7,152 matches
-
cu tentă personală. E drept, autorul trece prin momente dificile - moartea soției, bătrînețea și chiar o situație-limită pe care o descrie lapidar drept „povestea cu tunelul" și luminița de la capătul ei -, dar astfel de experiențe sunt înfățișate cu o zgîrcenie epică care te duce cu gîndul la voința păstrării discreției. Admițînd că Ulise ar fi fost psihiatru, consolarea și-ar fi găsit-o oriunde altundeva, dar nu acasă, căci Ithaca i-ar fi provocat dureroase aduceri aminte și neplăcute tribulații pe seama
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
Val Gheorghiu e un plastician al textului pe care-l emite de așa manieră încît cititorul avizat e atras de fiecare frază în parte, așteptînd surpriza pe care i le vor oferi frazele următoare, nu mai puțin decît mica desfășurare epică, uneori atît de restrînsă încît dă impresia de static al unui tablou. Ca să-l amintim iarăși pe autorul lui Swann: „Stilul nu constituie conținutul, ci lentila care concentrează conținutul într-un focar arzător". Operînd îndeobște cu banalitatea care-i dă
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
de acord că între cele două secțiuni ale romanului (adică între Prolog și Epilog) există evidente discrepanțe valorice. Cea dintâi e aproape impecabil scrisă, cea de-a doua se pretează la o serie de meandre, inclusiv stilistice, nu toate justificate epic. Sentința mi se pare, în principiu, corectă. Jurnalul Iuniei e mult mai interesant, pe câtă vreme scenele relatate de o voce din off în Epilog au ceva fad. Numai că, la drept vorbind, romanul se naște abia în ultima parte. (Ce e
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]
-
nu fii mimetic. Rîndurile lui Nae Ionescu au curgerea seacă și lapidară a limbii vorbite, stilul său frust, ba chiar arid pînă la aticism, făcînd ca textele să nu-i fie gustate de criticii literari. Aspre și zgrunțuroase sub unghi epic, în contrast izbitor cu moliciunea fastuoasă a zulufilor retorici, articolele lui Nae Ionescu nu plac decît celor care, repudiind smalțul estetic, vor nuanța goală a ideii trăite. Mai mult, tonul lui Nae Ionescu are o buschețe a adresării care, atunci
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
scriitor, dar condei de reporter, spiritul său de observație, de fină acuitate a detaliului, exprimîndu-se în forma alertă și seacă a relatărilor gazetărești. Mirel Cană simte cu amănunțime și percepe cu fină discriminare, dar descrie sacadat și vertiginos, cu zgîrcenie epică și cu ritm de comentator TV, de aici tonul neutru, de stranie detașare de sine, cu care își descrie copilăria, episodul accidentului de mașină, stupoarea la aflarea veștii canceroase și apoi cele cîteva întîmplări, cu adevărat bizare, pe care le
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
lucru). Autorul (antrenat intercultural, dat fiind că aparține unei familii-cocteil, cu nuanțe srilankeze, olandeze, portugheze, studiază în Anglia și trăiește în Canada) reconstruiește din fragmente structura unui roman și o înlocuiește, nouăzeci la sută, cu lirism, izbutind un suculent poem epic pe tema agoniei și a deșertului. Dar subiectul nu contează de fapt, el este pretext pentru o lecție de măiestrie stilistică în care mixtura de eros, geografie, literatură și istorie au darul de a servi, catalizator, performanțelor stilistice. Reperul minim
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
Indianul este singurul vizibil de altă culoare a pielii; dar sugestia autorului este aceea că Almâsy, Hana și Caravaggio, la rândul lor, sunt psihic niște alteri sau bastarzi simbolici, cum spuneam deja. Pacientul englez este, însă, mai ales un poem epic despre arta lecturii. Almâsy, geograf pasionat, zodier, iscusit al marcajelor și însemnelor, este un cititor predilect, rafinat. Chiar cu trupul ars, el nu își pierde calitățile de cititor aristocrat, dezvoltându-și simțurile în sens sinestezic și proustian (vede, miroase, aude
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
a pătruns, constatînd aici o umanitate specifică. Un mod al omenirii de-a continua să trăiască oarecum subversiv, provocator la adresa convențiilor, sub semnul unui umbros triumf. Diferența dintre efemer și veșnic se estompează (Bufetul Oșanca). Obiectivarea obținută prin asumarea perspectivei epice aduce negreșit o alinare. Camarazii de suferință dobîndesc, în stridenta anormalitate a diagnosticelor, rănilor, amputărilor lor, un aer de inopinată normalitate de moment, de realitate, precum actorii, pentru ochiul nostru, sub durata spectacolului ori a rulării filmului. Un domn cu
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
