5,930 matches
-
respective. Caracteristicile limbajului în psihologie și psihopatologie Trebuie făcută diferența în sfera cunoașterii, în ceea ce privește „limbajul empiric” și „limbajul teoretic”. În cazul științelor pozitive, ale naturii, cu caracter empiric, în care „obiectul” este dat direct accesibil cunoașterii, ca fapt material-concret, limbajul empiric se formează plecându-se de la obiect către cuvântul care-l denumește. În acest caz, observația directă, imediată și experimentul vor integra obiectul în gândirea cercetătorului, reprezentându-l sub formă de „imagine cu sens”. În cazul științelor umane, al psihologiei și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu sens”. În cazul științelor umane, al psihologiei și psihopatologiei, cu caracter intuitiv, „obiectul” nu ne apare direct, el neavând un caracter material, obiectiv-concret. Acest „obiect” este deductibil din manifestările sale. Din acest motiv, limbajul va fi diferit de cel empiric, în psihologie și psihopatologie, direcția este inversă față de modalitatea de gândire din științele pozitive. Ea se face de la cuvânt către obiectul cunoașterii. Eu însă, ca persoană cunoscătoare, constat că obiectul cunoașterii mele este și rămâne „interior” persoanei, manifestările sale exterioare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reflexivă. Ele sunt și rămân interioare persoanei mele, dar prin „denumirea” lor sunt „obiectivate” sau devin „obiective” pentru ceilalți. Din acest moment începe constituirea cogito-ului psihopatologic. Din acest moment încep să gândesc „fenomenul psihic morbid”. Spre deosebire însă de „limbajul empiric” care este mai precis, mai constant din punct de vedere istoric, „limbajul teoretic” al psihologiei și mai ales cel al psihopatologiei se constituie cu dificultate, și, în orice caz, suferă importante variații istorice. Obiectul științelor naturii fiind dat imediat, concret-obiectiv
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinație, fobie, obsesie, angoasă, pulsiune etc. Constituirea domeniului de cunoaștere științifică are un caracter formal, teoretic. Cuvintele, termenii sunt cei care „includ” și care „fac apel” la obiectul cercetării, care este intuit, fiind dedus din contextul lingvistic. În cazul gândirii empirice, se impune acel „cogito pre-reflexiv”, pe când în cazul gândirii teoretice se impune acel „cogito post-reflexiv” la care am făcut referire mai sus. Dacă în cazul limbajului empiric lucrurile par a fi clare, indubitabile, dictate de natura și caracteristicile obiectului, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicinei somatice” și „limbajul psihiatriei”. Ambele categorii de limbaj ale acestor domenii aparțin în mod egal sferei medicinei ca domeniu de cunoaștere teoretică și acțiune practică a suferinței umane. Terminologia și limbajul medicinei somatice este, prin natura sa, un limbaj empiric, de tip denominativ-descriptiv. Aceasta întrucât „obiectul” medicinei somatice este vizibil, concret, obiectiv, direct și imediat analizabil. În plus, el poate fi supus experimentului. Terminologia și limbajul medicinei mintale, al psihiatriei, este prin natura sa un limbaj derivat din înțelegerea semnificației
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
referă, în primul rând, la limbajul epistemic al psihopatologiei. Acesta exprimă termenii denominativi și conceptele științifice „construite” de cercetătorul psihopatolog, ca urmare a observării și ascultării manifestărilor și relatărilor bolnavilor psihici. Este vorba de limbajul științific. Alăturat acestuia este limbajul empiric, cel prin care bolnavii psihici își exprimă sau îi comunică medicului suferința lor. Acesta are caracteristici și semnificații particulare pe care le vom analiza în continuare. Caracteristicile limbajului empiric Am denumit „limbaj empiric” sau „limbaj paralel” discursul prin care bolnavii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavilor psihici. Este vorba de limbajul științific. Alăturat acestuia este limbajul empiric, cel prin care bolnavii psihici își exprimă sau îi