1,942 matches
-
ca anotimpurile și să strălucim ca soarele... să avem grijă de viața nouă care apare și să reușim să scuturăm binele de rău... să devenim câte ceva din orice există și să ajungem la complexitatea universului infinit posibil, intensificândune energia ca esențialul luminii ce ajunge arborele însuși... ce voi fi eu după ce voi trece în altă etapă a identificării mele relative, atunci când voi exista dincolo de această formă temporară din prezent?... Pe drumul prin imperfecțiune spre întreg și sublim, ce voi deveni, în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
luminii ce ajunge arborele însuși... ce voi fi eu după ce voi trece în altă etapă a identificării mele relative, atunci când voi exista dincolo de această formă temporară din prezent?... Pe drumul prin imperfecțiune spre întreg și sublim, ce voi deveni, în esențialul identității mele? Aș fi altceva mai mult decât conștiință, energie, înțelepciune sau iubire, oare ce anume voi lua cu mine ca aparținându-mi dincolo de forme și aparențe?... Și de ce ar avea importanță cine suntem acum sau cine am fost cândva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
anume voi lua cu mine ca aparținându-mi dincolo de forme și aparențe?... Și de ce ar avea importanță cine suntem acum sau cine am fost cândva, în linearitatea timpului și relativitatea definirii, dacă este sigur că oricum nu vom rămâne decât esențialul luminos care ar ajunge parte din arborele universal, unde nu există nici timp, nici separare spațială, ci doar A FI, infinit și perfect?... Expansiunea vieții implică mereu accesul la progres indefinibil. Este bine să fim pozitivi și să apreciem viața
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în lume, deși în sufletul lor singurătatea nu este întotdeauna înlocuită de lumina și căldura vieții, chiar dacă această plasă de informații și conexiuni există deja în lume... căile de comunicare există, dar este necesar totuși ca ființele să transmită ceva esențial... lumina trebuie să ajungă la ramurile chiar cele mai îndepărtate ale arborelui, și acest lucru se poate realiza numai prin implicarea sufletească a entităților care există în această lume... oricine se află la marginile podurilor trebuie să facă pasul spre
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dintotdeauna, ceva mai aproape decât credeam și mai departe decât crezusem, constatând că mă aflam chiar în mijlocul ramurilor, fiind acum și eu ceva indefinit, infinit și luminos, alunecând, intensificândumă și avansând odată cu incandescența solară de energie prin crengile universale, spre esențialul indescriptibil al adevărului etern... observând că imaginile diferite pe care le întâlnisem până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
orice imagine sau diversitate a întregului univers, orice trăire și trecere a timpului sau extindere a spațiului, orice descoperire sau noutate... acum devenise un adevăr dincolo de orice, de parcă existența însăși se desfășura asemenea unui vis iluzoriu, care se transforma în esențialul arbore, pornind de la arbore și se țesându-se în jurul său, odată cu crengile sale, în aparențe multiple și întrebări fără răspuns... și adevărata putere ar fi fost astfel posibilitatea de a crea, a înțelege, a vedea și a distinge dincolo de iluzoriul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acest iluzoriu și în același timp un adevăr esențial al arborelui, având puterea ramurilor de a se înălța, de a ajunge la absolut și conștiința de a fi deja veșnic, asemenea luminii alergând prin crengi incandescente, iubirea absolută strălucind în esențialul soarelui vieții, independent de trecerea relativă a inefabilului existenței ... după ce vălurile instabile ale aparențelor s-ar fi eliberat de finitudinea imperfecțiunii lor, rămâne doar eternul adevăr perfect, răspunsul absolut, idealul însuși - energia, lumina, viața arborelui universal... infinitul.
