2,032 matches
-
adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reușește împlinirea cadrului politic pentru exprimarea cât mai deplină a spiritului și vocației naționale; pentru un om de stat interesul de partid și ambiția personală trec în plan secundar, iar în unele cazuri se estompează în întregime. Omul politic urmărește exclusiv consolidarea partidului său, fără să fie preocupat decât în subsidiar de destinul național. În fine, politicianistul se află în treabă, urmărindu-și interesul, fără preocupare pentru chestiuni de ordin general și incapabil să le
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
în prim plan, se instalează un soi de monotonie, de linearitate, actorii mergînd mai departe inerțial, și nu neapărat pe coordonatele unei idei regizorale. Dacă s-ar fi jucat în alt spațiu, mai intim, poate aceste lucruri dispăreau sau se estompau. Mă gîndesc că la această stare are un aport și scenograful Cosmin Ardeleanu, nu prea inspirat în prelucrarea vizuală a spațiului. Cutia neagră ar fi fost simplă și elegantă pentru spiritul psihanalist al dialogurilor, pentru ce bănuiesc că au dorit
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
orice am face în timpul zilei, pînă la urmă tot la noi ne întoarcem seara, la acea singurătate constitutivă pe care nici un anturaj și nici o persoană nu ne-o poate anula. Suntem în mod iremediabil singuri. Comunicarea cu ceilalți ne poate estompa pentru o vreme izolarea înnăscută, ne poate da iluzia că, timp de ore, zile sau luni nu suntem singuri, pentru ca în final, la capătul unei decepții sau în urma unei nenorociri să realizăm că ține de natura ireductibilă a intimității noastre
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
volum care pare să marcheze începutul unei tendințe de "ascundere" a fantasticului în ficțiune, de diluare a lui până la dispariția totală, fapt care creează o senzație (foarte puternică în unele povestiri) de congruență a verosimilului faptului trăit, fără însă a estompa prea mult depărtarea de coerența lumii reale. Cât despre traducere, numele Teodorei Șandru Mehedinți este deja o garanție. Poate, cine știe, traducătoarea ne va oferi în viitor și plăcerea infinită a întâlnirii cu noi romane ale lui Camilo José-Cela sau
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
-mi place. Asta ar fi una. Doi: nu sunt de acord cu confesiuni prea imediate, pentru motivul că trebuie o anumită distanță în timp pentru a vedea lucrurile exact, pentru ca asperitățile să se atenueze, animozitățile să dispară, resentimentele să se estompeze. Nu vreau să repet ceea ce se vede în presa noastră, cu diverse cazuri cvasi-similare sau identice. Este nevoie de o generație pentru a putea evalua exact unele situații. În al treilea rând, cum să vă spun, pușcăria eroizează foarte mult
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
să-i controleze, pe nesimțite, nu doar existența reală, ci și procesele mentale. Un tur de forță al fanteziilor grotești, de o violență de-acum familiară cititorilor lui Will Self, Cum văd eu distracția este o carte care urmărește să estompeze granițele dintre realitate și imaginație, dintre existența cotidiană și psihoza halucinatorie. Will Self (n. 1961) a studiat la Exeter College, Oxford. După o adolescență aventuroasă și turbulentă, dependenței de droguri îi ia locul o „dependență de literatură", după cum singur mărturisește
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
de-acum și oricum n-avea să-și afle altul vreodată, și i-a mai rămas viu în memorie mirosul de istovire al acelor seri, când tăticu și mama aproape că picoteau cu nasurile în farfurii, în timp ce vorbele lor se estompau în pâlpâiala de vis a lămpii cu gaz, ce au făcut și ce-ar mai fi de făcut, saci de ciment și suluri de carton și cărămidă de cumpărat, rate la mobilă și rate la îmbrăcăminte" (p. 78). După treizeci
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
să se apropie. „Era tras undeva într-un ungher de depou, acoperit cu o prelată mare și păzit de «băieți»”. La Timișoara construiseră un vehicul cu angrenaj silențios, o transmisie originală, de concepție unică în țară la acea dată, care estompa complet zgomotul produs între roată și osie. Se născuse un nou produs, „tramvaiul lui Bihoi”, care în scurt timp devenise o noutate absolută în țară. Chiar și caroseria și spațiul pentru călători erau proiectate și realizate în fabrica timișoreană, după
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
reformulează câteva dintre constantele gândirii artistice sestopaliene, pe care le întâlnim și în poeme, și în textele filosofice. Confuzia deliberată între eurile aflate în dialog corespunde unei viziuni a lumii ca spectacol al măștilor, desfășurat într-un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
Teatru - Lodz, Hoschule fur Fernsehen und Film - Munchen, Hochschule fur Gestaltung und Kunst - Zurich, Ecole Cantonale d'Art de Lausanne, Ecole Supérieure des Beaux Arts - Genève, London International Film School. Odată consumată febra celor trei zile de decembrie, minusurile se estompează fie că sînt de fond - oferta relativ modestă la toate categoriile de film, criteriile laxe de selecție, fie că aparțin hazardului - promisiuni neonorate - titluri pe 35 mm nefinalizate, neglijențe manageriale - absența genericelor atît în retrospectivele invitaților, cît și în cea
