1,718 matches
-
multor cercetători streini dar Într-o măsură și mai mare de cei români. Populația istroromână este catolică. Prima Însemnare despre existența bisericilor datează din anul 1314 și se referă la cea din Valdarsa. În 1803 biserica din Susnevitza avea 340 enoriași iar cea de la Vilanova 341 credincioși. Legături cu țara pe linie religioasă au fost aproape inexistente. În anul 1928 s-a difuzat o cărticică de rugăciuni În limba istroromână de către revista „Făt frumos” din Suceava. Studii și observații sociolingvistice au
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
este nu să ne gândim la politica de azi sau de mâine ci să ne gândim la interesele țării, la interesele acestui popor. Și asta probabil am moștenit-o de la familia mea, de la tatăl meu.” La Dublin numărul mare al enoriașilor a constituit o parohie unde periodic oficiază preoți ortodocși și catolici din România. Grecia recunoaște naționalitatea română persoanelor venite din România, În prima generație, dar nu și celor născuți În Grecia. Aromânii a căror număr depășește o jumătate de milion
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
dar e subțire și subțirimea ei e exact opusul bogăției texturale a romanului. în 1990, cînd Schlattner a început să scrie (în germană) despre Făgărașul interbelic al copilăriei sale, a făcut-o din dorința de a le povesti celor cîțiva enoriași ai săi (din comuna sibiană Roșia) ce însemna Sărbătoarea Adventului pentru o comunitate săsească încă puternică. După doi ani avea un roman (publicat, după alți șase ani, de editura vieneză Zsolnay). După cum a spus el, a fost un fel de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Longhi și Angelus Cantone. Pentru același an, 1808, situația statistică arată astfel: Cotroceni - 40 familii integre, 4 familii medii, 169 persoane; Corni Vale - 42 familii integre, 5 familii medii, 124 persoane; Corni Deal - 56 familii integre, 15 familii medii, total enoriași 269; Cherza (Cârja) - 24 familii integre, 5 familii medii, 106 persoane; orașul Huși - 4 familii integre, în care trăiau, 9 persoane. În total, locuiau 168 familii „integre”, 29 familii „medii”, 747 persoane fizice. Rapoartelor întocmite de misionarii catolici, trimiși de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
confirmat în această parohie următoarele date: în suburbiile Hușilor - 102 familii, în Cotroceni - 78 familii, iar la Răducăneni - 115 familii (527 persoane). Ca urmare a extinderii orașului Huși, în componența sa erau 3.600 de catolici, Bohotinul („Boattino”) avea 240 enoriași, iar în Corni („Cornu”) locuiau 300 persoane de credință catolică. La începutul anului 1848, în raportul asupra situației parohiilor catolice din Moldova, realizat de Paolo Sardi, parohia din Huși cu suburbiile înregistra 2050 de credincioși; biserica era închinată Nașterii Sfintei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
prima jumătate a secolului al XIX-lea, apare menționată printre parohiile catolice din Moldova în Calendarul romano-franciscan, tipărit la Montferatto (1852), prin eforturile fostului paroh de Huși, devenit episcop, Antonio di Stefano. Aici, episcopul constată că în perioada 1848-1852 numărul enoriașilor catolici a scăzut totuși, cu 795 persoane, de la 2.893 la 2.098, din cauza instabilității politice și economice, dar și a intervenției militare ruse. Prin grija parohilor locali, funcționa aici de mai multă vreme o școală, întreținută de vicarul apostolic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Vicariatului Apostolic Moldova, Giuseppe Tomassi, a inspectat și el, conform tradiției, misiunile din Moldova. În raportul expediat din Bacău, la 10 decembrie 1858, către cardinalul Barnabio, parohia catolică Huși este înregistrată cu 2.376 de credincioși. În perioada 1816-1882, numărul enoriașilor a crescut de la 300 de familii, în anul 1813, la 2.482 de credincioși catolici, în anii 1874-1875. Înainte de Primul Război Mondial, parohia catolică din Huși a făcut parte, o perioadă îndelungată de timp, din Decanatul Iași, cu 3.904
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
locuitori. Reorganizarea vicariatului, prin adoptarea decretului din 26 iulie 1895 de către Congregația Propaganda Fide, și instituirea Provinciei regulare Sf. Iosif Moldova, a creat cadrul unui nou recensământ al populației de religie catolică, prilej cu care sunt notați aproximativ 33.000 enoriași. Lista „guardienilor-parohi”, care au funcționat în 1896-2003 a fost publicată de Dumitru Zaharia . Într-un articol despre ungurii de la Huși, publicat în ziarul „Opinia” (în 1897), Gh. Ghibănescu indica un număr de 1.760 catolici. Istoricul hușean remarca faptul că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
