1,411 matches
-
În care șocul contactului cu localnicii și mobilitatea socială În care este prins Îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negîndu-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negîndu-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment care marchează spulberarea speranțelor unei intervenții occidentale În spațiul centralși est-european
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment care marchează spulberarea speranțelor unei intervenții occidentale În spațiul centralși est-european. CÎt despre lipsa de unitate politică a exilaților români, acestea a fost una dintre trăsăturile exilului românesc Încă de la Început. Printre primele Încercări de sistematizare a noțiunilor utilizate pentru a descrie această formă specifică de migrație se numără articolul lui Dorin Dobrincu, care preia explicația oferită pentru termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
părăsire a țării...”. Aceste definiții pornesc de la evocarea motivațiilor care au stat la baza decizei de a părăsi țara natală, Însă nu par să explice Întru totul complexitatea fenomenului, cu atît mai mult cu cît este lăsată În afară situația exilatului În țara gazdă. În acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmînd că „simpla fugă În Occident nu Îl transformă automat pe fugar Într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă Încetul cu Încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
complexitatea fenomenului, cu atît mai mult cu cît este lăsată În afară situația exilatului În țara gazdă. În acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmînd că „simpla fugă În Occident nu Îl transformă automat pe fugar Într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă Încetul cu Încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rîndul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, Însă Încearcă să stabilească o distincție Între
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atît mai mult cu cît este lăsată În afară situația exilatului În țara gazdă. În acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmînd că „simpla fugă În Occident nu Îl transformă automat pe fugar Într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă Încetul cu Încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rîndul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, Însă Încearcă să stabilească o distincție Între cei „activi politic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost supuși ani de-a rîndul unui regim polițienesc, se temeau să acționeze Împotriva regimului comunist și șantajul la care se preta constant Securitatea În cazul celor care aveau membri ai familiei rămași În țară. Explicația este parțial valabilă Întrucît exilații care ajunseseră În Occident În primii ani după 1945 nu se confruntaseră direct cu regimul comunist, și probabil de aceea proporția celor implicați activ În exil a fost mai mare decît a celor care au părăsit România ulterior. În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
opiniei publice occidentale, prin toate mijloacele pe care le aveau la dispoziție - publicații, conferințe, emisiuni radio -, situația din România În direcția determinării unei schimbări de atitudine din partea autorităților față de centrul și estul Europei. Se dorea, de asemenea, menținerea solidarității Între exilați prin promovarea valorilor culturale și tradiționale românești și stabilirea de punți de legătură cu țara prin transmisiuni radio și prin Întîlnirile informale Între exilați și cei care veneau temporar În Occident. 2. Structura comunității românești din exil Sub aspect cantitativ
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de atitudine din partea autorităților față de centrul și estul Europei. Se dorea, de asemenea, menținerea solidarității Între exilați prin promovarea valorilor culturale și tradiționale românești și stabilirea de punți de legătură cu țara prin transmisiuni radio și prin Întîlnirile informale Între exilați și cei care veneau temporar În Occident. 2. Structura comunității românești din exil Sub aspect cantitativ, datele disponibile sînt puțin numeroase, Însă există documente care susțin că numărul cetățenilor români de etnie română din Franța a crescut de la 3.000
