1,345 matches
-
în primul rând cu școala lui D. Gusti. Notele nu sunt comode înșirări de date bibliografice, ci răspund la o problemă, la fapte, întâmplări, la chestiuni mai obscure, sunt note foarte bogate la unele seturi de scrisori, cele de la schimbul epistolar Golopenția-Comarnescu însumând 40 de pagini culese cu corp mic de literă. Fiind înștiințați că următoarele volume vor cuprinde schimbul de scrisori cu D. Gusti, George-Emil Papahagi, Mihai Pop, H.H. Stahl, T. Vianu, Al. Dima, M. Eliade, Tr. Herseni, Ion Ionică
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
217-220, 255-257; Ierunca, Dimpotrivă, 262-265; Papu, Scriitori-filosofi, passim; Simion Mioc, Modalități lirice interbelice, vol. I: Tudor Arghezi și Lucian Blaga, Timișoara, 1995; Const. I. Turcu, Lucian Blaga sau Fascinația diplomației, București, 1995; Lucian Blaga, DRI, I, 209-230; Domnița „Nebănuitelor trepte”. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, îngr. Simona Cioculescu, București, 1995; Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, I-IV, București, 1995-1999; Micu, Scurtă ist., II, 57-65; Anania, Rotonda, 150-163; Vasile Muscă, Filosofia ideii naționale la Lucian Blaga și D. D. Roșca, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ci îl dezvoltă", inserând în universul dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de ani de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard Kearney), orice fragment
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au dreptul să-i împuște pe loc și să dreseze proces-verbal.141 Tipul de exprimare în scris al "eroilor" caragialieni este păstrat cu multă fidelitate la Al. O. Teodoreanu, unul dintre emulii lui Caragiale cu deosebire în domeniul pastișării stilului epistolar. O adevărată broderie de hipotexte caragialiene (în special Antologie și Scrisorile anonime) și de aluzii intertextuale la "lumea-lume" a lui Nenea Iancu, descoperim în schița dramatizată Manevre. Explorând formula colajului de texte organizat cronologic, la fel ca în odiseea Telegramelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin aplicarea simultană a procedeului "păpușilor rusești" și a colajului, acest joc textual de factură caragialescă se recunoaște la Mircea Horia Simionescu, de exemplu în așa-numita "piesă" cu titlul Somnul lui Marte, de fapt o posibilă sugestie de miniroman epistolar, cuprinsă arbitrar în Dicționarul onomastic la articolul Byron. Respectiva lucrare bazată pe reconstituirea corespondenței, amintește de Scrisorile anonime caragialiene, constituite ca hipotext, pe același principiu, și pentru schița lui Al. O. Teodoreanu, Manevre. Similar, în Addenda romanului Redingota, alipirea și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în deceniul nouă, îmi puneam și eu destul de serios niște probleme etice, aveam de făcut niște alegeri, pe care într-un târziu le-am și făcut. Pe de altă parte, socot în continuare că apariția Jurnalului de la Păltiniș și a Epistolarului succesor constituie una dintre puținele probe care dovedesc că, până și în comunismul final, se puteau crea anumite zone de normalitate intelectuală. Deci, de aceste lucruri nu mă pot despărți, pentru că fac parte și din viața mea și nu vreau
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
propriu-ziși mai înghit gongorismele, la autorii de azi mă irită la lectură. Deși, recunosc, sunt în carte și unele pagini tușante. Da, cred că scrisorile acelea sunt excesive, mai ales prima, și mă bucur că s-a oprit din genul epistolar legat de deconspirări și autodeconspirări. Prima scrisoare avea tonul unui îndrăgostit dezamăgit de marea sa iubire și, chiar prin asta, era complet nepotrivit pentru cauza respectivă. Pe deasupra, cred că doar cineva care se situează deasupra lumii, în poziția moralității absolute
