18,301 matches
-
nici o problemă la 4 ore de la naștere, parcă ne cunoșteam dintotdeauna, așa ne-am lipit una de alta. Mie nu-mi pasă de lumea modernă, nici de ideea preconcepută conform căreia, vezi Doamne, sânii se modifica din punct de vedere estetic. Cred că trebuie să ai o mare problemă ca viitoare mamă să te gândești la asta înaintea sănătății copilului tău", declara aceasta pe vremea când alăpta. De asemenea și regretata Mădălina Manole a preferat să își alăpteze copilul la sân
Peste 80% dintre mame preferă să nu mai alăpteze. Vezi aici vedetele care apelează totuşi la metoda tradiţională () [Corola-journal/Journalistic/25556_a_26881]
-
tânărul, pe atunci, Cristian Bădiliță). Exemplele, atâtea câte se pot număra, sunt clare și infirmă zdrobitor teza unui Laszlo Alexandru, după care momentul de fractură l-ar constitui, la Monica Lovinescu, anul 1989, moment începând cu care vechiul criteriu (cel estetic) ar fi devenit nefuncțional. Nu despre asta e vorba. Ci despre impostură (de care, uneori se fac vinovați, pe mai lungi sau mai scurte perioade, și oameni onești în fond) pe care, de la un capăt la altul, Monica Lovinescu a
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
la Duquesne prăpastia dintre știința din jurul unei teme și periția impusă de trăirea aceleiași teme e de netrecut, catolicul semănînd cu un erudit fără înclinații mistice, tocmai de aceea faconda de care face uz e pe cît de fermecă- toare estetic, pe atît de inofensivă teologic. Volumul atrage prin stil, dar te farmecă fără să te tulbure. Aidoma unui cercetător care studiază la microscop o lamelă cu celule canceroase fără ca să fi văzut în carne și oase bolnavul din trupul căruia
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
este prin excelență un neliniștitor, un insinuator de agitație interioară. Te scoate din pepeni, te smulge din matca tihnei, te rupe de obișnuință. Nimic mai neplăcut în ochii satanici decît timpii morți, siesta, nefacerea de nimic, contemplarea cu intenție pur estetică. Dracul te dezvață de contemplație în numele progresului, convingîndu-te că noutatea și surpriza sînt totul, iar metoda la care recurge spre a avea cîștig de cauză se numește babilonie: confuzie în gîndire, amestec între specii, metisaj între indivizi, ștergerea diferențelor. O
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
impună, prin romanele sale, timbrul unei voci singulare, ce face ca limitele dintre ficțiune și autoficțiune, dintre documentul psihologic și evocarea netrucată să fie dintre cele mai fragile, mai perisabile. Trei toposuri majore configurează un univers epic de incontestabilă pregnanță estetică și etică: experiența Holocaustului, suferințele îndurate în epoca totalitarismului comunist și, nu în ultimul rând, avatarurile exilului. Toate aceste toposuri sunt reunite în Întoarcerea huliganului, carte emblematică pentru scriitura disponibilă, mobilă, proteică a lui Norman Manea, o scriitură atât de
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
devine parte a memoriei colective doar cînd a devenit clișeu și acționează ca și un clișeu. Individul este anulat nu doar prin lespedea totalitară, ci și prin aceea, ulterioară, a memoriei colective”. Problematica identitară este, desigur, cea care conferă individualitate estetică și etică operei lui Norman Manea, alături de tema subversiunii, modulată în amprenta caracterologică a unor personaje emblematice (clovnul, „prostul”, marginalul etc.). Pe de altă parte, percepția bolii, a unei corporalități degradate, dar și decupajele anamnetice sau expresivitatea simbolică a dialogului
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
16 ani. Rezultatele cercetătorilor au dezvăluit faptul că mai mult de 50% dintre fete și 30% dintre băieți susțin că și-au comparat corpurile cu cele ale vedetelor, iar un sfert dintre respondenți ar fi dispuși să își facă operații estetice, informează . Din cauza presiunii asupra copiilor de a arăta cât mai bine, unu din zece băieți de peste 10 ani ar lua steriozi doar ca să fie musculoși și una din 8 fete a spus că ar fi dispusă să ia pastile dietetice
