44,964 matches
-
Purim - sărbătoarea veseliei l În amintirea salvării evreilor Cea mai veselă sărbătoare a cultului mozaic - Purimul - reprezintă amintirea minunii salvării evreilor amenințați cu exterminarea în timpul dominației persane. Denumirea de Purim provine de la zaruri, cele care stabiliseră data masacrului, zădărnicit prin intervenția lui Mordehai și Ester. Tradiția iudaică presupune
Agenda2003-11-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280805_a_282134]
-
Purim - sărbătoarea veseliei l În amintirea salvării evreilor Cea mai veselă sărbătoare a cultului mozaic - Purimul - reprezintă amintirea minunii salvării evreilor amenințați cu exterminarea în timpul dominației persane. Denumirea de Purim provine de la zaruri, cele care stabiliseră data masacrului, zădărnicit prin intervenția lui Mordehai și Ester. Tradiția iudaică presupune ca la această sărbătoare să se ofere cadouri simbolice între cei apropiați și
Agenda2003-11-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280805_a_282134]
-
presupune ca la această sărbătoare să se ofere cadouri simbolice între cei apropiați și daruri substanțiale celor săraci. La masa de Purim se servesc prăjiturele de diferite forme, pentru a stârni hazul pe seama lui Haman, cel care a pregătit masacrul evreilor. Domnul Ernest Neumann, prin-rabin al Comunității Evreiești din Timișoara, ne-a comunicat că, în acest an, Purim va avea loc în 18 martie, ora 17. Cu această ocazie, membrii comunității se întâlnesc la Casa „Adam Müller Guttenbrunn“, unde se va
Agenda2003-11-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280805_a_282134]
-
regele Iudeilor” (Matei, 27;37). Așadar, vina condamnării la moarte rămasă în titulus a fost aceea de „rege al iudeilor”, corectă din punct de vedere juridic și, este interesant de observat, că Pilat nu a acceptat rectificarea propusă de arhiereul evreilor, în sensul menționării că el, Iisus, a zis „Eu sunt regele Iudeilor”, răspunzând: „Ce am scris, am scris!”. Sentința se pronunța de judecător (prefectul provinciei) prin cuvintele „Ibis in crucem” și cu aceasta judecarea era încheiată și se trecea la
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
executarea în public și asocierea sa cu forme suplimentare de tortură, precum flagelarea. Ea devenea și mai odioasă și umilitoare prin păstrarea cadavrelor pe cruce, astfel încât să fie devorate de păsările răpitoare și animalele carnivore, lucru inadmisibil mai ales pentru evrei, din punct de vedere religios. Procedural, flagelarea preceda crucificarea, probabil pentru ca spatele lacerat al crucificatului să-i facă și mai dureros contactul cu lemnul. Alte mărturii arată că condamnatul nu purta o cruce, ci o grindă, care era fixată apoi
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
monarh adevărat; a doua, să nu o trădeze niciodată, deoarece avea calitatea de ofițer, purtător al hainei militare a Armatei Române. La 22 iunie 1941, după declanșarea războiului pentru recuperarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, au început cunoscutele represalii împotriva evreilor nevinovați, în opinia unora, sau împotriva comuniștilor agresivi, pro sovietici, așa cum afirmau oficialitățile timpului, despre cei ostili României. Ulterior, pentru aceste represalii, în care au murit și țigani, au fost acuzați numai guvernanții vremii, în frunte cu premierul Ion Antonescu
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
cu premierul Ion Antonescu. Pogromul de la Iași s-a considerat o gravă eroare și oroare, care nu a avut justificare, chiar dacă lucrurile s-au complicat din cauza implicării unui comandant SS german, în calitate de aliat. Despre acceptul sau opoziția regelui la masacrarea evreilor, nu s-au clarificat lucrurile, s-au ocolit cu mare atenție. Nu a răspuns nimeni la întrebarea, de ce, sau nu avem voie să știm adevărul. Deși complice la masacrele din Transnistria și Iași, fiind, totuși, regele României, monarhul a fost
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
ca Ponțiu Pilat, personaj infatuat, plin de importanța funcției pe care o îndeplinește, aflat deja în relații tensionate cu administrații săi s-ar fi coborât până într-acolo încât soldații săi să se pună în slujba căpeteniilor locale, prinzând un evreu cu pretenții de Mesia și plimbându-l de la Anna la Caiafa și apoi aducându-l în fața prefectului însuși! De altfel, ce făcuse până atunci Iisus spre a atrage reacția militarilor romani? Nimic! Iar dacă el ar fi făcut ceva împotriva
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
Gestul prefectului de a se deplasa din Pretoriu în curtea interioară a Palatului comportă cel puțin două explicații: pe de o parte, una de ordin religios, respectiv de respectare a normei iudaice vizând puritatea rituală, în sensul că dacă un evreu intra în casa unui păgân în ajunul Pesahului, devenea impur și nu putea să participe la cina pascală, fiind supus, totodată, unor interdicții de rigoare pentru o perioadă care varia între o săptămână și o lună privind participarea la anumite
