1,663 matches
-
Mike privea posomorât pe fereastră. —Bună, am spus eu, nerăbdătoare să vorbesc cu cineva. Ce faci? —Vino-ncoace, mi-a spus el arătându-mi ceva pe fereastră. O femeie și trei copii veneau pe alee, poticnindu-se prin ploaie. Păreau epuizați și înghețați bocnă. — E soția mea împreună cu copiii! mi-a spus el cu o voce ciudată. întâi Chaquie și acum Mike: cu toții erau înhămați la asta! Soția lui Mike avea pe umăr un rucsac. — Vezi geanta aia, a bolborosit Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
folosit? —Ai fi putut să devii preot, aproape c-am spus eu, și-aveai de unde să-ți alegi băieții. —Ai șaizeci și șase de ani, a zis Josephine. Ce viață singuratică trebuie să fi dus până acum. John Joe părea epuizat și deznădăjduit. A cam venit timpul să începi să-ți trăiești viața cinstit și așa cum trebuie, a continuat ea. —E prea târziu, a răspuns el cu greutate. —Nu, nu e prea târziu. Mie începuse să-mi joace în fața ochilor imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o pun la punct, dar Josephine trecuse deja la alt subiect. Logic, știam că era o curvă cretină și că nu era nimic în neregulă cu tine dacă aveai o viață socială sănătoasă, dar emoțional m-am simțit încolțită. Eram epuizată. Mi se părea că tot timpul eram nevoită să dau explicații sau să-mi cer scuze pentru că eram așa cum eram și pentru felul în care îmi trăiam viața. De obicei ridicam din umeri la toate replicile de la Cloisters care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cel mai incomod scaun. Vreo patru sau cinci arcuri și-au croit drum către fundul meu, în care s-au apucat să sape tunele, dar eu aproape că nici nu simțeam. Luke și Brigit s-au așezat și ei. Arătau epuizați și foarte nenorociți. Puteai să miroși interesul incitat al lui Mike și al celorlalți pacienți. între timp, mi se părea c-am murit și-am ajuns în iad. Judecând după ostilitatea lui Luke și a lui Brigit, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grav și ai nevoie de ajutor. Eu am făcut tot ce-am putut ca să te ajut - am încercat să te conving să încetezi, să te forțez să încetezi - și am obosit! Pentru o clipă, Luke chiar mi s-a părut epuizat. Și trist și nenorocit. Din multe puncte de vedere, ești o fată minunată. Dar ești o prea mare bătaie de cap. Nu meriți tot efortul ăsta. Ți-ai pierdut controlul, iar eu nu te mai pot ține în frâu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a câștigat câteva zeci de dolari la automate, nu se lasă până nu-i pierde, iar eu simt că n-am considerat jocul imoral decât după ce automatul mi-a înghițit ultimul dolar. Pe la trei noaptea, mă duc să mă culc, epuizat. 31 august Dimineață, văd pe fereastră că "Miraj" are o piscină uriașă, șerpuitoare. Nu voi putea să mă laud că am făcut o baie în ea. Ne grăbim să ne întoarcem la Los Angeles. Din mașină, constat că piramida "imperiului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
variantă a acestui labirint nesfârșit ajung să sper să întâlnesc, totuși, pe cineva îmi smulg părul, urlu, lovesc cu pumnii și picioarele în pereții curbi, care nu sună a nici un material cunoscut mă așez pe vine, cu capul pe genunchi, epuizată nu pot adormi din cauza luminii dată la maxim și mă rog la regina ciocănitorilor să își facă, în noaptea asta un cuib mare, în trunchiul coșmarului meu. șase în primul loc: te întrebi de unde o fi ajuns în locul destinat ție
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oricâtă artă aș pune. 6 octombrie. Nu știu, poate neputința de a mă considera un altul în împrejurări și mai rele, sau poate că de multă vreme n-am avut prilejul unei suferințe așa de lungi, dar mă simt foarte epuizat. În unele clipe sunt hotărât să plec imediat să văd ce s-a întîmplat acolo. Știu că n-o să mai mă pot reîntoarce, că o să renunț la planuri la care mă gândeam de atâta vreme, că hotărârea asta e inutilă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pauză: - Nici eu nu sunt geloasă. Scene stridente, fără nici o corespondență cu sufletele noastre, pe care le continuam însă îndelung, punem toată priceperea noastră de