comunică medicului suferința lor. Acesta are caracteristici și semnificații particulare pe care le vom analiza în continuare. Caracteristicile limbajului empiric Am denumit „limbaj empiric” sau „limbaj paralel” discursul prin care bolnavii îi expun medicului propria lor suferință. Acesta are o valoare deosebit de importantă, întrucât de aici se pornește în cunoașterea și înțelegerea formelor suferinței umane, atât în medicina somatică, cât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de limbajul științific. Alăturat acestuia este limbajul empiric, cel prin care bolnavii psihici își exprimă sau îi comunică medicului suferința lor. Acesta are caracteristici și semnificații particulare pe care le vom analiza în continuare. Caracteristicile limbajului empiric Am denumit „limbaj empiric” sau „limbaj paralel” discursul prin care bolnavii îi expun medicului propria lor suferință. Acesta are o valoare deosebit de importantă, întrucât de aici se pornește în cunoașterea și înțelegerea formelor suferinței umane, atât în medicina somatică, cât și în psihiatrie. Limbajul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau „limbaj paralel” discursul prin care bolnavii îi expun medicului propria lor suferință. Acesta are o valoare deosebit de importantă, întrucât de aici se pornește în cunoașterea și înțelegerea formelor suferinței umane, atât în medicina somatică, cât și în psihiatrie. Limbajul empiric precedă întotdeauna limbajului epistemologic, întrucât el este expresia suferinței bolnavului respectiv, al atitudinii sale față de impresiile produse de „transformarea” patologică care survine în existența sa. Spre deosebire de limbajul epistemic, care este un limbaj rațional, limbajul empiric este un tip de limbaj
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și în psihiatrie. Limbajul empiric precedă întotdeauna limbajului epistemologic, întrucât el este expresia suferinței bolnavului respectiv, al atitudinii sale față de impresiile produse de „transformarea” patologică care survine în existența sa. Spre deosebire de limbajul epistemic, care este un limbaj rațional, limbajul empiric este un tip de limbaj emoțional și subiectiv, comunicând noile „experiențe morbide” ale persoanei în condițiile determinate de boală. Acest limbaj al bolnavului este un „limbaj paralel” cu limbajul specialistului, și dacă pentru bolnav relatările sale sunt autentice și inteligibile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ceea ce trebuie precizat este faptul că ne găsim în fața a două limbaje: limbajul bolnavului și limbajul medicului, iar constituirea câmpului epistemic depinde într-o foarte mare măsură de acordul dintre acestea, de capacitatea lor de întrepătrundere și de inteligibilitate. Limbajul empiric este mult mai nuanțat, mai divers decât cel științific, întrucât este subiectiv și urmărește prezentarea trăirilor personale și al atitudinilor bolnavului față de propria sa suferință. În mod egal limbajul științific este un „cod” universal, un instrument cu și prin care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
venite din afara sa. În ambele situații, limbajul bolnavilor este extrem de polimorf, încărcat și nuanțat emoțional, într-o permanentă mobilitate, variind adesea de la o întâlnire cu medicul, la alta etc. Ne vom ocupa în continuare de analiza principalelor forme de limbaj empiric al bolnavilor cu tulburări psihice. Spre deosebire de limbajul bolnavilor somatici care exprimă suferința acestora, limbajul bolnavilor psihici exprimă atitudinea acestora față de nefirescul transformărilor pe care ei le resimt. Limbajul bolnavilor psihici disimulează, relatează sau elaborează fabulativ ceea ce aceștia simt ca nefiresc
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar și limbajul epistemic, care să delimiteze sfera disciplinei respective. Se poate desprinde clar acum, pe baza celor relatate mai sus, că în cazul psihopatologiei, câmpul epistemologic al acesteia se fundamentează pe și prin limbaj. El fiind rezultatul analizei limbajului empiric din care se elaborează ulterior limbajul științific. În felul acesta câmpul epistemic al psihopatologiei reunește atât limbajul bolnavului, cât și limbajul psihiatrului. Primul are caracter expozitiv-narativ, cel de-al doilea, caracter conceptual-explicativ. Pe aceste considerente, atunci când ne referim la câmpul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
