2,349 matches
-
și maniere, crede Matei, existè în fiecare operè de artè un neprevèzut care incitè și stârnește infinite interpretèri, Aș fi putut, dedându-mè instanțelor politicoase de limbaj, sè-i vorbesc în continuare în acest stil, conversând pe marginea generoasei teme a artei, etalându-mi cunoștințele în picturè, dobândite recent de pe internet, nivel de comprehensiune Wikipedia, Studentul Matei și-a fècut temele, a studiat bibliografia, s-a informat, a rèsfoit enciclopediile virtuale! aș fi putut, apoi, ireproșabil și rece în comportament, sè-mi iau rèmas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
încredere, „umbra” prințului. Intermezzo informativ: Despre ciudate comunicări dintre cer și pământ. 1. Un semn plutea deasupra Europei. Poate că era un semn al cerului pentru schimbările ce abia urmau să vină. Dar despre asta doar marea cometă care își etala, noapte de noapte, strălucitoarea ei trenă de paiete cosmice ar fi putut să spună dacă era așa ori ba. Însă... ea tăcea. 2. La Roma avea loc o înălțare mai puțin obișnuită spre ceruri. Curajoasa doamnă Blanchard se avânta entuziastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare decât întâlnirea ratată. Era o problemă foarte gravă. O problemă de prestigiu. Consulul privi încruntat armoariile Franței, apoi le întoarse spatele. Știa că Napoleon își aduna armate peste armate. Știa că își mutase curtea la Dresda și că acolo etala un lux exorbitant. Se ambiționa să pună în umbră cealaltă curte, curtea de la Erfurt, pozând în mare suveran al continentului. Și, pentru toate astea, cheltuia sume e-xor-bi-tan-te de bani. Cheltuia cu nemiluita și pentru înaltele probleme de strategie europeană, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și părinții, toată familia pierdută și-nșirată pe lungul drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să fie, dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
platouri încărcate cu tot felul de bunătăți, cu neamuri de-ale colonelului amestecate cu fotbaliști și maneliști, prieteni și prieteni de-ai prietenilor. Păi, ce să ne facem, Mirelo, bun de pagubă colonelu’, dar mai ales dornic, mort să se etaleze cu toată fala, stima și mândria, cum se spunea cândva, și nu te gândi că mâncase și el din pâinea asta, pe care acum ar fi-mpărțit-o la alții, ca și cum ar fi spus luați și băgați în voi, acesta este trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lor, se îmbăta cu băutura lor și fuma ce fumau ei. Chiar și târând-o pe Mirela după el parcă ar fi vrut să-i imite, de vreme ce și ei aveau familii și neveste, și pe lângă neveste, amante cu care se etalau acolo, așa că Velicu s-ar fi mândrit la o adică. Aia e, Mirelo, că arăta fel de bine ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că pentru cocoșelul ei împielițat era tot aia de niște ani, în timp ce prietenii și stăpânii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gura lor, curioasă de nu se poate, de nu s-ar mai fi dezlipit de ele toată noaptea. Abia de-o urnea maică-sa la culcare, ajutată mai cu seamă de Roșioara, pentru care era un bun prilej să-și etaleze tactul pedagogic și tandrețea maternă, păi, ce vorbă-i aia, Cristinico, că nu ți-e somn? Copiii mei doarme duși la ora asta... Copiii lu’ tanti Roșioara sunt mari, pe clasa a șasea, a șaptea. Vorbesc urât, spun prostii, înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat, agresiv, ca un țipăt de luptă victorios, care numaidecât se transformă în geamăt și plâns. I se păruse prea slab. Lung și slăbănog, țânțăros, etalându-și parcă slăbiciunea, neputința când termina numaidecât. Trebuie că asta i-a plăcut la el, Mirelo, văzându-l cât de repede devine neajutorat și are nevoie să fie mângâiat și consolat într-un anume fel, fără să i-o arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o privire prin garsonieră. Ochii ei de vultur, ca un reflector În mișcare, trecură peste mănunchiul de unelte, sârma, bucățile de metal și celălalte rămășițe de pe podea; pentru o clipă, mi s-a părut că fiecare gioarsă era evidențiată și etalată În toată splendoarea sa. Te implor, nu te uita la alea, am scâncit eu pe Înfundate. Am tot vrut să le duc de aici. Pe bune. — Iar asta are un aspect atât de original, remarcă ea. Serios! Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mulțime de ochi feminini și ostili te-ar fi făcut scrum de Îndată ce ai fi trecut pragul. Derek era singurul bărbat care Îndrăznea să intre, dar nici el nu zăbovea prea mult. M-am distrat puțin acordând tuturor fundurilor din Încăpere, etalate fără nici o jenă Într-o gamă variată de șorturi lucioase și colanți, note de la unu la zece. Apoi, i-am notat și pe posesori, În ordinea dezirabilității. Mister cel mai frumos funduleț s-a clasat abia pe locul patru, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
expresie neidentificabilă pe chip. * * * Cât lipsisem eu, ringul de dans se transformase Într-o masă compactă și haotică de trupuri asudate. Tânărul În pantaloni argintii, cu care dansase Rachel, se rotea acum pe una dintre estrade. Își scosese cămașa și etala un frumos set de mușchi abdominali. În spatele lui se afla vânzătorul de droguri În costum ecosez, care Însă rămăsese fără haină, dar Își păstrase șapca. Se vedea de la o poștă că luase o porție zdravănă din propria marfă. Comparația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
