1,682 matches
-
Mariana, mulțumindu-i în gând îngerului păzitor care o salvase a doua oară de la sinucidere. Mica sală a MaxiBarului era plină ochi. Doamna Popa și doamna doctor, îmbrăcate de gală exact ca la nunta Marianei, își făceau vânt cu două evantaie chinezești gemene. Arătau bine, atâta că burta doamnei Popa era mult mai mare și rochia portocalie făcea eforturi supranaturale (dar îi era ușor, fiind de supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
caută printre spectatori și revine țipând). Vai de mine! Nu-i băiatul! Unde e băiatul! ... s-a prăpădit băiatul! (Toate cucoanele sar) Mamița: A căzut din tren băiatul! Tato, mor! (cade pe scaun; tanti Mița îi face vânt cu un evantai. Se aud bubuituri în dreptul tabloului. Mam’mare: Goe, maică! Acolo ești? Goe: Da! Mam’mare: Aide! Ieși o dată! Ne-ai speriat. Goe (țipă): Nu pooot! Mam’mare: De ce?. . .te doare la inimă? Goe: Nu! Nu pot... Mam’mare: E încuiat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
leșinând. Cineva aduse o căldare cu apă și azvârli apa peste mireasă. Aceasta tresări. Câteva femei o cuprinseră, duios, cu milă și omenească Înțelegere, transportând-o, pe brațele lor materne, și așezândo, binișor, cu dragoste, făcându-i aer, cu două-trei evantaie improvizate, acolo, sub gard. Și, tot acolo, sub gard, alături de mort, În clipele următoare, Mierla Închise ochii ei frumoși, mari, și fața ei, frumoasă, și profund Îmbujorată, ca a unei zâne, se schimonosi Într-un Început de plâns sfâșietor! Broscuța
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de cât omenească! Și, totuși, viața rămâne, dintotdeauna și pentru totdeauna, pentru oricare individ, viață! Parșivă, În cele mai multe cazuri; nedreaptă; spintecătoare de idei mărețe și de aruncarea, În cele mai multe cazuri, la canal, a gândurilor și pornirilor Înaripate, a entuziasmului, a evantaiului de bucurii visate, și, nu de puține ori, pornite, incipient, așa, de pildă, ca niște răzișoare de soare, care se Întrevăd, dincolo de orizont, În partea cealaltă a acestuia, vreau să zic, atunci, când, lumina dimprejur arată că nu mai este
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ascultase lecția: "Plante din regiunea tropicală". O lecție foarte frumoasă și mai ales interesantă despre: bananier, bambus, cauciuc, vanilie etc. Crăcănel ne explicase mai departe despre palmier, și după ce ne spusese câte ceva despre: curmal, palmierul de ceară, sagotier, raphie, palmierul evantai, palmierul cu ulei și alții, se oprise la cocotier, vorbindu-ne pe larg despre acest minunat soi de palmier, care este foarte răspândit și de cel mai mare folos omului. ― Și acum vom citi din carte partea aceea scrisă cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Înviere, Înconjurată de o șleahtă de nepoți și strănepoți, la venerabila vârstă de o sută șase ani? Cine o Îmbrăcase ca pe o târfă, atârnându-i de gât o mulțime de mărgele sclipitoare și-i pusese În mână și un evantai? Oare nu cumva bunul Dumnezeu orbise În ceruri sau căzuse În mrejele nenumăraților Subotini de care era Împânzit acum pământul și nu mai judeca faptele oamenilor după dreapta Sa măsură, ci se lua după vorbele pe care I le sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți de joc, desfăcându-se Într-un evantai din ce În ce mai larg, ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea: „A și venit procletul să mă ia În lumea lui...“. La Început, Subotin apărea de două ori pe săptămână, când toaca bătea de vecernie, miercurea și vinerea. Apoi vizitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe care le desfăcu În evantai, fluturându-le sub nasul proeminent al lui Subotin, care se uita la ea cu fața consternată. „Piei, ispită“, strigă Ippolit, făcându-și semnul crucii. Dar arătarea din fața sa nu dispăru În aer, ci, măsurându-l cu privirea de sus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atât de jalnic, Încât tot ce era viu și mort se puse În mișcare. Chiar și frunzele, și iarba, și morții din morminte Îl urmară. - Uite, vezi ce ai făcut, Îi spuse Ippolit, desfășurând cărțile de joc ca pe un evantai multicolor și aruncându-le În sus. În contact cu aerul, cărțile de joc luară foc. Amestecate cu bancnotele, zburau Învârtindu-se În aer. Purtându-le În cioc, berzele le duceau de pe un acoperiș pe altul, așezându-se pe hornuri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu știam. Una din invențiile timpurilor noastre: sportul în fața televizorului. Dacă am pierdut toate acestea ne simțim oameni doar pe jumătate; nu mai avem ce discuta cu colegii la serviciu, nu mai avem pe ce să ne exercităm emoțiile, în evantaiul sentimentelor noastre apărând numeroase goluri. Ne reglăm nevoile fiziologice în funcție de televizor: mâncăm în fața televizorului (în felul acesta luând cina la familia Ewing, sau ieșind la picnic undeva în America), mergem la toaletă în timpul reclamelor având grijă ca nu cumva vreuna
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
eroare, determinat de nivelul de cunoaștere, de maladiile personale etc. De aceea este bine că normalitate (care este media; deseori sinonimă cu mediocritatea) în privința corectitudinii e stabilită de anturaj sau de societate. Numai că și societatea (orice societate) are propriul evantai al posibilităților de eroare; și erorile colective au efecte mult mai nocive decât cele individuale. Pentru exemple de erori colective este îndeajuns să privim secolul XX. Am întâlnit la țăranii români o zicală ciudată: "unde e multă minte e și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de gândire prestabilită, ci de căi de dezvoltare a gândirii proprii. Prin eficient nu înțeleg ceva de genul pragmaticii, ci mai curând o curățire de redundanțe, de formule ce livrează gândire de-a gata. Filosofia este datoare să ofere un evantai de posibilități de accedere la sine dimpreună cu o bună prezentare a neajunsurilor și avantajelor lor. Mai găsim noi astăzi un filosof capabil să înființeze și să susțină o școală de filosofie? Ori conceptul de școală de filosofie s-a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
