1,988 matches
-
o dată îndrăznește chiar să-i strige: „Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-a „Călărește căluțul“ cu cel aflat pe moarte. Nu există nici măcar o fărâmă de compasiune în trupul lui micuț. Îl plesnesc pe Tung Chih. Timp de o săptămână, în loc să-l las cu Nuharoo, îmi petrec timpul cu el, observându-l. Descopăr cauza relei sale purtări. Eu aranjasem ca Tung Chih să ia lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Își găsiră cuiburile. Tușa se apucă să făurească lucrurile de pe fața Ploconului. Mâinile chinuite de boli, dar dibace, lucrau singure ceea ce tot făcuseră de atâtea zeci de ori. Din marea și rotunda pâine, sătenii n-aveau a gusta decât mici fărâme. Partea cea mai mare se dădea pământului, apei, jigăniilor, lanurilor de grâu și porumb, pădurii și cerului. În timp ce mâinile Închipuiau lucrurile și anotimpurile oamenilor, mintea Tușii se opintea să găsească o Înfățișare pentru povestea din anul ce trecuse. Șovăia, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unt, adică să nu rămână nici cruzi, dar să nu fie nici arși și sfărâmicioși. Siropul trebuie să fie răcoritor, iar nu leșinat de dulce, frișca din smântână proaspătă și nu trebuie cu nici un chip să lipsească de deasupra câteva fărâme de fistic mărunțit cu cuțitul, nicidecum cu râșnița. În altă ordine de idei, te rog să nu faci gafa să confunzi baclavalele cu sarailiile: ar fi o dovadă de crasă necunoaștere și ne-am face de râsul curcilor. Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Aceștia-s ochii țigăncii! Numai ea mă privea cu acest sclipet care pare a veni de undeva din adâncul ființei...” Rememorez întâlnirile cu ea. Mereu îmi apare în fața ochilor acea privire care parcă te despoaie de toate și te cercetează fărâmă cu fărâmă. Peste acest fel de a privi îmi răsună în urechi niște cuvinte care par firești doar pentru cineva care ar fi fost de față la toate întâlnirile mele cu bătrânul. “Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ochii țigăncii! Numai ea mă privea cu acest sclipet care pare a veni de undeva din adâncul ființei...” Rememorez întâlnirile cu ea. Mereu îmi apare în fața ochilor acea privire care parcă te despoaie de toate și te cercetează fărâmă cu fărâmă. Peste acest fel de a privi îmi răsună în urechi niște cuvinte care par firești doar pentru cineva care ar fi fost de față la toate întâlnirile mele cu bătrânul. “Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și cum sporovăiți
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să scrie întâi pre o țidulă de hârtie mică vro doao rânduri să vadză cum scrie. Iar acel copil, fiind telpiz (viclean n.n) bun, au scris... Nu este mai mare blăstămat în lume decât omul cela ce are o fărâmă de pâine în mână și o leapădă pe acee și cearcă să afle altă mai mare>. Și au dat la Dumitrașco-vodă. Iar Dumitrașco-vodă cetind, au dzis copilului: <Hai ghidi cahpol> (Ce pușlama vicleană ești!)... Și n-au mai spus lui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a arătat el durda râzând. O fărâmă de nour iscată de cine știe unde a acoperit soarele, iar umbra se târa ca o părere peste marginea pădurii. Am privit spre soare. Când mi-am coborât ochii către locul unde ședea “lotrul”, am găsit doar iarba tologită la pământ, semn
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
al slujbașilor din Chervăsărie și al cărăușilor ne asurzește...Fiecare strigă în sânga și în dreapta, pentru a nu se încurca lucrurile: „Fereșteee! Fugi de-acolo! Mișcă-ți fundul, că dau peste tine! Cară-te din calea mea, că te fac fărâme! Nu sta în drum ca vițelul la poartă nouă!”... Nu mai aud vorbele bătrânului. Mă ia de mână și mă conduce ca pe un copil prin harababura din ocolul Chervăsăriei. Dacă bătrânul nu mi-ar fi explicat cam cum se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