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mult. Iată Încă un avertisment: „Oricine va putea citi În aceste pagini tot atâtea romane câte poate trăi el Însuși În ipostaza naratorului-lector, dar nu este exclus să nu fie apt să citească nici unul“. Înseamnă că s-a schimbat ceva esențial În Însuși raportul de forțe: cel care pune condiții este romancierul, nu cititorul. Li s-ar putea reproșa la amândui că au o mentalitate de critic. Șansa adevărată a lui Marin Mincu e că trezirea vocației de romancier coincide cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simțea acut, dureros, că undeva cineva Îl aștepta, mirându-se că Întârzia atât. Apoi cotrobăia Îndelung prin buzunare, găsea o pastilă contra arsurilor gastrice, pe care o sugea, și continua să cerceteze ziarele, de teamă să nu-i fi scăpat esențialul. Gad Eitan era fostul ginere al lui Alfred Wahrhaftig: fusese căsătorit cu singura fiică a lui Wahrhaftig, care fugise În Mexic, În urmă cu zece ani, Împreună cu un poet venit În vizită de care se Îndrăgostise În timp ce lucra la târgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
exact două zile după următoarea ei menstruație. Și dacă menstruație nu sună bine la telefon, spune-i, te rog, după ciclu. Nu-mi pasă ce-i spui. Din partea mea, poți să-i spui la două zile după Sărbătoarea Torei ei. Esențialul e s-o programezi ca atare. Mulțumesc. Wahrhaftig, ca un om care vede un foc și se grăbește să arunce peste el conținutul primei găleți care Îi iese În cale, fără să verifice dacă În ea e apă sau benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
satisfacția asta. Dragostea, dacă putem spune așa, Învinge toate neînțelegerile. Iar taxiul mă așteaptă deja jos cu siguranță și nu avem voie să reținem un evreu de la treabă. Uite, iar n-am reușit să discutăm despre ce era mai important. Esențialul e că inima mea e deja obosită și epuizată. În curând voi pleca la drum, Fimucika, semnat Domnul Atotputernic. Și atunci, dragul meu, ce se va alege de tine? Ce se va Întâmpla cu fiul tău cel plăpând? Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
supăra, dragul meu; am folosit termenul „golem“ pentru că tu ai găsit de cuviință să pomenești legenda rabinului Loew din Praga. Mi se pare chiar foarte frumos ce ai spus despre harta universală. Amin, așa să fie. E tăios. Ai atins esențialul. Singura problemă e următoarea: poate ne spune Învățătorul nostru de la ce prăvălie să cumpărăm asemenea hărți? Poate ne destăinuie secretul? Poate Îi faci o favoare reală tatălui tău? Nu? Nu contează. Am să-ți spun un lucru profund și minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o discuție particulară Într-o cameră Închisă. Dar Fima al nostru e dependent de paradoxuri, iar tu, Gad, te bucuri de orice ocazie de a-ți bate joc de guvern, de Auschwitz, de raidul de la Entebbe, de cele șase milioane, esențialul este să fie enervant. Totul e mort În tine. I-ai spânzura pe toți. Călăul din strada Alfasi. Asta pentru că amândoi urâți țara, În loc să vă treziți dimineața și să mulțumiți În genunchi pentru tot ce avem aici, inclusiv asiatismul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e plin de indivizi grei de cap, iar unii dintre ei cam dezechilibrați. Dar cum am ajuns să vorbim despre guvern? Asta ni se Întâmplă mereu: ne apucăm și noi o dată să vorbim cu seriozitate despre noi, despre copil, despre esențial, și nu știu cum guvernul se bagă Între noi. Unde trebuie să fugi? Nu trebuie să pleci nicăieri. E o minciună. Vinerea e și ziua ta liberă. Minți ca să scapi de mine. Ca s-o iau din loc. Ți-e frică, Yael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asta În camera lui sau, din contră, În salonul elegant din apartamentul tatălui său, În cartierul Rehavia, printre mobilele lăcuite și covoarele și lustrele din Europa Centrală, Înconjurat de cărți și obiecte din cristal și porțelan, concentrat În sfârșit asupra esențialului. Dar care era esențialul? Pentru numele lui Dumnezeu, care era? Poate că e următorul: să șteargă dintr-o singură mișcare, Începând de azi, Începând de la intrarea sâmbetei, pălăvrăgeala, risipa și minciunile sub care e Îngropată viața lui. Era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sau, din contră, În salonul elegant din apartamentul tatălui său, În cartierul Rehavia, printre mobilele lăcuite și covoarele și lustrele din Europa Centrală, Înconjurat de cărți și obiecte din cristal și porțelan, concentrat În sfârșit asupra esențialului. Dar care era esențialul? Pentru numele lui Dumnezeu, care era? Poate că e următorul: să șteargă dintr-o singură mișcare, Începând de azi, Începând de la intrarea sâmbetei, pălăvrăgeala, risipa și minciunile sub care e Îngropată viața lui. Era gata să-și accepte mizeria, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cinci