formă admirabilă. Șicanându-l pe Bikinski, tot Încerca să anime spiritele. Pictorul Însă era greu de urnit din muțenia În care intrase. Ca să-l scoată din sărite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o roză a vânturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și cele de la pantaloni, ciorapii și maioul erau doldora de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al comeseanului, transformându-l Într-o grămadă de carne acoperită cu un evantai de ași și de decari. Evantaiul se roti În jurul terasei, făcând câteva ocoluri, după care luă configurația unui șarpe boa ce-și Înghite propria sa coadă. Înainte Însă de a se Înghiți pe sine, șarpele de hârtie făcu un ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al comeseanului, transformându-l Într-o grămadă de carne acoperită cu un evantai de ași și de decari. Evantaiul se roti În jurul terasei, făcând câteva ocoluri, după care luă configurația unui șarpe boa ce-și Înghite propria sa coadă. Înainte Însă de a se Înghiți pe sine, șarpele de hârtie făcu un ocol, rotindu-se ca un vertij deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și femeia-capră, confecțioate din litere și cifre, care, după ce scoaseră niște mugete ambigue, se topiră În apa din havuz. Apăru și Olivia, trăgând În urma ei un șir Întreg de melci... În fața mesei stătea inginerul Satanovski, făcându-și vânt cu un evantai alcătuit din cărți de joc. Inginerul cică ar fi rămas În această poziție preț de douăzeci și cinci de minute, timp În care agitația atinse apogeul. După care, strângând cărțile În buzunar, Satanovski s-ar fi așezat frumos la locul lui. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
văduvă de ofițer, o grămăjoară de bile, Înăuntrul cărora se află Înscrise niște cifre, și alături o alta de bancnote. În fapt, prestația doamnei, judecată dintr-un punct de vedere stric profesional, nu are nimic magic. Făcându-și vânt cu evantaiul, distinsa văduvă, purtând mănuși până la cot, culege una câte una bilele de pe măsuță și le ascunde Într-un anumit loc, mascat de combinezonul său. După ce ultima bilă pătrunde În interiorul ei, pe care inginerul, dintr-un spirit de pudoare, Îl numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se știe de ce, În astfel de ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate În custodia văduvei de pe Bașotă 9... Când morișca celei de-a doua urne se oprește din rotație, făcându-și vânt cu evantaiul, inginerul Satanovski Îngenunchează În fața distinsei văduve, extrăgând cu migală, rând pe rând, bilele ascunse În locul intim de sub combinezonul doamnei și punându-le cu grijă Într-o punguță de mătase... Se spune că operațiunea aceasta Îi aducea la Loto-Prono câștiguri substanțiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ci de cu totul altceva.” Homunculii tresăriră, executând pe masă mișcări sacadate. Unul se transformă În femeie, altul În bărbat. „Să ne jucăm acum de-a Noimann și Mathilda”, spuse el, desfășurând cărțile de joc pe masă, În formă de evantai. „Vom face toate permutările posibile, transformând bărbatul În femeie și femeia În bărbat. Și viceversa, tocmai pentru a vedea ce simte unul când Îl posedă pe celălalt... Configurația astrelor pare să fie prielnică oricăror combinații...” „Dar cu pictorul cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lovit la un genunchi, la partea interioară, de colțul unui taburet. și m-a durut tare. Eram în spatele țigăncii când m-am lovit și o rugam din nou să mă ajute. Atunci ea s-a enervat, a desfăcut cărțile în evantai și a scos dintre ele una, pe care mi-a întins-o peste umăr și mi-a spus : „Tu numai cu asta ai să te ajuți !” Atât ! și eu am rămas cu cartea în mână. când m-am uitat la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
În sinea lui. Transfigurat astfel, Marian Constandache investighează câmpul de tensiune emoțională a acestui timp individual, adică revitalizează și poate că și ierarhizează un Întreg complex de senzații difuze ce se identifică/suprapun cu intenția de a devoala un amplu evantai de experiențe ermetice intime, care sunt, de fapt, punctele de sprijin, dar și de suspensie, ale acestei ― hai, să-i zicem! ― paraistorii egoiste scrise În răspăr, prin care se urmărește refrigerarea memoriei prezentului, a acelui prezent perpetuu amintit mai devreme
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța contemporanilor: Taci, dragă! Ma biche, bucură-te că mă revezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
buni, nici răi, pe aceea a Magistratului. Iunie, dimineață. Pasărea este la locul ei, semn al statorniciei; soarele - în sfârșit - dogorește blând, bucurându-i pe turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele clatină alene din evantaie; partenerii lor povestesc lucruri interesante; cei care fumează alungă, în răstimpuri, fumul cu mâna. Nu departe, într-o magazie, sunt sacrificați, pentru Hotel, doi viței; peste drum, un bătrân, singur și neputincios, trage să moară; a fost, cândva, spaima Stațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]