demonstrație și pasiune ca să le susținem să câștigăm parcă ceva important, și rămânem la urmă epuizați și amărâți pe noi, căci se petrece atâta zbatere inutilă, stupidă, fără să ne intereseze măcar, și nu putem să o înlăturăm. Te jălui: suferința unui an! Dar nu există numai atmosferă sumbră. Câteva iluminări, oricât de scurte îți demonstrează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chestiunile importante. Temperamentul meu se împotrivește ca să pun întrebările direct, imediat, am nevoie de îndelungi pregătiri. Totodată, am lașitatea de a afla adevărul și cuceresc pas cu pas acest adevăr. Îmi prelungesc o suferință care altfel ar fi puternică, dar epuizată din-tr-o dată. Dimineața însă, pe plajă, suferințele noastre au rămas aceleași. Scene puternice nu se mai petrec, căci le considerăm, instinctiv, ca o impietate. Parcă am fi bătrâni și ne facem socoteala vârstei pierdute zadarnic, cu multă melancolie, dar fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
doar o activitate de care se ocupa în timpul liber. Și impunea, chiar față de clanul Mori, că dacă obiectau ceva, să-l anunțe înainte de Luna a Șaptea - înainte de a porni, din nou, la război. Kazumasa ajunsese dincolo de orice admirație; se simțea epuizat. În acel moment, un valet anunță că nava pentru Kazumasa era gata să ridice pânzele. Hideyoshi își scoase una dintre săbiile de la cingătoare și i-o dărui lui Kazumasa: — Poate că este puțin cam veche, dar oamenii spun că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generali. Fiecare dintre voi poate face așa cum poftește. Dar Hideyoshi conduce o armată odihnită spre Seniorul Ieyasu și, în ceea ce mă privește pe mine, nu pot sta aici fără să fac nimic. Gândiți-vă. Forțele stăpânului nostru sunt, cu siguranță, epuizate, după luptele de astă noapte și de azi dimineață, iar dacă cei douăzeci de mii de oameni pe care-i conduce Hideyoshi se alătură restului armatei inamice într-un atac atât din față, cât și din spate, cum credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
receptorul în nas. Va suna iar și iar. Trebuie să-l lași să vorbească, trebuie să-l lași să urle, să trăncănească, să suspine până când și-a epuizat numărul și s-a liniștit și vrea să-ți spună la revedere, epuizat, muiat, stors ca o cârpă. Lui Frank Telefon îi place să-ți explice plin de autoritatea expertului ce înseamnă să n-ai bani și toate celelalte. Frank Telefon nu are bani. El, de fapt, nu are nimic. Când s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mea, totdeauna, răsplata a fost mică, cetatea fiind săracă. Împrejur, pământul e roșiatic și unsuros, o câmpie puțin roditoare. La orizont, spre miazănoapte, dacă ai privirea bună, zărești cealaltă cetate, la fel de săracă, dar la fel de orgolioasă. Până la urmă, una din cetăți, epuizată, va dispărea. Nu este însă exclus ca - din cauza tot mai deselor războaie - celelalte trei cetăți, mai mari și mai puternice, sătule de atâta vacarm, să caute să instaureze o pace definitivă în zonă. Adică să distrugă cetățile noastre. Zic „cetățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin curți și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un resort nevăzut, a pornit, umbrind pământul, spre altă zare. Data următoare, orologiul a bătut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Oricum, va fi ceva vital. Peste puțină vreme, vei ajunge în camera ta, în bucătăria ta, vei folosi baia ta, vei privi lucrurile. Te vei gândi. O să mâzgălești ceva într-un caiet, apoi o să adormi. Visezi rar. Ești prea obosit. Epuizat. Te cuprinde o silă. Disprețul. Spaima: frica / îndrăzneala. Dar mâine, poimâine, în curând, vei striga în gura mare. O să scrii. Nu o să-ți dea nimeni dreptate. Adevărul trebuie spus în șoaptă, altfel obții efecte contrare. Nu-ți pasă, o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și cu teme ce m‐au preocupat și pe mine de‐a lungul anilor și descoperind aici o tratare inedită, savuroasă. Dar suntem la jumătatea romanului și de aici înainte se mai pot întâmpla multe lucruri - Personal mi se pare epuizată perioada de beție crasă a personajelor - ne mai trebuind îngroșată, pentru a nu deveni obositoare. Cred că se cere a fi găsită altă pistă care să stârnească același interes la lectură ‐ și tocmai de aici înainte începe greul. Desigur, aveți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