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
dacă P. Winter a considerat o astfel de manevră nelalocul ei pentru un prefect roman, reprezentant în provincie al însuși cezarului, judecând, desigur, la rece, dar cu mentalitățile omului modern și nu ca unul din mijlocul evenimentelor, alții precum istoricul evreu Fl. Josephus, la câteva decenii după proces, relatează mai multe exemple ale acestei practici a flagelării la care s-a recurs pentru a înduioșa o mulțime care, cu fiecare minut ce trecea, devenea adevăratul judecător și prelua puterea în proces
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Iisus și discipolii săi au venit la Ierusalim pentru a celebra sărbătoarea Pesah (Paștelui) și a azimelor, una dintre cele trei mari sărbători anuale de pelerinaj. Cu această ocazie, de fiecare dată zeci, poate sute de mii de evrei din Palestina și Diaspora veneau să depună darurile și să se închine la Templu. Manifestările durau între 14 și 22 ale lunii Nisan. Cea mai mare parte dintre oaspeți sosea cu cel puțin 8 zile înainte de începerea festivităților pentru a
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
shekeli spre a cumpăra animalele și porumbeii pentru sacrificii, iar „roadele puse în vânzare” cu această ocazie erau supuse birului. Fervoarea religioasă fiind atât de intensă, cel mai mic incident putea să declanșeze un adevărat scandal public. De altfel, istoricul evreu Fl. Josephus menționează în scrierile sale numeroase conflicte care s-au produs cu această ocazie. Autoritățile romane, în frunte cu prefectul, cunoscând simbolistica sărbătorii - Exodul din Egipt reprezentând eliberarea evreilor de sub opresiune și sclavie - erau puse în gardă cu ceea ce
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
putea să declanșeze un adevărat scandal public. De altfel, istoricul evreu Fl. Josephus menționează în scrierile sale numeroase conflicte care s-au produs cu această ocazie. Autoritățile romane, în frunte cu prefectul, cunoscând simbolistica sărbătorii - Exodul din Egipt reprezentând eliberarea evreilor de sub opresiune și sclavie - erau puse în gardă cu ceea ce se putea întâmpla. În acest scop, pentru prevenirea și stingerea conflictelor Pilat coopera strâns cu autoritățile Templului care, la rândul lor, doreau să evite cea mai mică tulburare a ordinii
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
un acord între sinoptice și cea după Ioan asupra momentului acestei acțiuni. Nu este vorba de o altă provocare, precum cea din timpul manifestărilor regaliste și în consecință naționaliste ale sărbătorii Ramurilor. Locul ales e în acest caz Templul, sanctuarul evreu prin excelență. Aici Iisus cheamă la o reformă totală a inimilor și spiritelor, pornind de la profunda imoralitate a practicilor desfășurate sub cupola așezământului sfânt și ai căror mari profitori erau marii preoți și anturajul lor, dinastia lui Anna și Caiafa
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
Tars, devenit în urma convertirii pe Drumul Damascului, Pavel, apostolul neamurilor, ar fi fost principalul responsabil pentru fractura intervenită între adepții lui Iisus și lumea evree a antichității, iar creștinismul ar fi fost, la originea sa, purtătorul unui mesaj negativ față de evrei. Pe baza lucrării Procesul lui Iisus și cu concursul nemijlocit al profesorului Mircea Duțu, vă prezentăm, în Săptămâna Mare, o reconstituire a faptelor de acum aproape 2000 de ani, dintr-o perspectivă istorico-juridică. Prima întrebare: a existat istoricește procesul lui
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
se căiască; în față refuzului său, e judecat și, în cele din urmă, executat. Este dificil de perceput sensul discursului Coranic asupra morții lui Iisus pe cruce. Versetele 157-158 din al 4-lea surat pune în scenă o polemică împotriva evreilor, care afirmă că „Noi l-am omorât pe Mesia”. Coranul neagă, oare, răstignirea, sau denunță doar susținerea iudaică? Textul este ambiguu în această privință, și nici măcar exegeții musulmani nu susțin un singur punct de vedere. Din perspectivă musulmană, oricum, moartea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
singur punct de vedere. Din perspectivă musulmană, oricum, moartea lui Iisus pe cruce nu joacă niciun rol în istoria mântuirii. Dar nici sursele istorice propriu-zise nu lipsesc cu desăvârșire. Astfel, se cuvine menționată, în acest sens, mai întâi referirea istoricului evreu Flavius Josephus (37-100 d.Hr.) din lucrarea Antichități iudaice: „...Chiar dacă Pilat, din cauza acuzațiilor aduse de fruntașii poporului evreu, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început”. Găsim în acest text
