2,561 matches
-
sistemului modern. Prima este evidențiată de activitatea deschizătoare de drumuri a lui John Ruggie despre afirmarea statelor suverane pe ruinele feudalismului european, efort ce subliniază importanța epistemelor sau a cadrelor de cunoaștere sociale în schimbare (1986, 1993). A doua este exemplificată de scrierile lui Friedrich Kratochwil despre sfârșitul Războiului Rece, care subliniază rolul ideilor în schimbare despre ordinea și securitatea internațională (Kratochwil 1993 ; Koslowski și Kratochwil 1995). Deși mai puțin parcimonioasă și elegantă decât constructivismul sistemic, cercetarea holistă are meritul de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în cele din urmă să punem la îndoială statutul normativ al Relațiilor Internaționale, inclusiv identitatea cercetătorilor și modalitățile instituționalizate de cunoaștere din domeniu. Introducerea punctelor de vedere ale femeilor, care se situează pe o poziție diferită în ordinea globală actuală, exemplifică perspectiva feminismului normativ potrivit căreia există multiple perspective din care poate fi privită politica globală, și că fiecare poate dezvălui diferite realități și relații. Concluzie Cele trei forme de feminism discutate în acest capitol feminismul empiric, feminismul analitic și feminismul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cea constructivistă și cea ecologistă. Spre exemplu, feminiștii din Relațiile Internaționale sprijină abordările constructiviste prin dezvăluirea proceselor prin care sunt modelate, la nivel global, identitățile și interesele nu doar ale statului, ci și ale unor segmente sociale. Elisabeth Prugl (2000) exemplifică această abordare feministă constructivistă în studiul ei asupra muncitorilor la domiciliu din cadrul economiei politice globale (vezi și Locher și Prugl 2001; Kardam 2004). Prugl (2000) arată cum regulile și regimurile transnaționale de gen Organizația Internațională a Muncii, precum și rețelele globale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de limba pe care o vorbește și o scrie. De câte ori vom constata o insuficientă cunoaștere a notelor esențiale, definitorii ce intră în conținutul unor noțiuni de ortografie și punctuație, ne vom opri să controlăm gradul de înțelegere, cerând copilului să exemplifice. Se știe că în planul operațional al gândirii, după abstractizare și generalizare trebuie să urmeze concretizarea bazată pe analiză, comparație și generalizare de data aceasta a datelor puse în mintea copilului. În planul cunoașterii, noțiunile asimilate de micul școlar intră
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
gest verbal de magie neagră". Autorul e preocupat de impulsurile interioare care stau la baza faptului artistic, de intenție ca o consecință a structurii psiho-afective: "violența argheziană nu e o formă de insurecție", spune criticul, "ci un complex al agresivității". Exemplificând prin titluri ce traduc nesupunerea și revolta: Trăiască insulta, Permis și nepermis, Totul este permis, Balotă arată că, din punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argumentul ad hominem, precum și raționamentul prin ficțiune sunt tehnici de prim rang ale lui refutatio în discursul polemic arghezian. De aceea, impresia pe care o creează lectura paralelă a textelor polemice ale celor doi aduce, prin sterilitatea dialectică, cu situația exemplificată de Benveniste pentru a ilustra simulacrul unui dialog: În duelul verbal practicat de diferite popoare, și pentru care hain-teny al tribului Merinas reprezintă o varietate tipică, nu este vorba, de fapt, nici de realitate, nici de dialog, nici de enunțare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unor factori generali indispensabili unei locuiri umane: prezența unei surse de apă, posibilitatea practicării agriculturii și a creșterii vitelor, asigurarea apărării cu un efort minim (MONAH, CUCOȘ 1985, 41). Excepțiile de la regulă sunt explicate fie prin prezența unor condiții speciale, exemplificate prin posibilitatea exploatării sării (MONAH, CUCOȘ 1985, 41), sau prin existența fenomenului de „roire”, în cadrul căruia grupuri umane părăsesc comunitățile supra aglomerate pentru a crea noi așezări (MONAH, CUCOȘ 1985, 182). Lipsa unei analize mai profunde considerăm că se datorează
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
-k, înmulțită cu distanța x de întindere a arcului: f = kx. Aceste ecuații-legi timpurii erau foarte bune pentru a exprima relații simple, însă ele au anumite limite - constanța lor, care nu le-a permis să devină legi universale. Pentru a exemplifica, haideți să luăm în considerare renumita ecuație pe care am învățat-o cu toții în liceu: viteză ori timp egal cu distanța. Ea arată cât de departe ajungi, la x kilometri, când alergi cu o anumită viteză, de v kilometri pe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aceluiași gen; 3.3. cand agentul și efectul nu aparțin nici aceleiași specii, nici aceluiași gen, caz în care avem asemănare prin analogie. Voi oferi câte un exemplu pentru fiecare categorie de ase mânare în parte. Primul caz poate fi exemplificat prin două cești de cafea, la fel de aromate și la fel de cal de, făcute din același tip de cafea columbiana. Cele două cești vor fi asemănătoare în ceea ce privește aroma și tem peratura (1). Dacă însă într-una dintre cești vom pune un strop
