3,053 matches
-
se ridică; Și îmi pătrunde-n piele și pielea se-nfurnică, Vibrează e o undă pe tâmple mă masează Se face corzi de aur în suflet se așează... Cu-atâta pasiune posedă a mea simțire În trupul meu dansează plăcerea în extaz E-un fâlfâit de aripi, e-o aghilă-n privire Mă ispitește dulce de mi-ar făcea și caz; Știi gustul mierii dulci? Pe buze mă atinge, Aș vrea să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă
CORZI DE AUR de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377897_a_379226]
-
atmosferei aduse câștig și Papa, care nimerise, culmea, față-n față cu Babacul, pe care îl interpelă persiflant dacă se-aștepta ca Americanul s-aducă Evul Mediu cu el. Nici una, nici două, colocutorul se trezi într-o stare de inocent extaz, mărturisind cu glas de retor: -Dragilor, mă simt ca în pruncie! Și știți de ce? Dar Papa, grăbit, îl obstrucționă ca de-obicei: -Auzit-ați cu urechile voastre căror vremi li se atribuie?! zise făcând referire la presupusa vârstă matusalemică a celui
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Diplomatul. Întrebarea i se păru retorică și Papa nu dădu curs provocării, continuând să mestece niște boabe de strugure. Între timp, muzica veche se scurgea înspre urechi atât de plăcut, încât convivii o simțeau ca pe o dublă părtașă: la extaz, dar și... la digestie. Solitarul și Miramoț se contraziceau privitor la recunoașterea instrumentelor ce dădeau glas feeriei auditive. Oricum, se făcea vorbire de flaut, violă și lăută, iar pe instrumentiști îi îmbrăca fiecare potrivit cunoștințelor istorice și imaginației. După prima
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm cu ceasuri sub piele Peste coamele timpului îmbătrânit. Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumă niciun semn de mâhnire cernut prin site
LIBER SCHIMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376409_a_377738]
-
Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm cu ceasuri sub piele Peste coamele timpului îmbătrânit. Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumă niciun semn de mâhnire cernut prin site
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
totul se întrupează în liberul schimb cu natura. Citește mai mult Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdămși nu închiși în carapace,trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcușclapele unei orgi într-o catedralăașază-n inimi extaz.Nu ne istovește nimeni tăind oasele visuluileagănul între stâlpii cerului,mișcare răcoroasă ca vântul.Liberi zburdăm cu ceasuri sub pielePeste coamele timpului îmbătrânit.Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumăniciun semn de mâhnirecernut prin site de argint,totul se
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
eminesciană, grija pentru a întreține în aer misterul fiecărui sunet, al fiecărei mișcări, pentru care o felicit pe autoare”. Și noi o felicităm pentru vocația și talentul neîndoielnic, pentru poezia sa complexă, care te îndeamnă la bucurie și la un extaz după lectură. Și în ”Travel Series”, ea combină cu măiestrie și talent o uriașă varietate de voci și viziuni, confirmând că se simte excelent scriind și publicând în două limbi, fără canoane prestabilite. Cristina este, după cum scrie ea însăși, ”the
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
și magicul, trebuie întregite cu dionisiacul, Însă dionisiacul este un impuls spre unitate, o trecere peste persoană, viață zilnică, societate, realitate, peste prăpastia disperării: o creștere, un salt pasional-dureros spre stări mai întunecate, mai pline, mai nehotărâte; o aprobare în extaz a întregului caracter al vieții, deopotrivă de puternic și de fericit, marea bucurie și marea compasiune, gândite panteist, care aprobă și sfințesc cele mai îngrozitoare și îndoielnice însușiri ale vieții; voința veșnică spre zămislire, fecunditate, reîntoarcere, sentimentul unității necesare creației
2. CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376616_a_377945]
-
ultima zi dinaintea vacanței și-a făcut apariția moș Crăciun într-o sanie trasă de doi cai și a intrat pe poarta școlii ducând cu sine un sac mare cu daruri, în clinchetul zurgălăilor de la căpestrele telegarilor, spre bucuria și extazul copiilor și al părinților prezenți la serbare. Moșul își făcuse o intrare ca-n povești anul acesta, cu zăpada din belșug și cu sania sa trasă de telegarii năzdrăvani. Copii au cântat colinde au recitat și la urmă moșul a
