4,374 matches
-
de ventilație riscul este de 40%), reintubarea în cursul tratamentului. Sursa de infecție poate fi endogenă, reprezentată de flora saprofită modificată în mediul spitalicesc, sau exogenă, transmisă de la altă persoană (bolnav, personal medical, vizitatori) sau din ambient. 7.3 Etiologie Etiologia pneumoniilor comunitare rămâne necunoscută într-o proporție mare de cazuri, chiar și în țări cu un standard medical avansat (aproximativ 50% în Franța). Lipsa diagnosticului etiologic este cauzată de utilizarea inadecvată a antibioticelor, de investigațiile insuficiente sau de particularitățile agentului
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
investigațiile insuficiente sau de particularitățile agentului etiologic (necunoscut sau necultivabil). Studiile efectuate până în prezent nu au fost convingătoare privind beneficiile efortului de identificare etiologică pentru pneumoniile comunitare, majoritatea ghidurilor de tratament recomandând administrarea empirică a antibioticelor, bazată pe criterii statistice. Etiologia CAP în ordinea frecvenței, este dată de pneumococ, infecțiile virale, bacteriile atipice (micoplasma, chlamidia, legionella) și bacilii gram negativi. Etiologia HCAP și PN este reprezentată 50% de stafilococi (30% stafilococul auriu), 40% de bacili gram negativi (Pseudomonas sp., Acinetobacter sp
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
efortului de identificare etiologică pentru pneumoniile comunitare, majoritatea ghidurilor de tratament recomandând administrarea empirică a antibioticelor, bazată pe criterii statistice. Etiologia CAP în ordinea frecvenței, este dată de pneumococ, infecțiile virale, bacteriile atipice (micoplasma, chlamidia, legionella) și bacilii gram negativi. Etiologia HCAP și PN este reprezentată 50% de stafilococi (30% stafilococul auriu), 40% de bacili gram negativi (Pseudomonas sp., Acinetobacter sp., Enterobacteriaceae Klebsiella, Enterobacter, Serratia) și 10% de fungi . 7.4 Patogenie Constituirea pneumoniei este precedată de mai multe etape patogenice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și altor afecțiuni neinfecțioase, care trebuie să fie excluse în această etapă de evaluare: embolia pulmonară, insuficiența cardiacă, neoplaziile pulmonare. B. Diferențierea pneumoniei bacteriene de pneumonia virală se realizează prin identificarea și analiza particularităților clinice, radiologice și biologice. C. Precizarea etiologiei pneumoniei necesită utilizarea tehnicilor de diagnostic microbiologic direct sau indirect efectuate din spută, lichidul de lavaj bronhoalveolar, sânge sau din alte produse biologice în situații particulare. Culturasputei recoltată prin “expectorație profundă” este verificată în prealabil prin examenul citobacteriologic al unui
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
profundă” este verificată în prealabil prin examenul citobacteriologic al unui frotiu colorat Gram. Sputa este corespunzătoare pentru cultură dacă sunt prezente > 2 celule neutrofile/câmp și < 10 celule epiteliale scuamoase/câmp. În același timp, frotiul colorat Gram orientează rapid asupra etiologiei prin evidențierea caracterelor morfologice specifice unor germeni (pneumococ, stafilococ, bacili gram negativi). Cultura permite identificarea germenilor pe baza caracterelor biochimice și metabolice precum și testarea sensibilității la antibiotice prin antibiogramă. În cazul în care sputa nu poate fi recoltată examenele microbiologice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
În cazul în care sputa nu poate fi recoltată examenele microbiologice se efectuează din lichidului de lavaj bronhoalveolar. La pacienții intubați se utilizează aspiratul bronhoalveolar. Hemocultura, chiar și atunci când este recoltată înaintea administrării antibioticelor, contribuie în mică măsură la precizarea etiologiei. Doar 5 14% dintre pacienții spitalizați cu CAP au hemoculturi pozitive, cel mai frecvent izolat fiind Str. Pneumoniae. Testele polymerase chain reaction (PCR) pot identifica Legionella spp, M. Pneumoniae, C. Pneumoniae, Mycobacterium spp, dar utilizarea acestora este limitată pentru cercetare