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
percepe sub ce dimensiuni generale, in ce formă și în ce gen se încadrează obiectul extramental perceput. După ce au fost abstrase de către intelectul agent, speciile inteligibile sunt depuse în intelectul posibil, care, astfel actualizat, produce un concept ce poate fi exemplificat prin următoarea formulă moleculară: SiO2Fe (x), unde x desemnează diferitele cantități de fier care produc diferitele varietăți de citrin, de un galben mai stins sau mai intens. Desigur, acest exemplu nu este unul pe care Toma l-ar fi putut
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și Crane, nu mai există loc de interpretare, deoarece reprezentanții ei precizează din capul locului că între formă care este în minte și forma care este în obiect există o relație de identitate formală. Voi apela din nou, Pentru a exemplifică și această interpretare, la cei doi amici: daca Asterix și Obelix cunosc același obiect înseamnă că ambii posedă intențional formă obiectului, iar între formele din mințile lor și forma esențială din obiect va fi o relație de identitate formală. Același
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în mod radical această amenințare: luînd o decizie unică și temerară, președintele ales democratic a desființat armata! În nici o altă țară nu s-a adoptat exemplul costarican și nici nu e probabil să se întîmple. Totuși, nimic n-ar putea exemplifica mai clar cît de crucial este pentru conducătorii aleși să stabilească și să mențină controlul asupra armatei și poliției, dacă se urmărește păstrarea și apărarea instituțiilor democratice. CONFLICTELE CULTURALE SLABE SAU INEXISTENTE Instituțiile politice democratice au mai multe șanse să
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
criteriilor democratice. Procedînd astfel, de multe ori au utilizat criterii similare, dar nu identice. Din fericire, rezultatele tind să ajungă la un punct comun, chiar dacă a trasa o graniță fixă între "democrație" și "non-democrație", este puțin prea arbitrar. Pentru a exemplifica cele afirmate, voi menționa trei asemenea eforturi. Un tabel din lucrarea mea Democracy and its Critics (New Haven și Londra: Yale University Press, 1989)* arată creșterea numărului de democrații poliarhice din 1850 pînă în 1979, și am folosit acest tabel
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
un imbold neîndeajuns de limpede înțeles, totuși la începuturile acestei dezvoltări stă un imbold specific, o tendință cu izvoare interne care impune împreunarea formei lingvistice și a formei individuale a spiritului” (Ib.). Cele două niveluri de funcționare a limbii sunt exemplificate cu situația limbilor romanice la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea: „Două dintre aceste limbi, retoromana și dacoromâna, nu au dezvoltat forma științifică și beletristică, deși nu se poate spune că forma lor tehnică este inferioară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai sus nomiții bărbați nu fură de ajuns avuțite, începând de la litera I” (p. 5-9, unde este prefața cu titlul: „Crăiasca Tipografie din Buda. Binevoitoriului Cetitoriu sănătate!”). Astfel a rezultat prima lucrare lexicografică modernă în care sensurile cuvintelor românești sunt exemplificate cu scurte contexte și cu formele echivalente semantic din alte limbi. Petru Maior marchează începuturile filologiei românești în trei privințe. Primul aspect constă în înlocuirea alfabetului chirilic cu „ortografia romană sau latino-românească”, înlocuire motivată prin aceea că astfel intrăm în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de răspândirea elementului român în direcțiunea gurilor Dunării”. „Putem afirma, continuă Hasdeu, că-n limba plugăriei române slavismele cele mai necontestabile sânt în proporțiune de cel puțin opt la zece către toți ceilalți termeni de altă origine”. Această situație este exemplificată cu plug, cobilă, grindei, cormană, plaz, rariță, brazdă, răzor, a îmblăti, țelină, ogor, târnăcop, tern „scaiete”, polog, greblă, snop, stog, claie, căpiță, grapă, lopată, coasă. Este și aici de remarcat faptul că românii și-ar fi însușit termenii agricoli nelatini
