2,305 matches
-
pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape se aliniau În fața mării. Era miros de alge, de scoici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
destul de nesinceră În esența ei, În fapt copiată direct după scenele de gang bang din filmele porno la modă, difuzate pe Canal+. Ca un omagiu adus lui Karl Marx, care punea În centrul sistemului său, ca pe o entelehie toxică, enigmaticul concept de „scădere tendențială a ratei profitului”, am fi tentați să postulăm, În centrul sistemului libertin În care intraseră Bruno și Christiane, existența unui principiu de scădere tendențială a ratei plăcerii; ar fi și superficial și inexact. Fenomene culturale, antropologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spate e ocupată cu ghivece cu semințe și de undeva din spate iese coada une lopeți vechi de lemn. — Doamnă. Îmi deschide ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi surâde enigmatic și pornește motorul. Ieșim din Lower Ebury și o luăm pe un drum pe care nu-l recunosc, printr-un mic sătuc vecin, apoi în sus pe dealuri. Nathaniel pare binedispus și-mi spune povești despre fiecare fermă și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că În seara asta o să fie acolo și Madonna ! Douăzeci de minute mai tîrziu ajungem la Clerkenwell. Insist să plătesc eu taxiul și Îl conduc pe Jack pe alee. — Foarte interesant, spune, privind În jur. Unde mergem ? Așteaptă puțin, spun enigmatică. Mă Îndrept spre ușă, apăs pe butonul interfonului și scot cheia lui Lissy din buzunar, cu un mic fior de Încîntare. O să fie superimpresionat. O să cadă pur și simplu pe spate ! — Da ? aud o voce. — Bună seara, zic cît pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat În cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin Înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (Într-o oarecum enigmatică terminologie din baseball, obscură chiar pentru fanii americani ai acestui sport pe care i-am rugat să mă lămurească) - pe baza convingerii că genialul scriitor francez colaboraționist nu ar fi negat participarea sa la „soluția finală” -, „Chick”, vorbind cu „Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ajunge mai încrezător decât mine... GRUBI (Întrerupându-l.): Da. Și el zice „n-are-a face” și tragem și tragem... Înțelegeți? Dăm impresia că lucrăm din greu și chiar lucrăm. Și el zice... BRUNO (Întrerupându-l.): Prima parte este mai... așa, mai enigmatică, înțelegeți, spectatorii nu se prind încă despre ce e vorba, nu-și dau seama încă ce e cu groapa, cum e cu groapa... GRUBI (GRUBI și BRUNO se vor întrerupe mereu în dialogul lor.): Da, până când el e gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se închid iară și prin frigul cenușiu încep să cadă fulgi aspri, mici. Și ninge iarăși. Pe lângă materialele studiate ieri, Kerch tocmai a primit o nouă porție. De data aceasta e un document cu un caracter mai precis și mai enigmatic. Se vorbește în el despre un sediu al puterii, un soi de talisman. Cine îl stăpânește, poate controla durata. Pentagonul ia în serios multe lucruri pe care ofițerii săi de presă le descriu ca fiind bazaconii, dar asta e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întrerupt imediat. Deci, ai venit să faci cumpărături de Crăciun? a întrebat-o ea veselă pe Laura. —Îmmm, nu neapărat. Laura s-a ridicat în picioare cu țigara în gură și și-a aranjat decolteul mai bine. Apoi a rânjit enigmatică. Dar presupun că ai putea spune că e un cadou de Crăciun. Apropo, a sărit Amanda. Vreau să-mi fac programare pentru niște ședințe de destresare postnatală la centrul de frumusețe înainte de Crăciun. Vrei să-ți fac și ție? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cum Adina Dabija 72 era de așteptat, munca de jos. Sub mine nu era decât mariana, care lega articolele În dosare, Într-un fel de arhivă În care nu căuta nimeni niciodată. BĂteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând Într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam În fața hârtiei, căutând zadarnic În pagina albă un punct negru care să-mi lege