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un total de 12.383.000 de persoane refugiate din zona comunistă. Unul dintre membrii exilului de la Paris, Neagu Djuvara, afirmă că, potrivit datelor la care a avut acces În calitate de funcționar al Organizației internaționale pentru refugiați, În 1951-1952, grupul de exilați din România era cel mai puțin numeros față de cele provenite din alte țări de dincolo de Cortina de Fier. Atît componența socială, cît și cea politică a comunității de exilați au variat de-a lungul celor patru decenii și jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În calitate de funcționar al Organizației internaționale pentru refugiați, În 1951-1952, grupul de exilați din România era cel mai puțin numeros față de cele provenite din alte țări de dincolo de Cortina de Fier. Atît componența socială, cît și cea politică a comunității de exilați au variat de-a lungul celor patru decenii și jumătate de regim comunist În România. În viziunea Evei Behring, au existat trei valuri principale de exilați, cel al anilor ’40-’50, al doilea În anii ’60-’70 și ultimul, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dincolo de Cortina de Fier. Atît componența socială, cît și cea politică a comunității de exilați au variat de-a lungul celor patru decenii și jumătate de regim comunist În România. În viziunea Evei Behring, au existat trei valuri principale de exilați, cel al anilor ’40-’50, al doilea În anii ’60-’70 și ultimul, În anii ’80. Astfel, pentru prima perioadă, anii ’40-’50, autoarea stabilește existența a două grupuri, folosind drept criteriu de Încadrare activitatea diplomatică desfășurată fie sub regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Nu trebuie Însă trecut cu vederea faptul că participarea la evenimente religioase ortodoxe sau greco-catolice făcea parte dintre cele mai constante forme de manifestare a solidarității comunității românești În străinătate. De pildă, una dintre cele mai longevive acțiuni culturale ale exilaților a fost posibilă grație Misiunii Greco-Catolice Române de la Paris care a pus la dispoziție un spațiu În sediul său de pe rue Ribera pentru ședințele unui cenaclu la care au participat mulți dintre oamenii de cultură din exil. Folosind drept criteriu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de o extrem de mare importanță de a ne gîndi la viitorul ce se pregătește poporului nostru”. Această percepție destul de răspîndită În epocă dovedea o lipsă de realism, În condițiile În care se aprecia că rolul principal Îl aveau de jucat exilații Înșiși și nu puterile occidentale antrenate deja În Războiul Rece. Este interesant faptul că, dacă În țară competiția politică era privită ca o condiție fundamentală a democrației, În exil aceeași competiție devenea factorul principal de dezbinare. Nicolae Morcovescu spunea că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
funcțiunile fundamentale, ci o atmosferă [...]. Cauza obiectivă a disensiunilor din exiluri e simplă: lipsa de presiune etică a societății asupra indivizilor”. Prin urmare, trebuie explicat În ce măsură această lipsă de unitate a avut sau nu un rol determinant În ansamblul activităților exilaților, evitîndu-se astfel utilizarea acestei explicații ca fiind suficientă și satisfăcătoare. Se impune Încă o observație, și anume că primul val de exilați a fost cel mai activ din punct de vedere politic. Potrivit unui raport al RFE, În prima decadă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
urmare, trebuie explicat În ce măsură această lipsă de unitate a avut sau nu un rol determinant În ansamblul activităților exilaților, evitîndu-se astfel utilizarea acestei explicații ca fiind suficientă și satisfăcătoare. Se impune Încă o observație, și anume că primul val de exilați a fost cel mai activ din punct de vedere politic. Potrivit unui raport al RFE, În prima decadă a Războiului Rece, În afara României se aflau reprezentanți ai celor patru partide politice principale ai căror lideri se găseau În Închisorile comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
politice au rămas fără nici un fel de efect și s-au dovedit a fi Încă de la Început lipsite de succes, cultura a fost percepută În timpul Războiului Rece ca o armă eficientă În conflictul dintre blocul comunist și cel democratic. Pentru exilați, acest lucru era cu atît mai adevărat cu cît organizațiile politice constituite nu beneficiau de recunoașterea oficială din partea statelor occidentale, care se mulțumeau doar să Încurajeze tacit prezența și activitatea lor, În condițiile În care recunoscuseră statu-quo-ul În centrul și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost concentrată mai ales În SUA, centrul cultural al exilului l-a reprezentat Parisul, dat fiind faptul că majoritatea intelectualilor români erau francofoni. De asemenea, la Paris au locuit și marile personalități care au coagulat În jurul lor acțiunile culturale ale exilaților și, nu În ultimul rînd, așa cum am precizat mai devreme, În capitala Franței intelectualii erau proporțional categoria cea mai bine reprezentată. Adesea, s-a considerat că exilul de după 1945 este o continuare a celui de la 1848. De pildă, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