catolică, incluși sub aspect teritorial-administrativ în județul Vaslui, sunt organizați din punct de vedere religios în cadrul Episcopiei Iași, în mai multe parohii: -Parohia Huși-Corni, grupată în jurul bisericii dedicate Nașterii Sfintei Fecioare Maria, unde, în 1998, trăiau 1145 familii cu 3273 enoriași; -Parohia Huși, din jurul bisericii Sfântul Anton, desprinsă în 1986 de vechea colectivitate, era formată în 1979 din 410 familii (1054 credincioși), iar în 1998, sub administrația parohului Cristinel Fodor, cuprindea 998 familii (3034 de persoane). Conform recensământului din anul 1998
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rupt în coate, fiind nevoit să taie cam a treia parte din poale ca să facă petice, capătă noi dimensiuni și valențe. Arvinte a tot tăiat dintr-o parte și a cârpit în alta, până când, din anteriul lui făcut cu banii enoriașilor și ai credincioșilor, n-a mai rămas decât un ilic care nu putea să-i acopere goliciunea și, nici vorbă, să-l apere de ploaie și vânt. Săracul Arvinte ! Nici prin cap nu i-ar fi trecut că ceea ce i
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
stocurile de apă plată și minerală, pompele de extras apa de la adâncime etc.), atunci niște slujbe prin biserici și niște procesiuni de adus apa tot trebuie făcute. Mă așteptam de la BOR la o intervenție pentru diminuarea curbei de sacrificiu, în favoarea enoriașilor care țin și biserica, dar, se pare că biserica noastră națională nu se coboară la nivelul treburilor lumești. De aproape trei săptămâni, opoziția (PSD și PNL), specialiști în economie și politologie, alții care se bagă în seamă, au identificat mare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și pământul, ca și Lillișu, care se întorcea în familia ei. Bolnavii, medicii și personalul spitalicesc rămâneau pe loc, sperând că evacuarea sanatoriului s-ar putea face, mai târziu, în condiții sanitare corespunzătoare. Preotul nu-și părăsea, tremurând de frică, enoriașii. Căpitanul portului rămânea în așteptarea ordinelor. Învățătorul plecase în vacanță cu câteva zile înainte, în Vechiul Regat, la maică-sa. Vameșul era de negăsit. Când cei ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn pe peron, pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fie deranjată de nimeni. Acolo stătea și plângea până venea unchiul Vasile de la câmp, de o scotea la lumina zilei. Nu a fost unica familie în această situație, pentru că la sfârșitul acelui război, când mergeai la biserică, aproape pe toți enoriașii îi vedeai plângând, ba unii boceau așa de tare că nu-și putea ține preotul slujba. In această situație au mai fost și cei din familiile Drobotă, cinci persoane la număr: Mihai, Vasile, Constantin, Dumitru și Ioan. Nu au fost
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pe care le admiram cu nesaț, rupându-mi gâtul privindu-le și citindu-le cu respect. Am luat legătura cu preotul bisericii noastre,un băiat tânăr, dar cuminte și devotat cauzei pe care o slujește, totodată apreciat foarte mult de enoriașii din sat. L-am rugat să caute tablourile cu eroii satului, să fie repuse la locul lor, pentru că trebuie apreciate și respectate, ca pe cele mai sfinte icoane din biserică. Au fost găsite printr-o magazie undeva, dar dezabilitate și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a mai fost reparată la acoperiș și la pereți, iar locuitorii, nu numai cei din Lunca, au contribuit cu bani și materiale pentru întreținerea lăcașului de cult. Înainte de al doilea război mondial, consiliul eparhial, preotul de atunci, Ion Păvăluță, împreună cu enoriașii, au gândit să construiască o biserică nouă, din zid și s-a luat hotărârea ca banii contribuabililor să fie folosiți pentru a face cărămida pe loc. S-au lucrat aproximativ 25 mii de cărămizi, așezate în două cuptoare pentru arsă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locuitorii din Slobozia - Filipeni și Valea Boțului au rămasă cu biserica veche, care a continuat să se deterioreze. În anul 1955 a fost adusă un preot nou, Nicolae Cadar, tânăr, cu mare dorin de a face ce este bine pentru enoriașii săi. Prin contribuția tuturor credincioșilor, cum o nouă biserică nu se putea face, s-a trecut la repararea capitală și refacerea bisericii prin prelungirea navei printr-un pronaos. Scândurile de la exterior au fost îndepărtate, părțile putrede au fost îndepărtate, pereții
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