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
moment aparte este monologul de la început al lui Gotz Schulte, Gabriel York, un actor subtil, cu multe mijloace la îndemînă. E foarte viu și puternic ce se petrece pe scenă două ore și ceva, așa încît chiar și neîmplinirile se estompează. Scene întregi se refac în amintirea mea. Cimitirul, vîntul, praful uitării, supa pe care bătrîna și bolnava Gabrielle o amestecă cu pulberea din urnă a iubitului ei, mișcarea ireală a obiectelor, trecerile de la un moment la altul, finalul spectacolului. O
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
apele tulburi ale mentalității "omului nou". La vremuri noi, oameni noi. E și asta o necesitate? Să nu ucidem speranța că această formulă umană, teribil de proliferantă la noi, până acolo încât a instalat nesiguranța în relațiile interumane, se va estompa. Sechelele vor fi mai ușor de suportat. Se cuvine ca umanitatea noastră să aștepte cu răbdare ceva ce, deocamdată, îi lipsește, recunoașterea disjuncției calitative între trădat și trădător, așa încât cel dintâi să-l domine până la vindecare pe cel de-al
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
puțin românească - n-ar fi putut avea greutatea celei a lui Gabriel Liiceanu". Nici mai mult, nici mai puțin. Să fie autorul Ușii interzise, ne interogăm cu candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
propriu), disperări, ruperi de ritm, alternări, modificări comportamentale. Rostirea este de multe ori sacadată, plată, nu există senzualitate. Înfrîngerea unui bărbat, și Rege pe deasupra, este cumplită. Vanitatea poate să joace cel mai imprevizibil spectacol. Și cred că acest element este estompat în favoarea unei platitudini, unei linearități acoperită tehnic. De asemenea, prima sa soție, Marguerite este geloasă și acum. Femeia-bărbat este, și ea, plină de vanități. Dorește ca ultima imagine cu care pleacă Béranger să fie chipul său. În acest conflict nesoluționat
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
cehoviană și, totuși, atât de diferită de ecranizările lui Mihalkov, bunăoară. Dacă ar fi să ținem seamă și numai de peisaj. Nimic rusesc în el, suntem în centrul Turciei, în pietrosul ținut al Cappadociei, al cărui pitoresc cineastul l-a estompat cât a putut. « La urma urmei, este un film despre oameni, despre ambiguitatea condiției noastre », ne-a mărturisit Ceylan la conferința de presă (din nou aplauze). Nu fac aluzie la situația prezentă din țara noastră, am filmat înaintea evenimentelor din
Cannes 2014: Am auzit, deja, foșnetul unei Palme d Or by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62234_a_63559]
-
o și trișează/ trunchiază: Încercând să vorbesc, otrăvesc limbajul cu neputința mea de a spune» (p. 53). Identitatea e tot prin cuvinte construită. Sau topită în alteritate. Ori de cîte ori vorbim, jucăm cîte un rol. Ne pierdem - sau ne estompăm - chiar și fără să vrem - esența eului. Vorbirea nu e nicidecum oglinda sinelui. Iar dacă e, chiar sinele se vede perturbat (« Cînd vorbesc, mă îmbrac în cuvintele altora, care îmi ies surprinzătoare din gură, de nu mă mai recunosc. Sînt
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
de "must have" rochiei negre, a lăsat moștenire lumii întregi secretul unei apariții reușite : rochie neagra, dar neapărat cu perle la gât! Alături de rochia neagră trebuie să existe acel ceva ce să te scoată în evidență. După cum bine știm, negrul estompează, ascunde defectele. Accesoriile colorate atrag atenția asupra elementelor pe care vrei să le scoți din anonimat : atragi atenția asupra feței cu un colier fantezist, marchezi linia taliei cu un cordon colorat. Sindromul copy-paste Se vehiculează ideea că dacă nu știi
Miturile false ale modei by Oprisan Raluca () [Corola-journal/Journalistic/73255_a_74580]
-
pierderi subite de energie, parcă sub efectul unui sedativ, poetul consemnează totul au ralenti, convertește datele realității imediate în repere ale unei lumi spectrale, un fel de no man's land, în care granițele dintre subiect și obiectul privit se estompează treptat, se întunecă și dispar: "Mă aflu aici fără nici un motiv/ cum e totul în viață/ privesc doi-trei copaci ce-s aplecați/ așa cum eu sunt distrat/ și-mi trimit umbra pe alte străzi/ prin uruitul tramvaielor silențioase." În relația aceasta
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
oglinda sufletului românesc, iar mâzga imorală a vieții de zi cu zi e nimic pe lîngă orgiile non-stop oferite de așa-numitele "canale comerciale" (nu vreau să spun că televiziunea "publică" stă mai bine - dar fiind mai cenușie, stridențele se estompează!) Cea mai banală reclamă la un săpun sau la un nou detergent trebuie, musai, să aibă o conotație sexuală. Parcă ne-am afla într-o necontenită campanie de creștere a natalității! Legile din vremea lui Ceaușescu, care ne obligau să
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
ca o formă chiar de lașitate, care vine probabil din aparența maladivă a scurtării timpului, ori din monotonia atâtor veacuri de detente și piruete creatoare. De ani buni peisajul componistic este atât de nivelat, iar orizontul de așteptare atât de estompat încât nimic semnificativ nu mai pare a fi actual sau virtual. Ori poate că totul este astăzi în muzică posibil?