scopurile erau comune tuturor: să decidă deopotrivă asupra identității culturale a românilor, să intermedieze Între cultura română și cea a țării gazdă, să fie pentru exilați foruri ale Întîlnirii și schimbului de idei. Însă, așa cum rezultă din cele mai multe scrieri ale exilaților, scopul declarat era să sensibilizeze opinia publică occidentală și să determine o schimbare de atitudine a guvernelor occidentale față de Europa de Est. În acest sens, unul dintre cei mai activi participați la activitatea exilului, Mircea Carp, susține că „românii din exil, din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cîteva excepții notabile, a fost mai curînd colaborativ decît combativ, fapt confirmat de prezența intelectualilor de diferite orientări politice În paginile acelorași publicații. Ion Solacolu Împărtășește și el această opinie, Însă ca urmare a „specificului activității din exil: acțiunile românilor exilați erau rezultatul unor inițiative individuale care grupau un număr de aderenți... Atunci cînd În interiorul unui asemenea grup avea loc un conflict, el se scinda În două sau mai multe subgrupuri care deveneau, fiecare, noi centre de activitate politică”. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al Comitetului Național Român. În continuare, autorul apreciază că această lipsă de unitate a avut efecte mai degrabă pozitive decît negative. La rîndul său, Eva Behring contestă această ipoteză, accentuînd faptul că nici spațiul geografic și nici diferențele ideologice dintre exilați nu i-au Împiedicat să fie prezenți În paginile a numeroase reviste sau să participe la Întrunirile diferitelor organizații create, ceea ce denotă o colaborare susținută Între majoritatea celor care au făcut parte din exil. În analiza sa asupra literaturii române
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
susține de fapt că pentru aceștia nu a existat o ruptură radicală față de perioada interbelică din România și că aceste două direcții s-a desfășurat Într-un fel În paralel În procesul de creație al scriitorilor români. Pentru generația de exilați din anii ’60 și mai tîrziu, situația era diferită Întrucît cei care publicaseră deja În România Își făuriseră un cititor „conspirativ” ca partener care știa să descifreze mesajul, iar În exil s-au văzut lipsiți de acest public. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mesajul, iar În exil s-au văzut lipsiți de acest public. Prin urmare, „dincolo de asimilarea limbii străine, noul orizont de așteptare al noului destinatar făcea necesare strategii specifice cu eficacitate estetică”. De aceea, susține autoarea, există corelații Între statutul de exilat și genul literar abordat, primele Încercări În limba de exil aparținînd genului publicistic, eseului, criticii literare și, mai rar, povestirii, Însă Între acest statut și temele abordate nu poate fi făcută o corelație similară. În final, părerea autoarei este că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Or, noi nu ne Întîlnim decît după ce ne despărțim. Cel mult consumăm anecdote. A tunat și ne-a adunat? Desigur. Însă a tunat În România și ne-a adunat În exil”. În efortul susținut de a face cunoscută cauza României, exilații s-au reunit și Într-o serie de organizații formale, În măsură să ofere un cadru instituțional adecvat acțiunilor lor, cu atît mai mult cu cît Romulus Boilă spunea că „emigrația ca entitate de sine stătătoare nu are nici un rost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atît mai mult cu cît Romulus Boilă spunea că „emigrația ca entitate de sine stătătoare nu are nici un rost. Valoare au numai românii sau instituțiile românești din emigrație care corespund uneia sau alteia din variatele realități naționale sau internaționale actuale”. Exilații credeau că de imaginea pe care ei o prezintă În Occident depinde eficiența acțiunilor Întreprinse. Prin urmare, doreau o acțiune unitară, conjugată a tuturor celor care se aflau În străinătate. De pildă, Theodor Cazaban susținea că „neînțelegerile dintre refugiați Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]