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
arc e rază selenara,, Si toga dragostei mi-o prinde cu o scumpă chitra... Floarea de tei e Ares din negura-nserarii, E Paris ce-mi da mărul discordiei troiene, O Venus prea-frumoasa nascuta-n spumă mării... Trăiesc în plin extazul epocii elene. O altă Afrodita din noapte renăscuta, Din izul teiului ce-i valu-n spum-al mării. Sunt altă Eva din coasta ta făcută--- Uranus sau Adam mi-s carnea întrupării. Floarea de tei, din noapte, mă poarta-n depărtări, Calatoria
VRAJA FLORII DE TEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376118_a_377447]
-
trăiește ca la gara de nord surzi de lumină a orbi fluierând singuri noi nu ne urcăm într-un tren ca și cum s-ar iubi pe șine agonizând mă mai simți pe zidul cu desene calchiate cum scriu cu degetele lungi extaze? așa începe totul pianoforte fără trei note surde sau trucate Referință Bibliografică: Hipersentimente / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
HIPERSENTIMENTE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376604_a_377933]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > VALSUL Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Valsul Aș vrea să valsez, și mișcări de talaz Din suflet să îmi rupă poeme Pe muzica veche, să cad în extaz, Visător, protejat de toteme! Dansând cu o zână născută din nori Intențiile fi-vor tăcute Rătăcind poetic printer muritori Dorința îmi va fi servitute! Când toamnă va coloră infinitul În lumile care încă mă dor Nu timpul ne va decide
VALSUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376632_a_377961]
-
foc, poate un cerc, poate un foc / Va pogorî și-n țara mea / Să ardă nebunia ce-i acum în ea, / Să ardă răul, să fie bucurii, / Să văd cum oamenii se simt ca niște copii!” Uneori poetul cade în „extaze” trezind „sensuri noi în viață” și plutind „în fantezii, revi încet la viață” deoarece „sensul vieții are un sfârșit”. Sunt și momente când poetul trece de la o stare de pesimism la optimism, de la tristețe la voioșie, la speranță: „Sunt liber
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
gândirea celui care trebuie să caute cuvintele purtătoare de emoția impresiilor, ci și sărăcia limbajului, lipsit de cuvinte sugestive care să exprime plastic impresiile cu toate nuanțele sentimentelor , adică ale stărilor și emoțiilor de bucurie, supărare, furie, disperare deznădejde, încântare, extaz, nostalgie, depresie ș.a. toate simțite sub avalanșa evenimentelor, fenomenelor naturale, întâmplărilor și confruntărilor care ne copleșesc cotidianul vieții. De aici necesitatea îmbogățirii limbajului cu acele cuvinte expresive, numite „figuri de stil”, învățate în clasele elementare, dintre care voi menționa METAFORA
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
la școală. Dar trebuie să subliniez că poeții și scriitorii recurg la diferite procedee și mijloace stilistice pentru amplificarea forței de penetrare a mesajului transmis, cu scopul de a ridica sufletele în acele sfere de simțire, numite: emoție, entuziasm și extaz artistic. Și astea se învață la școală. Metaforele Dintre toate expresiile stilistice mă voi referi numai la metafore pentru că acestea dezvoltă limbajul, îmbogățindu-l cu sensuri care multiplică posibilitățile de comunicarea mesajelor. Se știe că metaforele sunt acele comparații prescurtate
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
o spune poetul Traian Vasilcău în altă formulă poetică superbă: „A fi doar în El-ce artă!/ Să o ai și s-o tot ceri/Luna stelele îndeamnă: „Hai la secerat tăceri!” Ajuns în peisajul cosmic, poetul revelează starea sa de extaz pe care o simte: „și-n ninsoarea potopindă/ Mor și-nviu ca o colindă”. În această stare creează tulburătoare poeme, în care rugăciunea plânge, tăcându-și durerile, picurând mesaje de Lumină și Iubire, ofrande înălțate Domnului: „Am plâns și-n mine
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
noi încercăm temerari să te programăm, parcelându-te în zborul năzuințelor noastre infinite ca întinderea ta ? Ești tu o poartă spre eternitate ? Sau... nimic din toate-acestea... O, cerule senin, oglindă a gândului meu, aburit de norii durerilor mele, drum de extaz al viitorului terestru și extraterestru, mormânt de zei și monument de speranțe, leagăn de cristal al cutezanței omenești, trăiesc sub clopotul tău albastru cu limbă de soare, muncesc vibrând pe hotarele viselor noastre albastre, pe care le mângâi cu flăcările