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ani, dar rămân la opinia că prima, cea despre Tragic... e cea mai solidă. Inclusiv prin încărcătura cărturărească despre care vorbeam și în cazul d-lui Pleșu. Sigur, în alt sens, foarte util mi se pare dubletul Jurnalul de la Păltiniș Epistolarul, sunt acolo lucruri despre relația paideică excelent surprinse. Din păcate, în ultima vreme, d-l Liiceanu crede că e artist, scriitor, și-și neglijează vocația autentică, cea de filosof, evidentă încă de la debut. Stilul său este prea gongoric pentru a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
intelectualilor... Dorin Popa: Am mai spus-o și altă dată Despre limită, apărută în 1994 , este cartea mea preferată din opera de până acum a lui Gabriel Liiceanu. Apoi, în Ușa interzisă, ca și în Jurnalul de la Păltiniș, ori în Epistolar, scriitorul excelent este prezent. Un fost coleg de liceu, medic neurochirurg de înaltă clasă, Cornel Tarași, îmi spunea că în Ușa interzisă l-a uimit sinceritatea superioară, de mare autor. Dar nu-i pot reproșa lui Gabriel Liiceanu că dorește
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Itinerar, V, 463-469; Dan Mănucă, Aron Cotruș inedit, RL, 1990, 25; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 57-59; Negoițescu, Ist. lit., I, 315-317; Aurel Martin, Centenar Aron Cotruș, RL, 1991, 2; Arșavir Acterian, Aron Cotruș, CRC, 1991, 14; Alexandru Ruja, Aron Cotruș - epistolar, O, 1991, 43, 49, 1994, 13; Nicolae Mecu, Aron Cotruș - început și sfârșit, VR, 1991, 1; Simion Mioc, Poezia lui Aron Cotruș sau Între retorică și esențializare, O, 1992, 7; Alex. Ștefănescu, Un DA energic, RL, 1992, 15; Irina Petraș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
colabora din nou, începând din 1908, Al. Vlahuță, autor și de nuvele (Din oastea cea nouă ș.a.). În februarie 1909 Caragiale își reia colaborarea cu noi povestiri și schițe (Făcătoare de minuni..., Invitația, Sfânta Ghenoveva ș.a.); li se adaugă schimbul epistolar cu Al. Vlahuță, din care fac parte Politica și literatura sau Morală și educație. Proză publică și Emil Gârleanu (din 1910), Ion Gorun, Iuliu Dragomirescu, Ion Ionescu-Quintus (rubrica „Săptămânale”), Al. Cazaban, C. Cosco, Vartan Mestugean, Corneliu Moldovanu, Ion Foti, Ludovic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
se spune, l-a convins să fie aliatul italienilor în campania antiotomană. Inteligența, cultura, sensibilitatea, farmecul, experiența de viață le-a valorificat frumoasa Veronica Franco prin crearea a două volume de versuri Terze rime, publicate în 1575, și un volum epistolar Lettere familiari a diversi, publicat în1580. Un exemplar Terze rime i l-a oferit, cu dedicație, filosofului francez Michel de Montaigne (1533-1592). În posteritate a rămas prin notorietatea creată în protipendada venețiană și prin talentul scriitoricesc, dovadă fiind intrarea creațiilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Pop, Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Sorin Titel, Virgil Teodorescu, Gabriel Chifu, Liliana Ursu, Dinu Flămând, Ileana Mălăncioiu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Mircea Eliade, incluse în sumarul unor reviste literare slovace. În 1991 a editat la București un amplu epistolar al compatrioatei sale, românista Jindra Husková-Flajshansová, în care reunește scrisori primite de aceasta de la scriitori și oameni de cultură români dintre cele două războaie mondiale (Lucian Blaga, Iorgu Iordan, Emil Isac, Ion Minulescu, E. Lovinescu, Gib I. Mihăescu, Mihail Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
din serie, a provocat o dispută aprigă, întinsă pe mai mulți ani, din care au ieșit la iveală informații noi, unele provenind chiar de la descendenții scriitorului. Frecventator avizat al arhivelor literaturii române moderne, P.-C. identifică alte acte importante, fonduri epistolare și chiar manuscrise inedite. Jurnalul Caietele de la miezul nopții al lui Alexandru Busuioceanu este unul dintre acestea. Întins, cu unele sincope în timp, între 1939 și 1957, mărturisire „în oglindă” nuanțată și pe alocuri amară, deznădăjduită autoscopie în special în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