minute nu poate fi mai rentabilă. E un lucru verificat. Nu? Nu-i nimic. Poate Încă n-a sosit timpul tău să-ți pui filactere. Când va veni, ai s-o știi și singur. Vei primi negreșit un semn. Esențialul, domnule, e să nu uiți că porțile Întoarcerii la credință rămân deschise, cum se spune, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Nu se Închid niciodată. Nici măcar sâmbetele și sărbătorile. În legătură cu mașina și examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un paradox, râzând când ar trebui să plângă, plângând când ar trebui să râdă, trăind fără minte și murind fără chef, zilele lui sunt ca iarba. Avea oare vreo șansă să oprească această Împrăștiere? Să se concentreze În sfârșit asupra esențialului? Și dacă da, cum să Înceapă? Și care era, pentru numele lui Dumnezeu, esențialul? Când ajunse la magazinul universal Maayan Shtub, În colțul bulevardului Jaffa, porni spre piața Davidka. Și pentru că simți brusc că Îl dor picioarele, se urcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trăind fără minte și murind fără chef, zilele lui sunt ca iarba. Avea oare vreo șansă să oprească această Împrăștiere? Să se concentreze În sfârșit asupra esențialului? Și dacă da, cum să Înceapă? Și care era, pentru numele lui Dumnezeu, esențialul? Când ajunse la magazinul universal Maayan Shtub, În colțul bulevardului Jaffa, porni spre piața Davidka. Și pentru că simți brusc că Îl dor picioarele, se urcă În ultimul autobuz spre Kiriat Yovel. Nu uită să-i ureze șoferului o sâmbătă plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urce În casă. Baruch Îi răspunsese: —Cum vrei. Iar maică-sa nu zisese nimic. Amintirea aceasta trezi În Fima nevoia urgentă de-a lămuri ceva, de a-l Întreba pe Uri, de-a cerceta. Avea senzația că uitase să verifice esențialul. Dar nu știa care era esențialul. Cu toate că În clipa aceea simțea că ignoranța sa era mai subțire ca oricând, asemenea unei perdele de dantelă În spatele căreia se mișcă niște umbre. Sau asemenea unei haine ponosite, care acoperă trupul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cum vrei. Iar maică-sa nu zisese nimic. Amintirea aceasta trezi În Fima nevoia urgentă de-a lămuri ceva, de a-l Întreba pe Uri, de-a cerceta. Avea senzația că uitase să verifice esențialul. Dar nu știa care era esențialul. Cu toate că În clipa aceea simțea că ignoranța sa era mai subțire ca oricând, asemenea unei perdele de dantelă În spatele căreia se mișcă niște umbre. Sau asemenea unei haine ponosite, care acoperă trupul, dar nu-l mai Încălzește. Și simți până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prieteni, nici În orașul său, În țara sa, În timpul său. Poate pentru că de la bun Început fusese o dorință exagerată. Inaccesibilă lui. Inaccesibilă nouă tuturor. Chiar și În această noapte, Între atâtea obiecte tentante, care se Încăpățânau să ascundă ochilor săi esențialul, această dorință i se mai părea Încă inaccesibilă. Și Își zise: — Bine. Exil. Apoi adăugă: — Ei, și ce? Regele Richard, al lui Shakespeare, Își oferea În van regatul În schimbul unui cal. Pe când Efraim Nisan, pe la trei dimineața, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se uită ocazional la câte un meci într-un bar. Așa e-n firea lucrurilor. Maria nu s-ar duce niciodată la băut cu Mark, iar Tally nu s-ar întâlni niciodată cu Kieran în timpul zilei. Asta ar fi ceva esențial diferit și noi nu facem nici lucruri radicale, nici lucruri diferite. (Desigur, prietenia mea prin telefon cu Kieran încalcă regulile și asta e OK pentru că sunt regulile mele.) Așa că acum trebuie să-mi dau seama ce-nseamnă faptul că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ăsta e trunchiul vertical, astea sunt cele trei picioare, iar aici două brațe. Nu are cap, așa că probabil capul vietății este situat În interiorul trunchiului. Nu se poate să nu observi asta, Norman. — Ted... — De data asta, Harry a ratat complet esențialul! Mesajul nu e doar un desen, e un autoportret. — Ted... Ted se așeză la loc. Oftă. — Ai să-mi spui că exagerez. — Nu vreau să te descurajez, spuse Norman. — Dar nu-l vezi pe extraterestru? Nu, nu-l văd deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
într-o concluzie. Și mă înmormîntez în ele, în nașterea suferinței. O apăsare. O cumplită oboseală lucidă de parcă toată vina universului se varsă asupra pieptului meu și bolește acolo. Promite, mă înflăcărează și apoi dispare instantaneu, fără a fi atins esențialul. Mă părăseșteîntr-un pustiu straniu în care spațiul este inutil, lipsit de vibrație ca un decor de studio. Păsările marine se agită în jurul meu. Dincolo de ele se ghicesc încă puncte înstelate. Privind cerul descopăr că fiecare strălucire a sa e o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]