STUDIU: Copii de peste 10 ani sunt obsedaţi să aibă un corp perfect () [Corola-journal/Journalistic/24360_a_25685]
-
cartea sa Imagini și simboluri, Mircea Eliade evidențiază momentele în care putem ieși de sub tirania timpului istoric în care suntem integrați, enumerând câteva situații „...precum starea de vis ori de reverie sau de melancolie și de detașare ori de încântare estetică sau de evadare...” (pag. 35). Am putut să evadez complet, preț de un ceas și ceva, din zgomotosul și sufocantul timp istoric pe care-l traversăm în prezent, datorită unor artiști minunați: un poet, Emil Botta, pe care-l știam
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
în una dintre cele mai limpezi descrieri ale prozei sale (într-un articol din DGLR). Ceea ce Amiel căuta în plan moral, Radu Petrescu căuta, cu febrilitate mai arzătoare încă, în plan artistic, dublând astfel rezultatul, căci, dacă opera didactică și estetică a lui Amiel este neglijabilă în raport cu jurnalul, aceea a autorului nostru este foarte importantă, cel puțin din punctul de vedere al nivelului la care plasează discuția literaturii, și a literaturii române în primul rând. Radu Petrescu avea intuiția și, cu
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
triumfal la suprafață. Pe filiera contextualizării biblice, trăsătura în cauză apare explicată printr-o reacție a defensivei față de decepția căderii omului din rangul primordialității paradisiace. Pe de o parte, existențialul asociat cu criteriul moral, pe de alta tranziția compensatoare în estetic, în lumea formelor și a stilurilor, posed`nd un dramatism izvorît din tensiunea majoră a conflictului originar. Rușinea de sine a ființei deposedate de aura mitică, simțind nevoia deznădăjduită de-a se uita pe sine. De-a se încredința unei
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
uita pe sine. De-a se încredința unei abstrageri decorative: „Prima trăire de umanitate: rușinea de propriul corp, în momentul de după săvîrșirea păcatului originar. Această rușine n-a durat decît o clipă, în forma ei existențială-morală, pentru a trece în estetic, în decor vestimentar, corpul devenind o metaforă care să-i ajute omului să uite acel moment de umanitate originară, dureros existențial. Teoria culturii: formele, stilurile nu sînt decît uitarea, pe care omul și-a sugerat-o cu disperare, prin veacuri
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
acesta din reacțiile la orientările spațiului cultural în care se mișca, din lecturile care i-au amprentat evoluția, din preocupările pentru definirea profilului noii generații și, implicit, a locului său în cadrul acesteia și, mai ales, din gusturile literare, din principiile estetice care i-au orientat demersurile interpretative” (p.8). Așa se și explică și faptul că o teză de doctorat despre „Sebastian, critic literar”, a putut fi convertită - cu succes, trebuie să spun din capul locului - într-o carte despre , cercetare
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
nu „obiectivitatea”, ci nevoia de a-și striga subiectivitatea ultragiată. Dar mi se pare că este vorba de dificultăți care decurg din plasarea unui capitol cu rol sintetic și concluziv la începutul cărții. Dacă încercarea de a extrage trăsăturile „sistemului” estetic al criticului s-ar fi făcut după parcurgerea materialului utilizat în capitolele următoare, consacrate substanțialelor sale eseuri dedicate romanului românesc interbelic (în cap.2) sau „pasiunii” sale pentru Proust, cred că rezultatul ar fi fost mai ușor de extras și
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
Alți interpreți decupează (din texte) și instrumentează ideologic, cu rezultate deformatoare apreciabile, cum e cazul comentatorilor realismului socialist. Apoi sunt cei ce caută să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică „de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincialismului, a bufoneriei și a farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi”. Radu Stanca și Ion Negoițescu sunt cei care vor căuta tragicul din comic, deformând iarăși, dar și N.