Kinneret, Israel. A absolvit un masterat în studii biblice și a lucrat ca redactor la Editura Keter. Pînă în prezent i s-au publicat patru romane, un volum de poezii și o carte pentru copii. Romanele sale, care îmbină forța epică cu un lirism de o factură inconfundabilă, sînt foarte apreciate de critica literară și traduse în toată Europa. Dintre acestea menționăm: Hayei Ahavah (Viața amoroasă, 1997), care a stat la baza unui film de succes (Germania, 2007) și este inclus
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
Fanta Cella ori Două lacrimi. Delavrancea și toți comentatorii săi par a fi de acord că piesa de debut este nuvela Sultănica, scrisă la Paris în 1883 și devenită scriere emblematică pentru scriitor. E o proză submediocră, total neverosimilă ca epică, dar încă de la primele fraze ea arăta clar în ce consta noutatea prozatorului abia apărut. Paralel cu nuvela, tînărul debutant a practicat de la început specia hibridă a basmului cult, pe teme exotic-folclorice, o producție vastă și destul de fadă, care a
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
talent, Delavrancea „pictează prin cuvinte" în această primă proză notabilă, un fel de tablou în tonuri impresioniste: casele, pădurile, obiectele și cerul compun o armonie strict picturală. Palatul de cleștar arată în ce măsură pretextul basmului cult servea la Delavrancea pentru fantezie epică și metaforism dezlănțuit. Deoarece atenția se fixează și aici asupra cuvintelor, asupra sintagmelor neobișnuite, istoria relatată de basm ajunge să fie total indiferentă. Prin scriitura picturală și metaforică, prin sintaxa cu totul personală, Delavrancea se află, încă de la primele sale
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
au fost eseuri. Gândiți-vă la «Abecedarium Culturae» al lui Edward Said sau la «The Rhetoric of Temporality» al lui Paul de Man, pentru a rămâne la istoria recentă și a nu începe, așa cum mi-ar fi lesne, un catalog epic, pornind dinspre «De l'amitié» al lui Montaigne către vremea noastră. Unele dintre cele mai importante cărți sunt culegeri de eseuri ce nu diferă de formula unei reviste, uneori fără pretenția de a se închega într-o unitate, ca de
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
Sorin Lavric În genere stilul aforistic este un atribut al autorilor de respirație scurtă, lipsa vocației epice încurajînd forma concisă în dauna expresiei laborioase. Nu acesta e cazul lui Gelu Negrea, pofta sa narativă vădindu-se în romanul Codul lui Alexandru (2007) sau în Dicționarul subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (2009). Și cum sagacitatea și ironia
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
fantastic documentul biografic. Plecînd de la pretextul amintirii, el profită pentru a oferi, în fraze cadențate, sub formă de ficțiune pură, tabloul cît mai vag și cît mai brumos al unei lumi dispărute. Scenariul falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași, orașul copilăriei și al adolescenței scriitorului, devenit tărîm de vis, paradis definitiv pierdut. Intre realitatea sordidă a prezentului și „fantome", ființele imaginare ale trecutului înviate prin artă, autorul preferă, evident, „fantomele", după cum ne explică el însuși în Epilogul
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
arată mărfurile ce se importau și în restul țării, deci în primul rînd în București - tarif redactat în latinește - sunt trecute printre articole și cofeturi (confecturae) de trei feluri: venețiene, nemțești și turcești. (p. 637)" Din păcate, cu cît firul epic al evocării se apropie de epoca modernă - de la Cuza și Carol I pînă la abdicarea regelui Mihai, teascul ideologiei își arată apăsarea, autorul plătind tribut constrîngerilor vremii. Din acest motiv, capitolele despre Războiul de Independență, despre Primul Război Mondial și
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
ansamblu a nuvelei lui - o discuție despre natura fantasticului. Se știe, într-o lucrare celebră, din anii șaizeci (Introducere în literatura fantastică), Tzvetan Todorov identifică două categorii, așa-zicînd, de „supranatural" în proza gotică -straniulși miraculosul. Prima se referă la acel epic apt numai să creeze impresia de supranatural, întrucît rezolvă, la sfîrșit, misterul cu mijloace „naturale", „științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, O coardă prea întinsă suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
literatura fantastică), Tzvetan Todorov identifică două categorii, așa-zicînd, de „supranatural" în proza gotică -straniulși miraculosul. Prima se referă la acel epic apt numai să creeze impresia de supranatural, întrucît rezolvă, la sfîrșit, misterul cu mijloace „naturale", „științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, O coardă prea întinsă suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