el înlocuit de Gheorghe Chirilă, preot la biserica din Făghieni. Motivul înlocuirii preotului Iorga (din Mărăști?) este că nu-și îndeplinea îndatoririle preoțești, fiind reclamat de locuitorul Iftimie Chifan Ignătescu. Preotul Gh. Chirilă, motivând că nu a fost plătit de enoriașii din Făghieni și nu poate să-și întreține familia, cere de la Pretoierie să fie mutat la Lunca. Parohia Lunca - Filipeni era râvnită și de preotul Davidescu de la Fruntești care ar fi vrut să țină ambele parohii. Luncașii erau darnici cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mutat la Lunca. Parohia Lunca - Filipeni era râvnită și de preotul Davidescu de la Fruntești care ar fi vrut să țină ambele parohii. Luncașii erau darnici cu biserica, care avea și 81/2 fălci de pământ pentru folosința preotului, lucrate de enoriași. Dar enoriașii convocați în aprilie 1879, nu au fost de acord cu înlocuirea preotului în funcție, Gh. Palade, de loc din Oțelești, care va sluji la Lunca până în 1885, după care, în urma unor îndelungi insistențe vine în 1886 preotul Chirilă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lunca. Parohia Lunca - Filipeni era râvnită și de preotul Davidescu de la Fruntești care ar fi vrut să țină ambele parohii. Luncașii erau darnici cu biserica, care avea și 81/2 fălci de pământ pentru folosința preotului, lucrate de enoriași. Dar enoriașii convocați în aprilie 1879, nu au fost de acord cu înlocuirea preotului în funcție, Gh. Palade, de loc din Oțelești, care va sluji la Lunca până în 1885, după care, în urma unor îndelungi insistențe vine în 1886 preotul Chirilă care a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acceptat și de Eparhia Roman și de Consiliul și Primăria Filipeni, când primar era Gheorghe Boca. Acceptarea preotului Gh. Chirilă s-a făcut în ședința Consiliului din aprilie 1885 care, la expunerea primarului și a deliberărilor, hotărăște să aprobe cererea enoriașilor care se angajaseră să plătească salariul preotului, câte 4 lei de fiecare cap de familie și o zi de muncă pe an. De asemenea, preotul folosea cele 81/2 fălci de teren și casa parohială. Salariul anual era de 800
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de muncă pe an. De asemenea, preotul folosea cele 81/2 fălci de teren și casa parohială. Salariul anual era de 800 lei, plătit trimestrial. Preotul era obligat să facă serviciul divin la biserică și ceremoniile religioase creștinești pe la fiecare enoriaș. Preotul Gh. Chirilă a slujit în Lunca între 1886-1915, se dăduse bine cu enoriașii care-i iertau slăbiciunile. Pe seama lui au circulat o seamă de vorbe, că adică se oprea prea desă la hanul lui Sterian și dacă nu se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și casa parohială. Salariul anual era de 800 lei, plătit trimestrial. Preotul era obligat să facă serviciul divin la biserică și ceremoniile religioase creștinești pe la fiecare enoriaș. Preotul Gh. Chirilă a slujit în Lunca între 1886-1915, se dăduse bine cu enoriașii care-i iertau slăbiciunile. Pe seama lui au circulat o seamă de vorbe, că adică se oprea prea desă la hanul lui Sterian și dacă nu se oprea el, se oprea iapa lui roibă, că se oprea și pe la alte porți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și condamnat la 15 ani de închisoare și confiscarea averii. Moare în închisoare la Botoșani și e înmormântat în cimitirul orașului. În casa preotului Păvăluță a funcționat mult timp dispensarul uman al comunei. În 1955, ca urmare a creșterii numărului enoriașilor, cuprinși în mai multe sate, la distanță, vine ca preot Neculai Cadar, de loc din Bejghir - Bacău, care se născuse în familie de catolici și studiase în străinătate, la Strasburg și la Roma, teologia romanocatolică. Ca preot slujise în mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
foarte mare clădită de niște călugări în mijlocul pădurei cu lemn de paltin și temelie de peatră 5. Că lucrurile s-au petrecut astfel, stau mărturie alte câteva informații din 1909. Această biserică nu posedă nici o avere, ea se întreține de enoriași, iar preoții cari au servit au fost: întâi Preoții călugări [...] trimiși spre administrarea moșiei donate de Ipatie schitului Gorovei 6. Au slujit pe urmă acestui lăcaș: preoții Vasile, Nicolae Cocoranul, Enacache Leca și Mihai Georgeanu, despre care aflăm că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1863, așa cum reiese din suplica trimisă Mitropoliei la 20 martie același an. Motivul? Proprietarii acelor părți de moșie nu mi-au dat pământurile de hrană, după așezământ, și nici casă de odihnă, încurcându-mă cu vorbi din an în an29. Enoriașii îl învinuiau pe Eminovici, căci biserica era proprietatea lui. Căminarul, la rându-i, nu se simțea însă dator, căci îi plătea preotului în numerar; pământul după opinia sa ar fi trebuit să i-l dea sătenii, căci preotul slujea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]