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
și iubirea aproapelui „ca fruct al dialogului și reconcilierii și moderația ca rezultată în compromisul salvator”. În fine, o ultimă categorie de interpreți este formată din cei care vor să vindece de caragialism ca exces, consacrând astfel o dimensiune exclusiv estetică. Un Caragiale redat literaturii, așa cum au pledat Monica Lovinescu, Alexandru Dragomir ori Gelu Negrea. Este evident pentru Mitchievici că cei care-l resping pe Caragiale - via Cioran și Noica - își iau distanțe etice prin Eminescu și au în vedere o
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
mici sau se bizuie pe alteritățile fanariote. În orice caz, notează criticul, „Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie în sine un text estetic, etic și, nu în cele din urmă, noetic”. În privința contemporaneității lui Caragiale, Angelo Mitchievici utilizează - și este o linie de forță a analizelor sale - terminologia propusă de gânditorul italian Giorgio Agamben. Pentru acesta din urmă, contemporanul „se definește în relație
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
din materia primă a jurnalului, a unui roman al scrierii unui roman”, jurnalul în sine se constituie într-un roman al scrierii ființei. Evoluția nu este guvernată de un proiect elaborat deliberat și nu este deloc o țintă în sine, estetică. Ea ține de firescul narațiunii auctoriale. Se constituie însă într-un „roman” - gen cuprinzător și incitant - scriere a desprinderii de lume și, în cele din urmă, a desprinderii de sine. Situație paradoxală, dramatică și captivantă: în timp ce ființa se în-scrie în
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
unei Ființe pure, ontologice” (Th.W. Adorno über Walter Benjamin, ed. Suhrkamp, 1970, p. 79). 2 „Stoffliche Aktualität” nu se poate traduce, după părerea mea, prin „actualitatea materială”, cum apare în traducerea românească realizată sub conducerea lui Andrei Corbea (Teoria estetică, 2005, p. 273) căci în românește cuvântul „material” nu are sensul cerut aici. „Stoffliche” are sensul de „conținutal, de conținut”. „Durchbildung” se referă desigur la elaborarea completă, dar prin opoziție cu „stoffliche” trebuie să cuprindă neapărat și elementul „formal”, „formă
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
e totuși evidentă în text. Și nici despre o opțiune clară între știință și artă nu se poate vorbi în cazul lui Vianu. Istoricul literar situează atent operele în timp, apasă pe ideologic, scrie, de exemplu, despre formația filosofică și estetică a lui Maiorescu pagini de neîntrecut. Se oprește în pragul analizei textului, fie că e vorba de Criticele liderului junimist, fie că e vorba de poeziile lui Eminescu. Niciodată analizele nu vor fi son fort , dacă le exceptăm pe acelea
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
estetică, Călinescu plasează o diatribă la adresa intelectualilor care, incapabili fiind de a trăi emoția artistică, apelează la surogate raționaliste. Ce nu se poate simți, se argumentează laborios. „Atunci”, scrie criticul, „se produce o adevărată bucurie, care însă nu e bucuria estetică, ci o bucurie psihologică, anume bucuria de a fi scăpat de incertitudine”. Nu alta va fi fiind bucuria celor care, pe aceleași căi demonstrative, reușesc (în logica lor, desigur) să-și explice aversiunile sau idiosincraziile. Nu e rechizitoriul lui Ernest
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
Sorin Lavric Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (Universitatea din București) în 1994, Nicoleta Baciu e o natură filocalică în sens etimologic, iubind frumosul ca pe o treaptă preliminară a lumii de dincolo, de aceea ochiul estetic cu care judecă literatura nu ascultă de o impresie de gust, ci de o stare de duh, ceea ce înseamnă că autoarea face uz de un criteriu spiritual la care consimte prin afinitate lăuntrică. La astfel de naturi, aspirația spre frumos
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
ci de o stare de duh, ceea ce înseamnă că autoarea face uz de un criteriu spiritual la care consimte prin afinitate lăuntrică. La astfel de naturi, aspirația spre frumos nu se poate mărgini la treapta unei satisfacții artistice, căci degustatea estetică a textelor nu aduce decît o plăcere superficială, ivită dintr-un intelect dornic de excitații docte. Potrivit acestei optici, frumosul literar ori e mijloc de comunicare a unui adevăr transcendent, ori e paradă fandosită de îndemînări stilistice. Mai mult, talentul
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
talentul e simplă facultate histrionică a cărei calificare se capătă abia prin transmiterea unor nuanțe mistice, de aceea artistul își capătă valoarea doar dacă reușește să- și pună virtuozitatea în slujba unor adevăruri desprinse din providență. Cu alte cuvinte, atributul estetic e o prelungire a grației divine, și cînd grația lipsește, efectul literar e de carnaval cu virtuți distractive. Literatura ori îți dă hrană spirituală și atunci merită să fie citită, ori te coboară în mîzga unor acrobații expresive, și atunci
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
chichiță vetustă demnă de nostalgia sihaștrilor, ci element viu de respirație zilnică, tocmai de aceea natura filocalică pe care o posedă o predispune la judecăți cu timbru spiritual. Pentru Nicoleta Baciu, e frumos ce poartă sigiliul spiritului, restul e sclifoseală estetică. Autoarei îi repugnă calofilia, dar îi surîde filocalia. Două cuvinte cu aceeași etimologie și cu sensuri la extreme. Dacă răuvoitorii văd aici o negare a autonomiei esteticului, (sub motiv că un text nu reflectă nimic decît pe el însuși, caz
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
caz în care el trebuie judecat în sine, ca pe un univers de sine stătător cu reguli proprii) replica firească este: autonomia esteticului are justificare numai atunci cînd trebuie apărat de ingerința ideologicului, altminteri a elimina orice ingerință din domeniul estetic înseamnă a-l condamna la platitudine. Litera fără spirit e moartă, oricît de sprințar ar fi talentul care o mînuiește. Întorcîndu-ne la cei trei romancieri, e uimitor să vezi cum autori cu o viață atît de frămîntată au aspirat în
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]