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
istoria mântuirii. Dar nici sursele istorice propriu-zise nu lipsesc cu desăvârșire. Astfel, se cuvine menționată, în acest sens, mai întâi referirea istoricului evreu Flavius Josephus (37-100 d.Hr.) din lucrarea Antichități iudaice: „...Chiar dacă Pilat, din cauza acuzațiilor aduse de fruntașii poporului evreu, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început”. Găsim în acest text (numit și Testimonium de Christo), pe lângă atestarea existenței istorice a procesului și confirmarea, astfel, a relatărilor evanghelice, și
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
arhitect Mimar Sinan a ales o colină, încât să aibă vedere spre Cornul de Aur). În privința toleranței religioase, Erhan Afyoncu istorisește lecția pe care sultanul i-a dat-o ginerelui său, Rüstem Pașa, care voia să-l convingă să alunge evreii, fiindcă în țară trebuia să rămână o singură religie - lecție relatată de Stephan Gerlach, teolog din Tübingen numit între anii 1573- 1578 trimis al Austriei la Istanbul. Acesta povestește că „Sultanul a rupt o floare cu petale galbene și albe
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
creați de Allah? Cu cât floarea are mai multe culori, cu atât e mai frumoasă. La fel și turcii folosesc turbane de culoare albă, musulmanii verde, rumii, albastră, armenii albă, roșie, albastră sau un amestec de nuanțe de negru, iar evreii, galbenă. Așa cum acest colorit place ochiului, și lui Allah îi place varietatea religiilor”. Pentru un cititor de pe meleagurile noastre, campania lui Suleyman pornită în 1538 împotriva Moldovei (alături de hanul Crimeei, Sahib Ghirai, cu 8000 de călăreți) e, desigur, un punct
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
ale istoriei convulsive a secolului XX, Al Nouăzeci și Optulea, Ruppert, trăiește drama Primului Război Mondial, se căsătorește cu o evreică, îl cunoaște pe Hitler, apoi e condamnat și se sinucide după doi ani de detenție. Fiul său, Constantin-Ahasverus e perceput ca evreu de către neevrei și creștin de către evrei, devine ofițer SS, e condamnat la moarte și eliberat. Al O Sutălea, Gheorghe, născut în Ungaria, are o biografie spectaculoasă, marcată de multiple traume, insuccese sau revelații gnoseologice. Prozator erudit, hiperlucid, conștient de beneficiile
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
Al Nouăzeci și Optulea, Ruppert, trăiește drama Primului Război Mondial, se căsătorește cu o evreică, îl cunoaște pe Hitler, apoi e condamnat și se sinucide după doi ani de detenție. Fiul său, Constantin-Ahasverus e perceput ca evreu de către neevrei și creștin de către evrei, devine ofițer SS, e condamnat la moarte și eliberat. Al O Sutălea, Gheorghe, născut în Ungaria, are o biografie spectaculoasă, marcată de multiple traume, insuccese sau revelații gnoseologice. Prozator erudit, hiperlucid, conștient de beneficiile, convențiile și riscurile epicului, cu înclinație
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
În iulie 1937, o mulțime de persoane stau la coadă la intrarea (liberă!) a Institutului de Arheologie din München ca să vadă expoziția „Artă degenerată”, organizată de regimul hitlerist. Peste 600 de opere sunt prezentate publicului sub diverse titulaturi: „religie”, „artiști evrei”, „pictură abstractă”, „bolnavi mintal” și altele. Cine sunt artiștii astfel catalogați? Aflăm din „Dosarul” revistei franceze „Le Nouvel Observateur” de la mijlocul lunii martie. Nu alții decât marii pictori Chagall, Kandinsky, Kokoschka ș.a. A doua întrebare este de ce au fost expuse
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2723_a_4048]
-
îndeosebi Franța, și bineînțeles Germania, ajung în posesia lui Goering, Hitler (da, Hitler!) și a altor lideri naziști „iubitori” de artă, indiferent cât de „degenerată”, s-ar zice. În Franța, naziștii au întreprins adevărate razii prin colecțiile particulare, ale unor evrei, în primul rând, transportând în Germania mii de tablouri, sculpturi, desene, grafică, aparținând celor mai iluștri artiști moderni și clasici. S-ar putea spune că aceștia erau interziși doar pentru public, nu și pentru elita politică. În România de după 1947
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2723_a_4048]
-
lângă urmași ai marilor familii, se continuă firesc în lumea colorată a faptului divers. Toți, și politicieni, și scriitori, și oameni de rând trăiesc în același oraș apăsat de criză, în care vina se aruncă ba pe nemți, ba pe evrei, martori ai sforțărilor unui suveran ambițios și ai luptelor dintr-un guvern care nu ține pasul. O lume și tristă, și veselă, unde există progres, există speranță, totul se face din temelii și totul se contestă. Ca la București. În
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]