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de terapie imunomodulatoare cu drotrecogin alfa activat. Tratamentul antibiotic empiric al HCAP depinde de riscul rezistenței la antibiotice al germenilor etiologici, evaluat în funcție de durata spitalizării până la debut, tratamentele antibiotice anterioare, co-morbidități și severitatea manifestărilor. 7.9 Particularități ale pneumoniilor după etiologie Pneumonia pneumococică Pneumococul este un saprofit al căilor respiratorii superioare și constituie cauza principală a pneumoniilor, cu frecvență mai mare la vârste extreme, etilici, splenectomizați, imunodeprimați (HIV) sau postgripal. Pneumonia pneumococică reprezintă prototipul clinic al pneumoniilor bacteriene. Manifestările tipice sunt
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
este de tip difuz și apare specific la copii, frecvent asociată meningitei, epiglotitei sau otitei. Pneumoniile virale Pneumoniile virale sunt caracterizate clinic și radiologic de afectarea țesutului pulmonar interstițial. Unele aspecte legate de manifestările pneumoniilor virale pot fi sugestive pentru etiologie. Evoluția pneumoniilor interstițiale este favorabilă cu excepția sugarilor și imunodeprimaților. Diagnosticul etiologic se bazează pe reacții serologice și pe evidențierea antigenelor virale prin imunofluorescență. Cultura virală și PCR au indicații limitate. Tratament etiologic este disponibil doar pentru câteva etiologii: herpesvirusuri (Aciclovir
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sugestive pentru etiologie. Evoluția pneumoniilor interstițiale este favorabilă cu excepția sugarilor și imunodeprimaților. Diagnosticul etiologic se bazează pe reacții serologice și pe evidențierea antigenelor virale prin imunofluorescență. Cultura virală și PCR au indicații limitate. Tratament etiologic este disponibil doar pentru câteva etiologii: herpesvirusuri (Aciclovir), gripa (Ostelamavir), virusul sincițial respirator (Ribavirina). Pneumonia cu Legionella pneumophilla (febra de Pontiac) Legionella reprezintă 1-15% dintre pneumoniile comunitare spitalizate în Europa, înregistrând o mortalitate de 5-30%. Legionella pneumophila este un bacil gram negativ ubicuitar, cu creștere intracelulară
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
fecale de peste 300 ml/24 ore, de obicei asociată cu reducerea consistenței materiilor fecale și de creșterea frecvenței emisiilor peste 3 scaune zilnic. Cauzele diareilor sunt: infecțioase, toxice, medicamentoase, ischemice sau osmotice. Infecțiile constituie cea mai frecventă cauză a diareilor. Etiologia diareilor infecțioase este diversă: Virală: rotavirusuri, astrovirusuri, adenovirusuri, enterovirusuri, herpes-virusuri (CMV) Bacteriană: shigelle, salmonelle, E. Coli, Vibrio cholerae, Campylobacter jejunii, Yersinia enterocolitica, S. Auriu, Clostridium difficile Fungică: Candida Parazitară: Entamoeba Hystolitica, Giardia, Balantidium coli, Cryptosporidium parvum În afara criteriului etiologic, clasificarea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
germeni străini (exogeni) sau în urma modificărilor cantitative sau calitative ale germenilor din flora intestinală obișnuită (endogeni), pune în alertă o serie de mecanisme de apărare ale gazdei. Depășirea acestor mecanisme poate avea ca urmare apariția DAI, cu manifestări specifice în funcție de etiologie. Mecanismele de apărare ale gazdei care intervin în agresiunile infecțioase digestive sunt reprezentate de: Mecanisme nespecifice (înnăscute): bariera gastrică acidă, peristaltismul intestinal, învelișul de mucus protector, competiția florei endogene, capacitatea antibacteriană a lizozimului, secrețiilor digestive și a acizilor biliari Mecanisme
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Rezolvarea medicală a cazului de DAI implică diagnosticul etiologic și tratamentul complex, bazat pe antibioterapia țintită evidențelor microbiologice. Diagnosticul clinic recunoaște prezența sindromului diareic conform definiției de caz. Culegerea și analiza datelor anamnestice și epidemiologice pot oferi o orientare asupra etiologiei DAI: evoluția acută sau cronică terenul imunocompetent sau imunodeprimat utilizarea recentă de antibiotice călătoriile recente (mai ales în zone tropicale, cu sanitație deficitară) proveniența cazului dintr-un focar epidemic sau izolat verificarea alimentelor și apei consumate Diagnosticul diferențial exclude alte