de personaje care i-au umplut memorialistei viața cotidiană, sunt de urmărit reușitele ei cele mai mari. Mediile prin care a trecut, cum este cel artistic, cel muzical îndeosebi, dar și cel al literaților i-au fost familiare. Are har epic, știe să pună în scenă, să introducă replici, să dea viață unor prezențe umane și în primul rând sieși care, cu toată discreția de sine, este marele personaj-conștiință al cărții. Dar sunt și personaje cu identitate publică pe care, chiar dacă
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
primul rând sieși care, cu toată discreția de sine, este marele personaj-conștiință al cărții. Dar sunt și personaje cu identitate publică pe care, chiar dacă le știai și din relatările altora, îți rămân în minte așa cum Annie Bentoiu le-a reînviat epic. Iată-l, pentru a exemplifica, pe Camil Petrescu, prietenul bun al familiei, ocrotitorul discret al acesteia în vremuri grele: „...Ce m-a surprins cu deosebire la el era vivacitatea, asociată cu delicatețea fizică. Mișcările lui rapide îți sugerau uneori o
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
sa interioară, parcursul este întotdeauna unul integrator, în pofida unor schimbări de ton, aparent radicale. Ca și în manifestările precedente: Dialog, Aventurile lui Telemah, Înmormântarea lui Pazvante, Mireasa măscărici, în actuala expoziție, Picto-obiecte și colaje, artistul pornește aparent de la un fundal epic, pe care îl dezvoltă în varii forme vizuale: obiect, instalație, colaj, pictură, performance. În realitate, proiectul lui Mihail Trifan este să arate că poți crea în afara ideii de proiect. Acesta este susținut doar de un filon narativ minimal, a cărui
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
februarie 842 (exact acum 1170 de ani, zi cu zi) de către doi dintre nepoții lui Carol cel Mare, moștenitori ai imperiului carolingian, un necunoscut semnează prima operă literară importantă în franceză, La Chanson de Roland. Ultimul rând al marelui poem epic este: Ci falt la geste que Turoldus declinet („Aici se sfârșește gesta pe care Turoldus a povestit-o”). Uitat după secolul XI, când e probabil compus, va fi redescoperit cu entuziasm romantic de Victor Hugo în secolul XIX și cu
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
treizeci și doi din părinți ortodocși de rit grec” - p. 135) - toate aceste detalii fac din volum un mausoleu de mlădițe boierești. Paradoxul cărții e că sensul ei te absoarbe în lipsa unui elementar fir de narațiune istorică. Volumul nu are epică, nu are o poveste coerentă în cadrul epocii date, ramurile și spițele boierești fiind descrise lapidar în numele unei rigori de exactitate a informației, dar evenimentele propriu-zise sînt rare și cel mai adesea anodine. Numai că ce atrage la volum e comentariul
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
suferă de megalomania persecuției.” „Somație făcută plagiatorilor: Ciorna, ciorna, fratre!” „În intervenția sa, Dan Zamfirescu a adus un pios ciomagiu memoriei lui E. Lovinescu.” „La el, dezordinea interioară ținea loc de complexitate.” „Îmi place schița și nu Velea.” „O specie epică nouă: romanul pisălogic.” „Stilul criticii de azi: o formă postmodernă a beției de cuvinte.” „Criticul negativist praftică o critică de anihilare.” „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani de-acasă.” „Evoluția existențialismului român. De la angoase la aghioase.” „Stilul
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
aici senzația că se înconjoară de arabescuri lexicale care au asupra cititorului un efect soporific: o plictiseală lucie pe care nici o tresărire de gând nu vine s-o întrerupă. Sub unghiul moliciunii verbale, Papadima seamănă izbitor cu Perpessicius, a cărei epică merge în volute lungi și flasce, fără să lase godeu în mintea cititorului. Că scrie despre Hasdeu sau Bărnuțiu, despre Voiculescu sau Paulescu, despre Cezar Petrescu sau Vintilă Ciocâlteu, Papadima e invariabil siropos. Nu întâmplător Nichifor Crainic, făcând bilanțul revistei
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
mereu cu delimitări, cu reacții polemice față de judecățile criticilor din epocă. „Sanda Movilă - neant”, decretase E. Lovinescu, dar cercetătoarea actuală citește cu ochii săi romanul acesteia Desfigurații. Constată că este „foarte viu, de un dinamism puțin obișnuit”, parcă „mai articulat epic” decât Orașul cu salcâmi al lui Sebastian, cotat mult mai bine în epocă. Anișoara Odeanu, cu cărțile sale Întrun cămin de domnișoare și Călător din noaptea de Ajun, este „o minimalistă avant la lettre”, cu presimțiri și de „nou roman
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]