cetatea sa și În clanul familial. În plus, din multe cazuri, mai ales din literatura mitologică, transpare impresia că individul se străduiește să trăiască astfel. Totuși, dimensiunea individuală reiese destul de bine din documentele care privesc viața cotidiană curentă (texte legislative, epistolare private sau publice, economico-administrative) din „perioadele propriu-zis istorice”. Din aceste documente rezultă clar că și individul are o viață personală, caracterizată de referirea la familia de origine și la cea construită de el personal, de raporturile cu ambientul zilnic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt redactate În diferite limbi și sisteme grafice, dar cele mai interesante sunt cele În limba locală, un idiom semitico-occidental redat printr-un alfabet asemănător celui fenician, ale cărui litere sunt Însă scrise cu semne cuneiforme. În afară de documentele economice și epistolare, arhivele ugaritice (palatine, de templu sau chiar private) au restituit o serie bogată de texte de natură religioasă: mituri, rituri, incantații, rugăciuni, imnuri, dedicații și oracole. Astfel de tradiții religioase sunt deosebit de importante și pentru că reprezintă un patrimoniu cultural care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al cronicarilor Dionisie Eclesiarhul și Naum Râmniceanu), aflat în grația domnitorului Mihail Suțu, F. ajunge, la 23 septembrie 1792, mitropolit al Țării Românești. Aduce cu sine tipografia episcopiei pentru a o întări pe cea mitropolitană. Întreține viața pastorală și relații epistolare cu vârfurile ecleziastice din Balcani și Asia Mică. Își investește averea în acte filantropice, în ctitorirea de școli, biserici sau în ridicarea unui foișor și a cișmelei din dealul Filaretului. Încolțit de boală, dar și de intrigile boierilor ce-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
paideic în cultura umanistă (Cartea Românească, 1983; Humanitas, 1991, 1996, 2004, 2005); Le Journal de Paltinis (La Découverte, Paris, 1998); Paltinis Diary (CEU Press, Budapesta și New York, 2000); Dziennik z Păltinișu. Pajdeja jako model w kulturze humanistycznej (Pograznicze, Sejny, 2001); Epistolar (coautor și editor: Cartea Românească, 1987; Humanitas, 1996); Apel către lichele (Humanitas, 1992, 1996); Cearta cu filozofia (Humanitas, 1992, 2005); Despre limită (Humanitas, 1994); De la limite. Petit traité à l’usage des orgueilleux (Éd. Michalon, Paris, 1997); Itinerariile unei vieți
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
philosophiques, 1977). La critique roumaine a découvert et a fait publier récemment des volumes de correspondance qui aident leș lecteurs à compléter leur vision sur l'univers de création et la personnalité de Blaga : Corespondență (Correspondance, 1989), Domnită nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga Domnită Gherghinescu-Vania (1941-1948) (La princesse des marches insoupçonnées. Correspondance Lucian Blaga Domnită Gherghinescu Vania (1941-1948), 1955), De amiciția : Lucian Blaga Ion Breazu (corespondență) (De amiciția : Lucian Blaga Ion Breazu (correspondance), 1955), Corespondență de familie (Correspondance de famille, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în pictura lui Kimon Loghi. Lucrarea sa nu corespunde așteptărilor, fapt pentru care, în scrisoarea de pe 30 decembrie 1900408 își cere scuze, promițând o "rectificare" a tabloului și solicitând, cu temenele, și restul (din retribuția sa) pentru lucrare. Episoadele acestea epistolare relevă atât faptul că Loghi își câștigase o oarecare notorietate (din moment ce i se încredința o lucrare serioasă din partea unui comanditar pretențios, care dorea ca portretul comandat să facă istorie), dar și faptul că pictorul, stabilit la Paris, se afla încă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]