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în frunte; câmp, arătură, chelie”; vind. rōkás, avest. răočah „lumină” etc. În condițiile în care za ajunsese să însemne „în, din, dedesubt”, -mol „pământ, mormânt”, iar -luks „lumină”, Zamolxis însemna „din (de sub) pământ lumină” sau „prin moarte la viață”, proces exemplificat de el prin intrarea în subterană, absența unei perioade de timp când se presupune că a stat în pământ și reapariția în lume ca o lumină (înfășurat în lumină), ceea ce simboliza veșnica renaștere din moarte. Zeul-pământ avea și alte epitete
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
interesante sunt făcute prin reluarea ideilor lui Cesare Lombroso asupra omului de geniu. Nu poate generalize faptul dotării senestezice a geniilor sau a oamenilor dotați cu un talent deosebit, însă prezintă o ilustrare edificatoare în această privință. Dintre pictori îl exemplifică pentru audiția sa colorată pentru instrumente muzicale pe germanul Johann-Leonhard Hoffmann, lucru care se poate spune și despre Ludwig von Beethoven și Giacomo Meyerbeer. Din corespondența compozitorilor germani Joachim Raff și Louis Ehlert rezultă aceeași proprietate psihică. Cu un grad
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și formă; * un număr apreciabil de psihologi și fiziologi de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX se ocupă de fascinantul și bogatul domeniul al culorilor, interesându-se de atribute ca strălucirea, luminozitatea absolută și relativă, intensitatea cromatică; dintre aceștia exemplificăm pe Theodor Fechner, Hermann von Helmholtz, Ewald Hering, Edward Bradford Titchener, Franz Hillebrand, psihologul elvețian Adolphe Bernays, psihologii experimentaliști americani Leon M Hurvich, Dorothea Jameson (cu merite în reintroducerea lucărilor lui Hering în America), Edwin Garrigues Boring, Herbert Sidney Langfeld
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
teoretice, tradiționale și contemporane, conturează atât deschiderea nelimitată a sferei noționale, cât și restrângerea conceptuală excesivă. Excursul exploratoriu îi ajută să contureze "genul proxim și diferența specifică" a problematicii comice. Creația lui Caragiale trece examenul "tuturor formulărilor determinative ale comicului", exemplificând pregnant aspecte divergente. Five o'clock se mulează pe definiția comicului, formulată de Benedetto Croce, încât pare a fi fost conștient gândită în acest scop. Respectiva schiță exemplifică "fie teoria contrastului, fie pe cea a superiorității, fie pe cea a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
problematicii comice. Creația lui Caragiale trece examenul "tuturor formulărilor determinative ale comicului", exemplificând pregnant aspecte divergente. Five o'clock se mulează pe definiția comicului, formulată de Benedetto Croce, încât pare a fi fost conștient gândită în acest scop. Respectiva schiță exemplifică "fie teoria contrastului, fie pe cea a superiorității, fie pe cea a relaxării". "Aforismele" rostite de Mitică par un ecou al definiției dată comicului de Immanuel Kant. Automatismul personajelor din comedia O scrisoare pierdută și în Boborul imprevizibila trecere din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Pristanda), în jocul de marionetă al lui Dandanache, în numeroasele interferențe și repetiții, în caracterele rizibile, destule elemente prin care concepția sa despre râs se susține. Saltul neașteptat dintr-o sferă a spiritului într-una materială rizibilă, exemplificată de Bergson prin plastica imagine a unui orator care strănută, trimite cu gândul, de pildă, la ipostaza comică a Prezidentului, capul revoluției ploieștene evocată cu disimulată nostalgie în schița Boborul!:" La 6, în Piața unirii plină de popor tocmai pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limbajului specific personajelor caragialiene. Deficiențele de exprimare reflectă incapacitatea "eroilor" de a raționa corect și de a stabili raporturi firești între noțiuni. Pentru cel de-al doilea tip de "manual" bazat pe caragialisme, un inventar al sofismelor care ar putea exemplifica erorile logice, este deja întocmit de Marta Petreu în studiul Filosofia lui Caragiale. Instrumentarul logicii aristotelice este util autoarei pentru a dovedi că diferitele specii de paralogisme in dictione, de tipul celor amintite deja, săvârșite involuntar din cauza lipsei de instruire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
categorii sociale nou apărute, spre lumea intermediară ce desparte satul de oraș, umorul, ironia, refuzul literaturizării, transparența textuală prin care convenția să apară la suprafață, precum acel "ragăm", depistat în plicul de grăsime etc., sunt de la Caragiale citire"164. Vom exemplifica în continuare pe scurt acele aspecte menționate aici pe care nu le-am discutat încă, precum și alte câteva procedee caragialiene care vor face carieră în special prin contribuția prozatorilor optzeciști. 4.4.1. Oralismul Una dintre cele mai emblematice trăsături
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]