concluzia acestei întâlniri. Spre deosebire de medicina somatică, în cazul patologiei psihiatrice obiectul științei este interiorizat în persoana bolnavului și are un caracter subiectiv. El nu poate fi obiectivat decât prin intermediul limbajului, mai exact spus, prin acordul care se stabilește între limbajul empiric al bolnavului și limbajul științific al psihiatrului. Aici însă pot apărea confuzii sau exagerări, de regulă din partea psihiatrului, a modului său de „a vedea” și de „a înțelege” atât limbajul bolnavului, cât și, prin intermediul acestuia, persoana lui. De regulă apar
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
filozofia este foarte diferită de știință. Filozofia realizează efortul de „a intra cu forța în fundamentul încă neexplorat al certitudinii pe care omul îl poate avea despre el însuși”. Din aceste considerente, K. Jaspers insistă asupra faptului, că dincolo de aspectele empirice ale practicii clinico-psihiatrice, „medicii psihiatri trebuie să învețe să gândească”, metodologia fiind fundamentată pe atitudinea reflexivă, care este un act al intelectului. Raportul „obiect-metodă” în psihopatologie Gândirea obiectului, atât în psihologie medicală, în psihiatrie, dar mai cu seamă în psihopatologie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt „modelele patologice”, de factură etiologică sau terapeutică ale acesteia. Pentru F. Laplantine, „modelele sunt construcții teoretice cu caracter operator, ipoteze de cercetare elaborate plecând de la o ruptură epistemologică în raport cu ceea ce este trăit și care nu se poate substitui realității empirice, întrucât ele au scopul precis de a exprima și de a pune în evidență ceea ce este ascuns”. Efortul de a construi „modele ale bolii” constă în a identifica, în prezența unui discurs, nucleul de semnificație exprimat, plecându-se de la o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu urmărește acest lucru) între tulburările somatice, tulburările psihice sau tulburările psihosomatice. Gândirea clinică este bazată pe „privirea” și „ascultarea” bolnavului și a relatărilor acestuia a suferințelor sau tulburărilor sale. Prin aceasta ea este și rămâne exterioară (în sfera cunoașterii empirice) persoanei bolnavului. Cea care vine să „completeze” într-o anumită privință acest punct de vedere prin sondarea modalității în care bolnavul își „trăiește” propria sa suferință este psihologia medicală, dar și aceasta până la un anumit punct. Psihologia și psihopatologia se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihic pe care-l studiază cu ajutorul metodelor psihologiei, încercând să explice natura alteralității acestuia, a fenomenelor psihice morbide. Dacă în psihiatrie cunoașterea este și rămâne exterioară obiectului, fixându-și atenția asupra manifestărilor persoanei bolnavului, psihopatologia caută ca să treacă dincolo de cadrul empiric al faptelor clinice și să înțeleagă natura ființei umane bolnave psihic. Obiectivul psihopatologiei este de a fixa alteralitatea psihică în contextul psihobiografiei sau al istoriei vieții interioare a persoanei bolnavului, de a-i înțelege și, în felul acesta, de a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