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
atât de neiertători. Niculae Moromete se împletește cu destinul scriitorului. „Atunci va fi împlinit romanul „Moromeții” când și destinul povestitorului va fi relevat” (interviu Păunescu-Marin Preda.). Niculae pare a fi până la un punct Marin Preda, Iată o scenă tulburătoare de extaz și visare la moartea părintelui: „Tată, șopti el, eu nu te-am părăsit niciodată, știi bine... Nu ți-am făcut nici un rău, nu te-am chinuit cu nimic și îmi pare bine că te-ai împăcat cu mama... dar de ce
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
dintâi, starea ta din urmă sunt în transcendent stări primordiale în care încep și pe rând se curmă trăiri reale. Nu-ți pasă nici când și nici cum sau unde. Vrei să arzi intens în miezul lui este vise în extaz, pasiuni profunde, dorinți tempeste. Într-un cosmos dens fulgeri curcubeie și pulsezi dedus ordine-n contraste, plămădind avid doar dintr-o scânteie roiuri de astre. Gândul tău secant taie spații-n care galaxii foșnesc în eternul haos de la început spre
AFLUX NU PREGETA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373088_a_374417]
-
păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e primăvară Agonia iernii trece la extaz . Printre rămurele vântul jucăuș Ridică în aer mireasmă de floare Eu de la fântână în palma căuș Sorb a dimineții plăcută răcoare. Referință Bibliografică: La tara / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016. Drepturi
LA TARA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373237_a_374566]
-
-mi tu planeta care te conduce/acolo unde blonde transparențe răsar/ și ziua-ntreagă să răsfrângă, în oglinzile- albastre/adă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină. Planeta visată este edenul iar, pe când înebunită de lumină este metafora care coboară peste noi extazele solare ale poetului Jorge Guillen, din aceeași generație cu Montale. In timp ce la Montale edenul este lumina, luată ca înțelepciune, la T. S. Eliot edenul este o glosare pe marginea ideii de timp. Un rol important ]n ]n’elegerea
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
și umerii cu pielea bronzată și catifelată. Apoi, a privit-o din față, i-a mângâiat abdomenul și i-a admirat cu insistență locul mult dorit. Ochii i s-au oprit câteva clipe, mângâind catifeaua sânilor pregătiți pentru momentul de extaz. Mugurii sânilor frământau și deveniseră mai tari, gata pentru a-l înțepa pe cel ce îi dorea să-i mângâie și să-i sărute... Pentru ambii, plăcerile au fost totale și intense, anticipate de un preludiu până la ignorarea totală a
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
margine de zare În care eu sunt gheață, tu ești astru Cu scăpărări de foc ivit din mare. Deasupra eu cu plete de ninsoare, Tu dedesubt cu unde de topaz Ne-nlănțuim în dansuri trecătoare Și ne-amăgim cu ultimul extaz. Pe-un portativ cu note efemere, Pe care le cunoaștem numai noi Ne risipim în două emisfere Și-apoi ne strângem transformați în ploi. Citește mai mult De-atâta alb mi-e sufletul albastru,Balet marin pe-o margine de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Balet marin pe-o margine de zareîn care eu sunt gheață, tu ești astruCu scăpărări de foc ivit din mare.Deasupra eu cu plete de ninsoare,Tu dedesubt cu unde de topazNe-nlănțuim în dansuri trecătoareși ne-amăgim cu ultimul extaz.Pe-un portativ cu note efemere,Pe care le cunoaștem numai noiNe risipim în două emisfereși-apoi ne strângem transformați în ploi.... XVII. NEVOIA DE TINE, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1460 din 30 decembrie 2014. Nevoia de tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
căror artizani se afla și prietenul nostru cel dintâi și cel mai dedicat nouă, mirosloveștenilor, dr. Vasile Șoimaru, am vizitat “Orașul subteran”, cum mai e numită Crama-muzeu de la Cricova, fapt ce mi-a relevat cât de ușor se trece de la extaz la agonie. Nu, nici vorbă că a avut vinul vreun rol în ceea ce a urmat. Diferența de temperatură - de la 36 grade afară, la 12-14 grade în subteran, cu scăderi accentuate de viteza trenulețului turistic - mi-a provocat noaptea o criză
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]