găsit numai locul revendicat de altă familie. El, moș Dumitrache, care păzise toate meleagurile acelea cu biciul în mână, croind în stânga și în dreapta pe cine nimerea, nu a avut parte ca măcar un copil, un nepot să-i moștenească o fărâmă de pământ. Mai treceam uneori pe lângă locul unde a sălășluit oarba și mă opream ca în copilărie, privind îndelung, doar doar voi fi zărind-o.... Și parcă o zăream, cu bățul nelipsit care era ca și crescut de mâna ei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
violează copilele din sat. Satrapul local își părăsește soția tocmai când aceasta trebuia să devină mamă.Șocul e atât de puternic, încât proaspăta mamă își ucide, practic, nounăscutul, căzând într-o demență incurabilă. Într-o manieră extrem de tulburătoare, autoarea relevă fărâma de umanitate rămasă intactă în această epavă umană - „De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș.” Ostiță e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
instinctele mele reacționară imediat. Îi simțeam degetele plimbându-se prin părul meu În timp ce mă săruta, iar eu Îl sărutam Înapoi. Și era o senzație dulce și minunată, pe care n-o mai trăisem niciodată. Trecu ceva timp până când ultima mea fărâmă de rațiune mă ajută să-i pun capăt. Îmi păru a fi unul din cele mai grele lucruri pe care le făcusem În toată viața mea. ― Sunt mai mult decât hotărât, șopti el. ― N-ar fi trebuit...am murmurat, dar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Căutând și socotind că ni s-au apropiat și nouă țenchiul vieții noastre, făcut-am această încredințată și adevărată diată”. Mai departe, el spune că „din ostenelele noastre, din tinereță ni-am câștigat câteva bucate din stupișori și dintr-alte fărâme, care stupi avem osăbit de stupii Mitropolii, 300 de stupi”. Și apoi „dintr-alte fărâme” lasă „svintii Mitropolii” niște vaci, boi și iepe, precum și „6 pogoane de vie ce sânt în ținutul Tutovii în gura Berheciului... Așijdere,... 3 pogoane de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
această încredințată și adevărată diată”. Mai departe, el spune că „din ostenelele noastre, din tinereță ni-am câștigat câteva bucate din stupișori și dintr-alte fărâme, care stupi avem osăbit de stupii Mitropolii, 300 de stupi”. Și apoi „dintr-alte fărâme” lasă „svintii Mitropolii” niște vaci, boi și iepe, precum și „6 pogoane de vie ce sânt în ținutul Tutovii în gura Berheciului... Așijdere,... 3 pogoane de vie de la Odobești... 3 sate: Ungurașii și Dracsineștii și Negoeștii”. El mai zice că „am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am împlut și de pește”. Apoi „Pentru un hăleșteu, ce să chiamă Strâmbul, pe vale Capiștii armenești, cu tot hotarul Strâmbului împregiur,... care l-am iezit... și l-am împlut de pește;... acela l-am dat danie svintii Mitropolii”. Frumoase „fărâme”, părinte. N-am ce spune! Dar...fiindcă este și un dar, sfinția sa mitropolitul sfârșește cu ton de sfadă. Uite ce spune: „Iară cine s-ar bucura să nu fie în samă această diată a noastră... și ar strica-o, pre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în altă parte. Eram îngrozită, dar și excitată. — Vreau un partener de joacă, mi-a răspuns el simplu. Apoi mi-a zâmbit. Existase oare vreun surâs care să te topească mai repede decât surâsul lui Luke? Am simțit că ultimele fărâme ale hotărârii mele de a-i rezista fuseseră spulberate în patru vânturi. —Mă joc eu cu tine. Din clipa în care mă trezisem îmi ținusem picioarele bine strânse. Dar acum, Luke și-a strecurat mâinile între coapsele mele și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încă. Am cumpărat-o, desigur, dar e într-un teanc, lângă pat și mă străduiesc să ajung la ea. E dificil să mai reușești să și citești atunci când ești așa de ocupat... Normal că toată fraza aia nu conținea nici o fărâmă de adevăr. Singura carte care se găsea lângă patul meu era Clopotul de sticlă, pe care o citeam pentru a n-șpea oară. —O să mă apuc de ea imediat după ce termin Culori primare, i-am promis în timp ce mă întrebam în ce măsură Culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