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu zi. Făceam, cum era de așteptat, munca de jos. Sub mine nu era decât mariana, care lega articolele în dosare, într-un fel de arhivă în care nu căuta nimeni niciodată. Băteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam în fața hârtiei, căutând zadarnic în pagina albă un punct negru care să-mi lege
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
timp, chiar tot ce s-a spus într-o încăpere, chiar toate gesturile schițate de unii și de alții, chiar toate emoțiile resimțite... nu, Domnișoara ri nu se bizuise pe propria sa memorie, ci pe un patch. titlul romanului ei, enigmatic pentru unii, îmi dădu imediat răspunsul pe care îl căutam. Domnișoara ri utilizase un patch, sau chiar mai multe. Domnișoara ri utilizase niște senzori puternici, probabil ascunși, dacă nu chiar topiți în corpul ei. Iar eu însumi funcționasem pentru ea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Se gândi apoi că Otilia e supărată și s-a urcat în odaie. - Dar domnișoara Otilia? întrebă el, fiind de față și Marina. Moș Costache, înfundat în țigările lui, n-auzi bine, iar Marina, care tocmai ieșea pe ușă, răspunse enigmatic: - Apoi, Otilia, cum e Otilia! Lui Felix îi veni gust să bată cu pumnul în masă, înciudat de a nu putea afla neted un lucru așa de simplu. Își întoarse toată violența împotriva mărului putred, pe care îl ciopârți crunt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbă, cu o familiaritate pe care nu și-o putea reprima, cu oricâtă sforțare la ipocrizie, între privirile lui Titi și ale generalului, i se păru lui Felix un chin nou. În ochii lui Titi nu citi decât o mahmură, enigmatică lipsă de gândire. Generalul fu încîntător în chipul cel mai jenant. Își vârâse un braț după acela al Georgetei, și altul după al lui Felix și făcea legătura de unire între ei, vorbindu-le încet: - Mon jeune ami1, zise, am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
două, să le țin ca amintire, să arăt și eu urmașilor cum bea lumea cafea altădată. Aceasta era formula tipică cu care Stănică împuțina rafturile Agripinei. Fără să aștepte răspunsul, el și strecurase ceștile în buzunar. Agripina făcu o invitație enigmatică: - De, Stănică, cum crezi și tu! Astea le mai am și eu, și peurmă nu mai am din ce bea! - Să fii dumneata sănătoasă, o încurajă Stănică, băgîndrepede în buzunarul umflat încă două cești. Stănică sărută mâna Agripinei, făcu semne
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai bine în evidență, devenise mai lucioasă, mai feminină, fără să-și piardă aerul copilăresc. Ochii îi erau mai ardenți și, în genere, ținuta ei era mai sigură. În vorba și gesticulația ei se citeau o stăpânire deplină, o maturitate enigmatică. Cu toată exuberanța fetei, Felix se simțea inferior. În ochii Otiliei mocneau judecăți despre viață și despre el, hotărâri îndelung meditate, ironii. Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei îl paraliza. Oricât compararea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și papila gustativă beteagă de la niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cârciumă. O pasageră ofensată intră precipitată în compartiment. Erau singuri pe culoar și femeia îi aruncă o privire furioasă care-i rămase impregnată mult timp în caruselul amintirilor. Laur plecă privirea luându-și toate vinile asupra lui dar totuși zâmbi enigmatic imaginându-și revolta femeii la vederea scenetei: -Ăștia sunt bărbații! Își închipuia că-și spunea femeia, șocată pe drept cuvânt. Aerul fierbinte de pe hol, ca ieșit dintr-un ajutaj, îl biciuia dându-i aparent senzația de răcoare. Îmbrăcat lejer cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tristețe dovedește atâta interioritate, încît exteriorul face direct accesibil interiorul. (Fenomene care se petrec și în marile bucurii.) Tristețea face misterul accesibil. Dar misterul tristeții este atât de inepuizabil și de bogat, încît tristețea nu încetează niciodată de a fi enigmatică. Dacă există o scară a misterelor, atunci tristețea intră în categoria misterelor infinite, care nu încetează niciodată de a se arăta, fiindcă sânt inepuizabile. Și orice mister adevărat este inepuizabil. Este o constatare pe care, spre regretul meu, o verific
