2,256 matches
-
spre literaturizare. Întâmplarea pură, fără a mai fi nici măcar căutată, e suficientă pentru a defini atmosfera din URSS. Și tocmai aici, în construirea atmosferei, e conexiunea dintre literar și real în reportajul lui Simenon. După cum remarcă unul din principalii lui exegeți, Alain Bertrand, atmosfera e "arma secretă" a lui Maigret, iar imersiunea în lumea senzațiilor directe generează soluțiile firești, "organice", ale enigmei. De altfel, în numeroasele interviuri acordate de-a lungul anilor, Simenon explică ritmul alert în care își scrie romanele
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
dar pot fi cu greu încadrate în canoanele epocii. Poveste de iarnă este un roman psihologic atemporal. Ar fi putut să fie scris în perioada interbelică (afinitățile cu proza lui Anton Holban sînt evidente și ele au fost subliniate de exegeții importanți ai cărții), dar, la fel de bine, și în zilele noastre. Este un amestec bizar de desuet și modern, în care clasicismul balzacian se împletește cu tehnicile cinematografice și analiza psihologică pentru a configura superbul fundal al peregrinărilor (propriu-zise, dar mai
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
Dar această teorie se leagă principial cu o altă determinantă majoră a gândirii sale este vorba despre misoginismul său exacerbat, pe care filosoful marxist Ernst Bloch îl aprecia drept "cel mai vehement cunoscut vreodată în istorie." Speculată adesea biografic de către exegeții lui Weininger, ideea inferiorității absolute a femeii va fi argumentată sistematic și obsesiv pe parcursul întregii lucrări, dintr-un punct de vedere voit științific, biologizant în prima parte, filosofic și pornind de la observația cotidiană în cea de-a doua (pe care
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
dreptate: importantă și valoarea nu coincid; nu neapărat. Exemplu: Tzara, poet de valoare medie, dar important. Importantă e o noțiune de ordin istoric; ea măsoară bulversarea pe care ai produs-o an domeniul tău". Spre a răsuci cuțitul an rană, exegetul vrea să demonteze până la capăt aserțiunea lui Cioran: "Și mai curioasă e proba lui Cioran. ăncearcă să-l citească an franceză pe Heidegger. ai găsește un stil exasperant. Cum poate fi altfel, cănd Holzwege devine Chemins qui ne mènent nulle
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
vin an minte membrii de partid. Mai nici unul nu spunea, ca Puiu Iancovescu: "aDe lichele ce săntem am intrat...a. Se voiau și onorabili și la adăpost". Cam tare, totuși, asocierea lui Cioran cu "lichelele" din partid...Să-i amintim exegetului sau o vorbă, anca una, a lui Amiel, din Fragments d'un journal intime: Există două feluri de orgoliu: unul an care te-aprobi pe tine ănsuti, celălalt an care nu te poți accepta. Acesta din urmă este probabil cel
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
care să Ťpreia ștafetať noastră, a celor ce în anii 60 am avut ocazia de-a inaugura o nouă etapă a speței (...) Cronica n-a murit și nu-i prevedem extincția". Și pentru a ilustra cele spuse, câteva referiri concrete: "Exegeții afirmați în ultimii ani, îi amintesc mai întâi pe cei de la România literară, care-mi sunt mai familiari, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Tudorel Urian, Cosmin Ciotloș, Simona Vasilache, precum și alții, între care Paul Cernat, Carmen Mușat, C. Rogozanu, Luminița Marcu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]
-
Se pare că proiectul a fost creionat chiar de regretatul autor și că selecția textelor îi aparține. Mai mult, volumul conține și 12 desene semnate de Ioan Flora, precum și un foarte dens dosar critic, la care și-au adus contribuția exegeți de marcă din România și Serbia. Un eveniment editorial pentru care editura timișoreană Brumar merită din plin toate laudele. Și ar fi păcat să închei aceste rânduri despre un om foarte drag sufletul meu fără să citez emoționanta mărturie de
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
lui Patrice de La Tour du Pin". Compensația unor asemenea gratificații ultramărinimoase ce pot decepționa vine sub forma unor rezerve ivite acolo unde te-ai aștepta mai puțin, în planul unor valori în genere însoțite de elogii. Apărînd drept capricioasă, libertatea exegetului nu e mai puțin interesantă la rubrica obiecțiilor: "Îi obiectez însă (lui Mircea Nedelciu) că doftoricește cu antibiotice răceli benigne, că trage cu tunurile artileriei grele în obiective mărunte, că bombardează din avion sărmane șubrede căsuțe. Se cuvenea să se
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