holul de la parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea din inimă să mi se risipească. Era foarte dificil să fii un adult matur. Dar în toată agonia aia găsisem și o fărâmă de consolare. Poate că toată experiența asta avea să mă facă mai puternică. Uneori credeam în chestia asta. Cam două secunde pe zi. în restul timpului, plângeam de-mi sărea cămașa de pe mine, convinsă fiind că n-o să scap niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deschide un pachet de biscuiți - asta face Jimmy. E o meserie mișto. Foarte precisă, foarte interesantă. Se muncește mult ca să obții exact ce vrei. M-am întâlnit cu Tom la ora unu, ca să mâncăm, și i-am raportat conștiincios toate fărâmele de informații pe care reușisem să le obțin din conversația cu Nancy. Era într-o stare de spirit deosebit de bună și mi-a mulțumit nu o dată pentru că luasem inițiativa în dimineața aceea și îl obligasem să aibă o întâlnire directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mine. Dar rămânea nemulțumirea produsă de refuzul ei de a vorbi despre Aurora. Aceasta era prezența nevăzută care domina micul nostru cămin și indiferent câte întrebări îi puneam, indiferent cât de des încercam să o păcălesc ca să-mi divulge vreo fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era ceva de admirat în atâta voință la un copil atât de mic, dar pe mine mă înfuria și, cu cât se prelungea acest conflict suspendat, cu atât frustrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Doamne, ce tâmpită sunt... — Emma, nu-ți face probleme, spune Jack. Sunt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un surâs slab. Nu sunt În stare să schimb nici măcar câteva vorbe cu el. Îmi folosesc fiecare fărâmă de energie pentru a mă concentra asupra taxiului, să meargă mai repede. Mă uit pe geam, tresărind fericită de fiecare dată când citesc pe plăcuțele străzilor că ne apropiem tot mai mult de locul În care vrem să ajungem. SW3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șoferul în cele din urmă, clătinând din cap. Bine. Întoarce pe loc și demarăm în direcția opusă. Mă uit la ceas - și e 2.40. Am timp berechet. Perfect. Mă las fericită pe banchetă și mă uit pe geam, spre fărâma de cer albastru care se vede. Dumnezeule, totul e atât de minunat. Să te plimbi cu un taxi galben, să vezi soarele reflectându‑se în zgârie‑nori, să ai pe față zâmbetul fericit, de după vin. Chiar mă simt ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-i facă lui, amiralului Ciciagov, și împăratului în ciudă? Kutuzov îl întâmpinase cu zâmbetul victoriei pe buze. Mare brânză! Se fudulea că avea acum petit fossé, șănțulețul. Dar ce avantaje dobândea Rusia din bucățica aceea de Dunăre și dintr-o fărâmă de țară ruinată, prost administrată și cu o populație încă neasimilată? Cu totul nesemnificative. Îi asigura ea vreo oarecare securitate, vreo pace durabilă? Dimpotrivă. Amiralul se strâmbă. Bătrân nebun și orb! Cum de n-ai văzut că suntem în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acele stropșeli îngrozitoare cu propria lui persoană, când simți palma contelui pe spinare. Bichon se retrase și își arătă dantura de rozător de oase. Semn de mare dispreț. În deontologia canină, asta însemna nici mai mult, nici mai puțin decât „fărâme te fac!”. Dar Ledoulx, cum nu prea era dotat să priceapă nici măcar chestiile diplomatice cu mult mai explicite decât asta, nu sesiză deloc nuanța amenințătoare și făcu greșeala să-l împingă spre marginea biroului. Mușcătura lui Bichon fu pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țării Românești sau răsplătit de țarul Alexandru I cu cel mai înalt ordin, crucea Sfântul Vladimir, nu mai era nici măcar bogatul negustor armean care câștiga și împărțea bani sau daruri cu generozitate. De când îl descoperise îngenuncheat, încovoiat în rugăciune lângă fărâma de lumină a candelei, cu umerii adunați, smeriți între aripile unui arhanghel, pictorul văzuse acolo doar un om singur și o mare suferință. Ezitase. Ieșise din biserică. Revenise totuși. Se oprise la câțiva pași de el. Se rugase, se rugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]