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
Diaconu o incitantă carte despre Caragiale citit în cheie textuală (I. L. Caragiale. Fatalitatea ironiei). În ce privește spectacolele, toate pe care le-am văzut, au mers în sensul îndepărtării de viziunea clasică (Sică Alexandrescu și chiar Liviu Ciulei), respingând adică realismul restitutiv, estompând socialul, punând accentul pe existențial, pe absurdul existențial descoperit de regizori oriunde la Caragiale, în comedii, în Două loturi și peste tot. Interesant, orice s-ar spune. De ce însă tragerea lumii caragialiene atât de mult în sordid, în noroaie și
Însemnări despre anul cultural by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4048_a_5373]
-
așa se inhibă, de fapt, gustul cîrcotelii sterile, veninoase, reziduale care, la urma urmelor nu are a face cu teatrul, cu valoarea sau cu paloarea lui, ci cu umorile ființelor ce ne locuiesc. În timp, din fericire, imaginea asta se estompează și rămîne doar claritatea performanței. De aceea, cred că fie și pentru cîteva - două, trei - spectacole remarcabile, de aici sau de aiurea, un festival își atinge ținta. Deschide orizontul, redimensionează perspectivele, elasticizează percepția și ne pune în centrul acut al
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
nedemni de o ființă morală pe ultimul reprezentant al dinastiei flavilor. Or, Domițian, după începuturi promițătoare când guvernase în chip liberal, așa cum făcuse tatăl său Vespasian și fratele său Titus, se metamorfozează repede într-un tiran: delatorii, categorie care se estompase în timpul predecesorilor, revin în forță pe scena romană; cenzura imperială își face cu brutalitate simțită prezența: pentru prima oară în istoria europeană sunt arse cărți în piață publică! Din ordinul împăratului sunt interzise, confiscate și zvârlite în focul aprins în
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
librărie, erau făcute din cauciuc și aveau o agățătoare înfipta în cap. Erau multe personaje: Stan și Bran, Donald etc. Sau mai erau călăreții din plastic cu cai: cowboy, indieni, cavaleri medievali etc." "Nostalgia rămâne și lucrurile urâte s-au estompat" 6. "Știu că toată lumea „ținea” Crăciunul deși nu era nimic oficial, parcă și la TV era un pic „altfel” programul (sau ni se părea!), oricum aveam pick-up-uri, magnetofoane, era distracție! Masă era cam aceeași - bine noi aveam întotdeauna porc de
Crăciunul în comunism: Moș Gerilă, miros de portocale și banane. "Jucăriile erau grozave pentru că nu aveam termen de comparație" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53687_a_55012]
-
dar bradul natural de Crăciun nu mi-a lipsit și întotdeauna cumpăra mama „O poveste dulce” și punea figurinele din ciocolată în el. Așa a fost, acum sunt cu totul alte posibilități dar nostalgia rămâne și lucrurile urâte s-au estompat! Colinzile în Ajun răsunau pe toată stradă, ne vizităm unii pe alții mult mai des, oamenii erau mai buni". "O amarata de sărbătoare petrecută furișat" 7. "Crăciun? Ce-i aia Crăciun pe vremea de dinainte de '89? Zâmbete, pe vremurile alea
Crăciunul în comunism: Moș Gerilă, miros de portocale și banane. "Jucăriile erau grozave pentru că nu aveam termen de comparație" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53687_a_55012]