până la E. Kraepelin. 6) Modelul conform științelor umane privește nebunia ca pe o experiență sufletească intimă, personală, a fiecărui bolnav psihic, ca pe un „fenomen psihic morbid” care se opune calitativ „normalității psihice”. Neavând un caracter material el scapă analizei empirice, putând fi cunoscut și analizat, înțeles prin metoda reflecției filozofice, în speță, prin analiza fenomenologică sau interpretarea hermeneutică (K. Jaspers, L Binswanger, H. Tellenbach, R. Kuhn, A. Lanteri-Laura, A. Tatosian, E. Minkowski, M. Manfredi, D. Cargnello). Modelele mai sus menționate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o întorsătură greșită, asumându-și în mod ilegal statutul de gândire”. Rezultă din cele de mai sus faptul că delirul este legat de „procesele de gândire”, mai exact de „cunoaștere”. Referitor la formele de cunoaștere, în raport direct cu realitățile empirice, K. Jaspers distinge două aspecte: - cunoașterea empirică, proprie realității empirice, obiective, - cunoașterea metafizică, proprie realității metafizice sau transobiective. Fiecăreia dintre aceste realități îi sunt proprii forme de cunoaștere „adevărată” sau „eronată”, după cum urmează: în sfera realității empirice, delirul este manifestarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ilegal statutul de gândire”. Rezultă din cele de mai sus faptul că delirul este legat de „procesele de gândire”, mai exact de „cunoaștere”. Referitor la formele de cunoaștere, în raport direct cu realitățile empirice, K. Jaspers distinge două aspecte: - cunoașterea empirică, proprie realității empirice, obiective, - cunoașterea metafizică, proprie realității metafizice sau transobiective. Fiecăreia dintre aceste realități îi sunt proprii forme de cunoaștere „adevărată” sau „eronată”, după cum urmează: în sfera realității empirice, delirul este manifestarea patologică a cunoașterii, așa cum eroarea este o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gândire”. Rezultă din cele de mai sus faptul că delirul este legat de „procesele de gândire”, mai exact de „cunoaștere”. Referitor la formele de cunoaștere, în raport direct cu realitățile empirice, K. Jaspers distinge două aspecte: - cunoașterea empirică, proprie realității empirice, obiective, - cunoașterea metafizică, proprie realității metafizice sau transobiective. Fiecăreia dintre aceste realități îi sunt proprii forme de cunoaștere „adevărată” sau „eronată”, după cum urmează: în sfera realității empirice, delirul este manifestarea patologică a cunoașterii, așa cum eroarea este o deviere nepatologică a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
direct cu realitățile empirice, K. Jaspers distinge două aspecte: - cunoașterea empirică, proprie realității empirice, obiective, - cunoașterea metafizică, proprie realității metafizice sau transobiective. Fiecăreia dintre aceste realități îi sunt proprii forme de cunoaștere „adevărată” sau „eronată”, după cum urmează: în sfera realității empirice, delirul este manifestarea patologică a cunoașterii, așa cum eroarea este o deviere nepatologică a cunoașterii; în sfera realității metafizice, credința se află la polul opus în raport cusuperstiția. Caracteristicile psihopatologice ale delirului Delirul este un fenomen psihopatologic primar. El este o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boli ale spiritului. Tratamentul cu laudanum G.E. Sthal (1660-1734) Germania Theoria Medica Vera. De Animi Morbis R. Goclenius (Secolul al XVI-lea) Germania Utilizează pentru prima dată, în 1590, termenul de psihologie Ch. Wolff (Secolul al XVIII-lea) Germania Psychologia empirica. Psychologia vera G. Chyne (1671-1743) Anglia The English Malady (Depresia) W. Battie (1703-1776) Anglia A Treatise of Madness Boissier de Sauvages (1706-1776) Franța Nosologia Methodica I. Kant (1724-1804) Prusia Tratat despre bolile capului. Antropologia Maine de Biran (1766-1824) Franța Nouveaux
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
noastră să le indicăm. Principiile și normele încălcate de designerii români sunt însemnate de noi cu asteriscuri, având următoarea semnificație: (*) „eludat”, (**) „încălcat”, (***) „încălcare gravă cu consecințe periculoase”. a) Principiile lui R. Wynn și C. de Young (1992)11 Principiul fundamentării empirice. Curriculumul trebuie să se bazeze pe cercetarea empirică a stării anterioare și să fie astfel alcătuit încât să anuleze toate disfuncționalitățile acesteia. (*) (Principiul reclamă o cercetare-diagnostic de teren a stării anterioare a educației. În România, presupusul „bolnav”, școala, a fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]