trează? Era vocea unui bărbat, emoționată, aproape timidă. Tremurătoare. Totul reveni la locul său. Agenta Watson Încercă să sară-n picioare, dar era Încă legată de mâini și de picioare. Tentativa făcuse camera să se Învârtă În jurul capului ei, cu marginile mișcându-se Înainte și Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele satului. Velasco îl luă pe bătrân de după umeri și îl împinse în fața japonezilor. Spre deosebire de ceilalți săteni, acesta purta o pălărie de paie cu boruri largi și stătea țeapăn ca un copil emoționat. Velasco îl întrebă ca pe un copil pe care îl asculta la catehism: Toți care trăiesc aici sunt credincioși creștini? Si, padre. — Sunteți fericiți că v-ați lepădat de credințele greșite ale străbunilor voștri și că ați ascultat învățăturile Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rotunzi după afirmațiile sale nefericite. „50 de ani de când am râs de un om care afirma că o rachetă poate zbura în vid...” - așa ar fi sunat titlul și oamenii ar fi băgat bine la cap evenimentul și semnificația lui, emoționați ca ori de câte ori sunt presați de aniversările rotunde. „100 ani de când a fost fluierată opera Carmen de Bizet...” - ar trebui titrat în 1975. „Comemorarea a 150 de ani de la huiduirea lui Antonioni”, „Două secole de la înjurarea teatrului lui Ionesco...” - iată câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
întregi [...]. Această țară ți-o închinăm Măria ta, noi toți,..., plecați puțini, ne întoarcem acum mai mulți. Sufletul cel vechi e neschimbat. L-am transmis oaspeților și fraților noștri de alt neam, care împreună cu noi vin înaintea majestății voastre”. Adânc emoționat, regele Ferdinand a răspuns că primește cu bucurie Actul de unire al Bucovinei cu Regatul Român, asigurând pe noii săi credincioși de dragostea, ocrotirea și loialitatea sa, iar la telegrama Congresului Bucovinean privind unirea cu România, acesta răspundea, printre altele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
azi primii pași“, când o personalitate recunoaște cu vocea tremurândă, într-un interviu televizat, că are probleme în căsnicie sau când Julia Roberts mulțumește, pe scena Oscarurilor, familiei, prietenilor, soțului, garderobierei și lumii întregi, suntem (măcar unii dintre noi) mișcați, emoționați, atinși. Creierul nostru răspunde în mod involuntar și automat la semnalele transmise de alți oameni. Adam Smith remarca încă acum trei secole că ne crispăm atunci când cineva se lovește la deget. În mod similar, observă Cacioppo și Patrick, ne ferim
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
a făcut plăcere să-i ascultăm și să-i privim pe scenă, într-o atmosferă de sărbătoare, în fața unui public numeros, pe Nicolae Manolescu, președintele juriului, prezentându-l pe poetul laureat din acest an, și apoi pe Ion Mureșan, care, emoționat și expresiv, a elogiat poezia română și a citit un poem. E drept că aceste emisiuni s-au difuzat pe canalul 3 și în spațiul destinat unor studiouri regionale (Târgu Mureș, Iași), dar tot e bine. E un început, e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2823_a_4148]
-
EL. AVEȚI DE FĂCUT LUCRURI MAI IMPORTANTE DECÂT DECIDEREA SOARTEI UNUI SPION. RELUAȚI-VĂ OCUPAȚIILE VOASTRE OBIȘNUITE, LEGALE. NE VOM REVEDEA PESTE TREI ZILE, LA ITNAMU. VĂ SALUT, VIITORI CONDUCĂTORI AI PROVINCIEI JORGIA, ÎN NUMELE MARELUI JUDECĂTOR! FU ACLAMAT DE VOCI EMOȚIONATE, PUȚIN ISTERICE. UNII DINTRE EI URMAU SĂ MOARĂ ÎN TREI ZILE \ POSIBILITATE PE CARE FOARTE PROBABIL CĂ NU O BĂNUIAU. IAR MARIN NU AVEA DELOC INTENȚIA SĂ LE SPUNĂ CĂ, DUPĂ STATISTICILE REVOLUȚIILOR DIN TRECUT, MORTALITATEA MEDIE PRINTRE CONDUCĂTORI ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CE FEL GĂSISERĂ LABORATORUL SECRET. Cu un efort, Marin renunță la speculațiile inutile și își îndreptă atenția asupra expresiei semnificative folosite de Scudder: David Marin, conducător de grup. Era singurul lucru important. "Sunt din nou eu însumi", se gândi el emoționat. Într-un fel sau altul, Creierul declanșase prin acțiunile lui un mecanism neuronal vital. Adevărul îi apăru în toată măreția lui, dându-i o stare bruscă de exaltare imensă: "Mi-am regăsit propriul trup!" SCUDDER I SE ADRESĂ DIN NOU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]