fapta aceea îl îngrețoșa, fără să știe că vorbele sale aveau să ajungă la urechile lui Tiberius. Soarta a făcut ca decurionul și băiatul să ajungă chiar în clipa în care, de pe un cal plin de noroi până la piept, descăleca epuizat - urmat de o escortă la fel de obosită - un curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub fese pentru a susține greutatea fetei care îi călărea șoldurile. O jumătate de oră mai târziu, înapoi la aeroport, am oprit mașina în umbrele parcării supraetajate din fața Terminalului Oceanic. Fata reușise în sfârșit să se desprinsă de Vaughan, care, epuizat, stătea tolănit pe bancheta din spate. Încercând cu neîndemânare să-și refacă ținuta, aceasta se certa cu Vaughan și cu blonda indolentă de lângă mine. Sperma lui Vaughan îi curgea de pe coapsa stângă pe vinilinul negru al banchetei. Picăturile de ivoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ruptă în momentul impactului și acum îi scotea la iveală pieptul zdrobit, însă părul platinat îi era încă prins frumos sub o plasă de nailon. Pe scaunul de lângă el, ca o pisică moartă, era o perucă neagră. Fața slabă și epuizată a lui Seagrave era acoperită cu cioburi de sticlă securizată, de parcă i s-ar fi cristalizat deja corpul, scăpat în sfârșit din acel complex incomod de dimensiuni și proiectat într-un univers mai bun. La doar cinci sau șase pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bord. Sângele se amesteca pe scaune cu sperma uscată, marcându-mi mâinile cu puncte negre de fiecare dată când învârteam volanul. Fața lui era mai albă decât o văzusem vreodată și se mișca prin interiorul mașinii în răbufniri de nervozitate epuizată, ca un animal neliniștit. Această hiperiritare îmi aducea aminte de propria-mi convalescență îndelungată care fusese rezultatul unei urâte supradoze de acid lisergic în urmă cu câțiva ani, când luni în șir avusesem impresia că mi se deschisese momentan în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de metri. O profundă senzație de calm îmi domina corpul, un calm izvorât în parte din iubirea mea pentru Vaughan și în parte de sentimentele mele de tandrețe față de pavilionul de metal în care ne aflam. Când se trezi, Vaughan, epuizat și încă pe jumătate adormit, își sprijini de mine corpul gol. Avea fața palidă și ochii îmi explorau contururile brațelor și pieptului. Ne arătam unul altuia rănile, expunându-ne cicatricele de pe piepturi și mâini locurilor ademenitoare și periculoase din interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din prima fază a curentului decadentist, estetismul românesc va cunoaște un prim moment revoluționar în 1908, odată cu apariția volumului de debut al lui Ion Minulescu (ilustrat, ca și următoarele, de Iosif Iser). Succesul său în mediile boeme (două ediții rapid epuizate), lansarea Revistei celor l’alți a aceluiași (trei numere, 20 martie-10 aprilie) și, nu în ultimul rînd, pregătirea expoziției din 1909 a impresioniștilor francezi Derain, Forain și Galanis (aduși la București de către Iser, apropiatul lor, pentru a pune într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
slab în raport cu plăcerea decorativismului imagist. Ceea ce unifică, în mod esențial, producția poetică din epocă a lui Adrian Maniu, Ion Vinea și Tristan Tzara este o acută conștiință a convenției literarului, o sațietate - ea însăși calofilă - de literatura calofilă, resimțită ca epuizată. De aici, caracterul metatextual sau metaliterar al multor compoziții, ironia dezabuzată, cinică, pervers-iconoclastă la adresa retoricilor înalte, eroice, idealizant-sentimentale sau sublime, „prozaismele” căutate, denudarea ostentativă a procedeelor și deliricizarea prin insertul de banal cotidian, de jurnal și de real reportericesc, improvizația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]