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau de complicații: sugari mai mici de 3 luni, copii cu boli digestive cronice, imunodeprimați. În funcție de sensibilitatea tulpinii izolate se pot administra Ampicilină, Amoxicilină, Cotrimoxazol, Cefotaxima, Ceftriaxona. Profilaxie Măsurile de prevenire a TIA au la bază aceleași principii, indiferent de etiologie. Organizația Mondială a Sănătății a stabilit un set de reguli recomandate pentru prevenirea îmbolnăvirilor transmise de alimente. 1. Alegeți numai alimente preparate în condiții de siguranță 2. Preparați termic complet alimentele 3. Consumați imediat alimentele preparate 4. Depozitați corect alimentele
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
infecții acute de căi respiratorii superioare, sindrom pseudogripal (“gripa de vară”), diaree, exanteme febrile asociate sau nu cu adenopatii, meningite acute limfocitare benigne, paralizii de tip polio. Unele manifestări clinice sunt relativ specifice pentru anumite tipuri virale și pot sugera etiologia. Diagnostic Diagnosticul enterovirozelor se bazează pe manifestările clinice compatibile, pe datele epidemiologice (atunci când pot fi identificate) și pe datele virusologice. Diagnosticul virusologic în faza acută se poate face direct, din secreții faringiene, materii fecale, sânge, prin izolarea pe culturi celulare
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
boli. După mecanismul patogenic, hepatitele pot fi: infecțioase, vasculitice (sindromul Wegener, Behcet), imunologice (lupus eritematos sistemic, sindrom Sjögren), metabolice (dislipidemie, etilism), neoplazice infiltrative, iatrogene toxic-medicamentoase (antibiotice, anestezice, unele antilipemiante) sau secundare obstrucției biliare (litiazică, tumorală). Hepatitele acute infecțioase pot avea etiologii diverse: Virale Virusuri cu tropism hepatic primar: VHA, VHB, VHC, VHD, VHE, VHG Virusuri cu hepatotropism facultativ: herpesvirusuri (HSV, CMV, VEB), enterovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri, virusul rubeolic, virusul amaril Bacteriene: febra tifoidă, septicemia, tuberculoza, luesul Parazitare: Cryptococus neoformans, Cryptosporidium enteritidis Fungice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
acute virale Definiție Hepatitele acute virale (HAV) sunt inflamații acute ale ficatului, cauzate de virusuri cu tropism hepatic primar, care se manifestă clinic și anatomo-patologic asemănător, dar care au mecanisme patogenice și evoluție specifice agentului etiologic. Tablou clinic Indiferent de etiologie, HVA prezintă o evoluție ciclică, cu manifestări comune, parcurgând aceleași stadii evolutive. Incubația are durată diferită după etiologie. Debutul durează câteva zile și are mai multe forme de manifestare: Sindrom infecțios general cu febră discretă, astenie, cefalee Sindrom digestiv nespecific
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
primar, care se manifestă clinic și anatomo-patologic asemănător, dar care au mecanisme patogenice și evoluție specifice agentului etiologic. Tablou clinic Indiferent de etiologie, HVA prezintă o evoluție ciclică, cu manifestări comune, parcurgând aceleași stadii evolutive. Incubația are durată diferită după etiologie. Debutul durează câteva zile și are mai multe forme de manifestare: Sindrom infecțios general cu febră discretă, astenie, cefalee Sindrom digestiv nespecific cu inapetență, grețuri, vărsături, dureri abdominale, pierderea gustului pentru fumat Sindrom pseudo-gripal cu catar nazo faringian și febră
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pot fi grupate în cinci sindroame: sindromul citolitic, de retenție biliară, hepatopriv, inflamator-imun, hematologic. Diagnostic Prima etapă în diagnosticul de hepatită acută virală se bazează pe criterii clinice și biologice, după excluderea altor afecțiuni. A doua etapă a diagnosticului precizează etiologia și urmează să fie prezentată în secțiunea „Particularități etiologice ale HVA”. Diagnosticul diferențial este orientat în funcție de stadiul bolii. În perioada de debut sunt luate în considerare: gripa și virozele respiratorii, gastroduodenita, toxiinfecția alimentară, puseul de reumatism articular acut, dischinezia biliară
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de un virus ARN din familia Flaviviridae. Transmiterea se face parenteral, mai ales prin transfuzii. Riscul de cronicizare este de 15 30%. Virusul TT (Transfusion Transmitted Virus, VTT) este cea mai nouă prezență în constelația virusurilor primar hepatotrope, implicat în etiologia hepatitelor posttransfuzionale. Deși pare să determine infecții asimptomatice, virusul TT a fost deseori identificat la pacienți cu boli hepatice cronice. Replicarea virală și patogenia infecției cu VTT sunt insuficient cunoscute. 11 MENINGITELE ȘI ENCEFALITELE INFECȚIOASE Obiective specifice cursului: Să definească