pentru numeroșii fani ai acestui autor, ca și pentru cei interesați de istoria noastră recentă. Pentru că orice ar spune criticii foarte exigenți de azi, Augustin Buzura este un scriitor validat de marele public și de comentariile mai vechi ale tuturor exegeților de certă reputație. Volumul A trăi, a scrie însumează textele din două cărți mai vechi ale autorului, Teroarea iluziei și Tentația risipirii, precum și câteva interviuri reprezentative acordate de-a lungul carierei. Este o carte de tipul Buzura par lui męme
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
cărui ținut misterios. Și, mai mult decât atât, pentru că finalul cărții ne rezervă o surpriză de proporții, datorită căreia cartea se rotunjește asupră-și - dar decât să vă stric plăcerea lecturii, prefer să analizez mai puțin, lăsând interpretările suplimentare unor exegeți, cum se spune acum, mai „determinați”. Istorie a unei familii pe fundalul unui secol și jumătate, poveste căreia i se adaugă mereu și mereu alte nuanțe și alte planuri, amestec de real și fabulos, literatură și în același timp poveste
Femei povestind by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4162_a_5487]
-
conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil, ba chiar un singur verb scapără în conștiința exegetului în așa chip încît dezvăluie o trăsătură a creației în speță, îi aproximează o dimensiune. Sub unghiul ritmului generic și al impresiei auditive, viziunea lui Nichita Stănescu îi apare statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația de încremenire prin căderea
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
Influențat nu numai de venețieni, ci și de Rubens - eboșele artistului flamand, seria de picturi cu scene din viața Mariei de Medicis decorând Palatul Luxembourg -, Watteau a adoptat în pictura sa o tehnică fluidă, liberă și culori mereu calde, învăluitoare. Exegeții artei lui Watteau au acceptat de mult ambiguitatea ca o trăsătură fundamentală a artei sale. A defini o pictură drept „fête galante” nu înseamnă de fel a-i desluși subiectul și semnificația. De cele mai multe ori nu știm de ce sunt personajele
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
metodice, ochiul îți este decuplat de fundalul sufletesc. Nu te mai preocupă ce simți citindu-l pe Nietzsche, ci ce anume spune neamțul dincolo de efectul pe care îl are asupra ta. Capeți detașarea minuțioasă a cercetătorului și acribia pedantă a exegetului. Vrei idei, nu sentimente, și atunci te comporți în consecință. Ei bine, cele două trepte în citirea unui filozof sînt chiar criteriul valorii sale. Cu alte cuvinte, numai acei gînditori care îți inspiră dorința de a-i citi în ambele
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
extragă ideile principale ale autorului lui Ecce homo. Și astfel, din țesătura destrămată a unor însemnări răzlețe - și cam toate cărțile lui Nietzsche fac impresia unei stofe sfîșiate pe care neamțul nu a mai putut s-o coase la loc - exegetul ieșean salvează nucleele de coerență ideatică, aruncînd peste bord balastul divagațiilor. În fond, e atîta retorică goală la un autor ca Nietzsche încît verbozitatea lui dovedește cum talentul, jucînd feste posesorului, îl poate atrage într-un neînfrînat șuvoi de cuvinte
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
dovedește cum talentul, jucînd feste posesorului, îl poate atrage într-un neînfrînat șuvoi de cuvinte. Iar George Bondor tocmai asta face: oprește șuvoiul și păstrează numai matca în care a curs șuvoiul. Matca gîndirii lui Nietzsche, așa cum ne-o înfățișează exegetul în Dansul măștilor, constă în două idei coordonatoare: voința de putere și interpretarea. Ciudățenia acestor noțiuni este că, departe de a fi niște atribute strict umane, ele definesc întregul univers. Nuanța aceasta e capitală: ne-am obișnuit să credem că
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
care sunt supuse când fac armata, din cauza lipsei de orizont intelectual și din multe alte cauze, ținând de stilul de viata comunist, dar și de universală entropie, căreia nu-i rezista nici piramidele egiptene. Prozatorul este, ănainte de toate, un exeget al bătrâneții. El ai supune observației pe cei care ar putea fi numiți "oameni de altădată" (prin parafrazarea celebrei sintagme "moșieri de altădată" a lui Gogol). Că și lui Ion Minulescu, bătrânii i se ănfătisează asemenea unor "jucării stricate", care
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
Spuma zilelor", publicat în 1947 de un Boris Vian aflat sub influența deopotrivă a suprarealismului și existențialismului, curente dezagregate azi într-un postmodernism mimat cu ostentație. Virtuozitatea absolută s-a dovedit a-i aparține lui Wong Kar-Wai pe care unii exegeți occidentali nu se sfiesc să-l taxeze drept genial. După eșecuri (Anii noștri sălbatici, Cenușa timpului) ori succese (Chunging Express, Îngeri căzuți) și mai sus pomenitul Fericiți împreună, cineastul de 43 de ani (care la 5 ani părăsea China pentru