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avântul duce la nimic, iar formele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o îndrumare, o instrucțiune este faptul că, în cazul sugestiei, în creierul unei alte persoane este suscitată o idee a cărei origine nu e cercetată, dar e acceptată exact ca și cum ea s-ar fi format spontan în acel creier"14. Enigmatică este și răsturnarea care, în consecință, se produce: fiecare se crede cauză a unui fapt căruia, în realitate, nu-i e decît efect, voce a unui lucru căruia nu-i decît ecou; fiecare are iluzia că posedă în particular ceea ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
operează fascinația cuvintelor, mulțimea cade pradă puterii lucrurilor pe care le evocă, acțiunilor pe care le ordonă. Ea se supune conducătorului care o seduce. El proiectează dinainte-i perspective grandioase, dar vagi, iar acest vag ce le învăluie le sporește enigmatica putere. În numeroase scrieri, și antice, și moderne, găsim indicații relative la fiecare dintre următoarele strategii: reprezentație, ceremonial, persuasiune. Dar psihologia mulțimilor le asociază unui alt factor comun: hipnoza. Orchestrate într-o unitate spațio-temporală, ele fuzionează și nu mai formează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
militar: dar cine este imitat în armată? Voința și ideile conducătorului care, grație supunerii și credinței exaltate, se răspîndește în toată armata și din sute de mii de suflete face unul singur. Aici, sufletul colectiv nu e nici misterios, nici enigmatic: e pur și simplu sufletul conducătorului"256. Sigur că această ipoteză are un caracter general și nu se aplică doar în cazul armatei. Adevărata ei semnificație nu e deloc greu de descoperit. Ea elimină noțiunea de "conștiință colectivă" folosită de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în cursul dezvoltării omenirii, senzualitatea este puțin cîte puțin învinsă de spiritualitate și exaltată de un asemenea progres. Dar sîntem incapabili să spunem de ce. Mai apoi se întîmplă că spiritualitatea în ea însăși să fie învinsă de fenomenul afectiv, foarte enigmatic al credinței. Avem aici celebrul credo quia absurdum și, o dată în plus, pentru oricine a reușit în această privință este desăvîrșirea împlinirii"548. Pornind de la ipoteza noastră principală, să încercăm pentru o clipă să ne imaginăm din ce cauză. Ipoteza
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu și pe aceea de revoluție în decembrie 1989, și pedalează inclusiv pe realitatea unei conjurații: „După opinia mea nu poate fi vorba de nici o revoluție română în întreg secolul XX. Evenimentele la care vă referiți, deși în mare parte enigmatice, par a se structura pe două dimensiuni: o revoltă populară izbucnită la Timișoara, apoi extinsă în regiunea Banatului și în Capitală, plus o intrigă de aparat care nu spera să obțină o victorie atât de ușoară. Incert rămâne doar dozajul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Luptele de după 22 decembrie 1989 au fost instrumentate de noua Putere și au avut ca scop „intimidarea populației, mărind astfel șansele de acceptare a conspiratorilor și puciștilor” (p. 90). În concluzie, „schimbarea de la Ceaușescu la Iliescu poartă amprenta unui amestec enigmatic de revoluție, puci și revoltă de palat, neelucidat până în prezent” (p. 166). * Andrei Codrescu (Gaura din steag, 1997) creditează „revoluția copiilor” (16-22 decembrie), dar critică „revoluția-spectacol”, „revoluția între ghilimele”, revoluția română regizată ca un film hollywoodian, în care procesul lui
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]