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
meningite bacteriene de la 5080% la 10-30%. Dificultățile actuale de abordare a meningitelor și encefalitelor sunt legate de răspândirea rezistenței la antibiotice, creșterea numărului de persoane cu imunosupresii și modificarea permanentă a profilului etiologic prin boli emergente și reemergente. 11.3 Etiologie Etiologia meningoencefalitelor este reprezentată de virusuri, bacterii, mai rar de fungi sau de paraziți. Principalele etiologii nontuberculoase ale meningitelor bacteriene diferă în funcție de vârstă și de alte condiții asociate. Streptococcus pneumoniae este cea mai frecventă cauză a meningitelor la adulții peste
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
bacteriene de la 5080% la 10-30%. Dificultățile actuale de abordare a meningitelor și encefalitelor sunt legate de răspândirea rezistenței la antibiotice, creșterea numărului de persoane cu imunosupresii și modificarea permanentă a profilului etiologic prin boli emergente și reemergente. 11.3 Etiologie Etiologia meningoencefalitelor este reprezentată de virusuri, bacterii, mai rar de fungi sau de paraziți. Principalele etiologii nontuberculoase ale meningitelor bacteriene diferă în funcție de vârstă și de alte condiții asociate. Streptococcus pneumoniae este cea mai frecventă cauză a meningitelor la adulții peste 20
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de răspândirea rezistenței la antibiotice, creșterea numărului de persoane cu imunosupresii și modificarea permanentă a profilului etiologic prin boli emergente și reemergente. 11.3 Etiologie Etiologia meningoencefalitelor este reprezentată de virusuri, bacterii, mai rar de fungi sau de paraziți. Principalele etiologii nontuberculoase ale meningitelor bacteriene diferă în funcție de vârstă și de alte condiții asociate. Streptococcus pneumoniae este cea mai frecventă cauză a meningitelor la adulții peste 20 de ani, favorizată de infecțiile pneumococice pneumonice, sinusale sau otice, sau de etilism, diabet, absența
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Bacilii gram negativi enterali determină meningite mai frecvent la persoane cu diabet, ciroză, etilism, infecții urinare cronice și nou-născuți de mame cu infecții genito urinare. Streptococii grup B sunt principala cauză de meningită la nou născuți. Listeria monocytogenes este o etiologie frecventă la nou-născuți, vârstnici peste 60 de ani și imunodeprimați, determinată de ingestia alimentelor contaminate cu listerii. Riscul meningitei iatrogene după proceduri neurochirurgicale este crescut pentru bacili gram negativi enterali după craniotomie și pentru stafilococi după shunturile pentru hidrocefalie sau
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
iatrogene după proceduri neurochirurgicale este crescut pentru bacili gram negativi enterali după craniotomie și pentru stafilococi după shunturile pentru hidrocefalie sau chimioterapie intrarahidiană. Se consideră că orice meningită asociază un grad mai mare sau mai mic de afectare encefalitică, în funcție de etiologie. Encefalitele se însoțesc deseori de meningită, etiologia lor fiind predominant virală. Virusurile herpetice sunt responsabile pentru cele mai multe encefalite sporadice la adult. Epidemiile de encefalite, în funcție de regiunea geografică, pot să fie cauzate de Flavivirusuri, Bunyavirusuri, Enterovirusuri. 11.4 Patogenia meningoencefalitelor Bariera
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
bacili gram negativi enterali după craniotomie și pentru stafilococi după shunturile pentru hidrocefalie sau chimioterapie intrarahidiană. Se consideră că orice meningită asociază un grad mai mare sau mai mic de afectare encefalitică, în funcție de etiologie. Encefalitele se însoțesc deseori de meningită, etiologia lor fiind predominant virală. Virusurile herpetice sunt responsabile pentru cele mai multe encefalite sporadice la adult. Epidemiile de encefalite, în funcție de regiunea geografică, pot să fie cauzate de Flavivirusuri, Bunyavirusuri, Enterovirusuri. 11.4 Patogenia meningoencefalitelor Bariera hemato-encefalică (BHE) este o barieră naturală care
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]