birou, tenta de corectitudine politică a firmei a părut și mai evidentă. În timp ce mă așezam, cam pe jumătate, pe canapeaua sărăcăcioasă de tweed de la recepție, pe dinainte Îmi treceau zorite chipuri de mai toate soiurile pe care le-ar putea etala mândra națiune britanică, majoritatea fiind Îmbrăcați peste ținuta În care fac paradă intelectualii radicali de operetă, despre care, cu cât spunem mai puține, cu atât mai bine. Plantele de ghiveci erau moarte. Poate că, În loc să le ude, stăteau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care-i admiră. Câteodată, se pornește o discuție, dar aceasta se oprește imediat. Când Hasan vorbește despre certitudini, ridică tonul, proclamă „adevăruri indiscutabile”, Își somează tovarășul să le recunoască, Omar rămâne sceptic, Întârzie cântărind diferite păreri, face arareori alegeri, Își etalează bucuros ignoranța. Pe buzele sale revin necontenit cuvintele: „Ce vrei să-ți spun, aceste lucruri sunt Învăluite, suntem, tu și cu mine, de aceeași parte a vălului, iar când acesta va cădea, nu vom mai fi acolo”. După o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o lume cu totul diferită de cea în care am trăit înainte de a veni aici. Cei de acolo nu sunt conștienți de propriile metehne și-și văd de viața lor fără probleme, pe când noi, cei din lumea aceasta mică, le etalăm în văzul tuturor, asemenea indienilor care poartă pene pe cap pentru a indica triburile cărora le aparțin. Trăim liniștiți, fără să ne supărăm unii pe alții. În afară de sport, ne ocupăm și de cultivarea legumelor și fructelor: roșii, vinete, castraveți, ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă joc tenis. I-am spus că știu să joc, dar nu sunt deloc bun. — Dar baschet? m-a întrebat. — Nu e punctul meu forte, am zis. — Bine, dar atunci care e punctul tău forte? mă întrebă Reiko râzând și etalându-și astfel ridurile de sub ochi. Bineînțeles, în afară de culcatul cu fetele. Nici la asta nu sunt grozav, am spus eu, deranjat oarecum de observația ei. — Glumeam. Hai, nu te supăra! Chiar vreau să știu la ce ești bun. — La nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
brațe, strâns. În momentele acelea am simțit în ea ceva rugos, straniu, ceva cu care nu aveam să mă obișnuiesc. Senzația m-a făcut să-mi fie dragă Naoko și orgasmul a fost deosebit de puternic. Trupul pe care mi-l etala acum Naoko nu semăna deloc cu cel din noaptea aceea. Trecuse probabil prin multe transformări până să renască sub chipul acestei perfecțiuni, scăldată de lumina lunii. Formele durdulii de după moartea lui Kizuki au fost înlocuite de cele ale unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar mi se păreau interesante. Avea un spirit de observație ascuțit, limbaj ales, umor cu carul și era ironică. Știa cum să ia omul ca să îl impresioneze și era conștientă că are asemenea calități, pe care încerca să și le etaleze cu multă măiestrie. Avea darul să te facă să te simți exact cum dorea ea: supărat, trist, compătimit, descurajat sau fericit. Se juca cu sentimentele omului cu cea mai mare ușurință, nu din vreun motiv anume, cât pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se mai poate face. — Nu-l deschideți iar, nu-i așa? — Nu mă pot pronunța acum, zise doctorul. Vai, dar ce-i cu fusta asta scurtă? — E frumoasă, nu? — Ce faci când urci scările? a întrebat doctorul. — Nimic special. Îmi etalez și eu ce am de etalat, spuse Midori. Asistenta, care era în spatele doctorului, pufni în râs. — Ar trebui să te internezi într-o bună zi să-ți deschid și dumitale capul ca să văd ce se petrece în el, spuse doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deschideți iar, nu-i așa? — Nu mă pot pronunța acum, zise doctorul. Vai, dar ce-i cu fusta asta scurtă? — E frumoasă, nu? — Ce faci când urci scările? a întrebat doctorul. — Nimic special. Îmi etalez și eu ce am de etalat, spuse Midori. Asistenta, care era în spatele doctorului, pufni în râs. — Ar trebui să te internezi într-o bună zi să-ți deschid și dumitale capul ca să văd ce se petrece în el, spuse doctorul, șocat. Te rog, fii drăguță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
este să te rogi pentru sănătatea ei și să-i trimiți în continuare scrisori. Reiko Ishida. După ce-am terminat de citit scrisoarea, am rămas pe verandă, cu privirile ațintite pe grădina învăluită în prospețimea primăverii. Un cireș bătrân își etala florile în toată splendoarea lor. Briza ușoară conferea tuturor lucrurilor un contur estompat. Pescăruș a apărut și el de pe undeva și după ce a zgâriat de câteva ori scândurile verandei, s-a culcat lângă mine. Știam că trebuie să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la gramofon, era plin de fum și pe podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu? mă-ntrebă ziaristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma să aibă parte de onorabila tradiție a hărțuirii sexuale sau a vomitatului spasmodic. Zăpada forma un strat gros. Erau cu toții înfofoliți în jachete groase și făceau cu mâna către camerele TV, etalându-și nasurile degerate. Dacă nu aș fi fost așa de îngrozită de ceea ce urma să fac, aș fi găsit timp să-i compătimesc, mai ales că mă aflam într-un loc călduros, cu cizme elegante care să-mi țină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Parcul în care trebuiau să se întânească parcă se pregătise să-i aștepte. Florile, stropite de femeile ce-l îngrijeau, erau vesele și răspândeau în jur o mireasmă plăcută. Plopii zvelți străjuiau aleele. În ronduri, trandafiri de toate culorile își etalau frumusețea. Vrăbiile se zbenguiau printre ramurile pomilor ornamentali. Banca pe care obișnuiau să stea Teofana și Cezar cu ani în urmă era tot la locul ei. Acolo s-a așezat Cezar cu treizeci de minute înainte de ora fixată, aranjat ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]