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
european și pentru a sugera cheia de pătrundere în universurile enorme, diverse, dar solidare între ele: La transcendance de la norme; L’enchantement de l’intériorité; La naturalisation de l’idéal; L’art du détachement. Cînd se vorbește despre roman, majoritatea exegeților au în minte specia ajunsă la maturitate în Anglia secolului al XVIII-lea și purtînd semnătura prozatorilor “clasici” Richardson, Fielding, Smollett, Sterne etc. Alții văd primul roman demn de acest nume în Don Quijote ori în La Princesse de Clèves, adică
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
vorbește despre „pecetea lui Mephistopheles”. Să nu uităm însă de „cartea cu șapte peceți” (Buch mit sieben Siegeln) de care pomenește Faust într-o discuție cu Wagner, carte care nu trimite la Apocalipsă (5, 1), cum încă mai afirmă unii exegeți, ci la una din cele mai importante și controversate ilustrații ale ocultismului occidental: Calendarium naturale magicum perpetuum, atribuit lui Grossschedel ab Aïcha. Calendarul, care se doarea un succint compendiu de magie, pare să fi apărut sub îngrijirea grafică a lui
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
Plotin nu își publică ipotezele și comentariile și în revistele consacrate occidentale sau măcar în publicațiile academice românești într-o limbă de largă circulație? Ar fi benefic pentru prestigiul culturii românești dacă lumea savantă europeană ar omologa conjecturile și interpretările exegeților noștri. Dar nu numai asemenea chestiuni. Am dat acest exemplu, deoarece probleme de critică de text pentru autorii greci și latini constituie un domeniu în care cercetătorii noștri n-au excelat niciodată până acum. Cât de important ar fi ca
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
fi ca un cercetător din România să publice o ediție din Plotin sau Republica lui Platon în colecții celebre de texte clasice, cum sunt Teubner, Oxford, Guillaume Bude! La fel de bine pot fi, mai bine spus trebuie publicate interpretările filozofice ale exegeților români la textele dialogurilor lui Platon, de pildă, sau dezvoltările teoretice care au ca punct de plecare gândul unui autor din vechime sau din epoca modernă. Paleta publicațiilor academice este foarte largă și cu cât mai mulți oameni de cultură
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
Totodată, subliniază că tipul de umanism ilustrat de Eliade este mai degrabă al unui precursor al postmodernismului, decît al unui modern(ist). Comentînd criticile aduse atît implicării sale politice din anii '30-'40, cît și cele aduse creației sale științifice, exegetul continuă cu o incursiune în ceea ce numește "creativitatea religioasă a umanității moderne", reliefînd locul lui Eliade în revelarea și conceptualizarea acesteia, unul esențial, firește, prin noutatea adusă într-o filosofie (occidentală) care a supralicitat elementul rațional în detrimentul "surselor pre-raționale ale
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
delicii ezoterice. La prima vedere, tema n-are nimic alchimic în ea: spațiul. Ce găsim însă în volum e prelucrarea ezoterică a unei teme filozofice. Așadar, peste o problemă speculativă se lasă un ochi alchimic, autorii asupra cărora se oprește exegetul nefiind de găsit într-o istorie a filozofiei tradiționale: Heinrich Khunrath, Daniel Stolcius, Raymond Lulle, Robert Fludd, Tycho Brahe, Michael Maier, David Planiscampy sau Anibel Barlet. Mai mult, din volum ne întîmpină o suită de gravuri, diagrame, pasaje-cheie, fragmente din
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
comentarii făcute în marginea unor texte care, luate în sine, nu ne mai spun azi nimic. Ce surprinde e aplombul cu care Radu Drăgan caută să dea viață unui mod de gîndire fără șanse de resuscitare actuală. În această privință, exegetul e înzestrat cu har interpretativ și cu răbdare arhivistică: scoate din întuneric relicve documentare și le învăluie în lumina înțelegerii, dar într-o lumină a cărei durată nu depășește timpul cît ții deschis tomul. De cum îl închizi, raza luminii se
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
unui autor la un singur gen, gata a sfida evidențele tot mai plurimorfe ale literelor actuale, cu toate că jurnalul are o vechime (literară!) respectabilă. I se dibuie originile în literaturile franceză și engleză ale veacului al XV-lea, iar după unii exegeți mai iscoditori chiar în antichitatea ce-a produs operele unor Seneca, Marc Aureliu, Epictet. Să luăm lucrurile așa cum sînt. Jurnalul reprezintă o excelentă rampă de lansare pentru mărturiile autorului său nu doar asupra sa însuși, ci și asupra lumii înconjurătoare
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]