2,023 matches
-
ideologiile și conflictele sociale aferente: "miturile, ca și alte genuri artistice, reflectă o anumită viață socială, că ele au apărut ca o suprastructură a unei anumite baze sociale și constituie opere de artă care exprimă ideologia unei anumite societăți. Miturile făurite în vechime de către oamenii muncii se bazau nu pe idei abstracte, ci pe sentimente și aspirații concrete, apărute în procesul muncii. De aceea considerăm munca drept sursă a miturilor."299 Yuan Ke mai susține că principala cauză a slăbirii miturilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inteligenței, și nu doar analitice), de substituire (permite accesul camuflat în conștient al unor încărcături semantice ori afective care din cauza cenzurii nu puteau fi exprimate), de mediere (forță centripetă care conectează dimensiunile existenței), de unificare (condensează experiența totală a omului, făurește o sinteză a lumii), pedagogică și terapeutică (nu e iluzie, ci realitate resimțită, deși nu percepută empiric, ca o energie fizică ori psihică din care se hrănesc imaginația creatoare și "simțul invizibilului" dar dacă perioada de identificare cu eroii se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este făcut din piei de animale moarte, în ținuturi reci, unde iarna nu se zărește soarele. Preoții noștri au trasat caracterele dictate de Marea Mamă pe plăcuțe de fildeș; unele sunt mici cât o falangă a degetului mare. Apoi au făurit vase de lut și au înscris și pe ele semnele sacre, ca să nu se piardă. Au ascuns totul în subteranele sacre de la Ab-du, orașul-mamă pe care voi îl numiți Abydos. Și toate acestea s-au întâmplat în vremuri atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i anihileze pe ceilalți ca să-l aducă, cu o luciditate criminală inepuizabilă, pe fiul ei în fruntea imperiului și să-l mențină la putere. Mintea ei, cum au scris la unison istoricii vremii, „o minte ca aceea a lui Ulixes“, făurea cu un cinism labirintic proiecte pe termen lung. Lex Julia de pudicitia — Pe atunci, casa aceasta a noastră era cea mai faimoasă din Roma, își aminti Agrippina; dar era o amintire dureroasă. Mama Julia și cei trei frați ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cât timp a avut nu știu ce funcție. Își luă codexul și, pe când se pregătea să scrie, îl privi pe Gajus. — Abuz de putere, înțelegi? Un om cum e Creticus... Apoi declară hotărât: — Viitorul meu va fi apărarea legilor. Roma și-a făurit legile secol după secol, pentru relațiile dintre mine și tine ca indivizi, pentru relațiile dintre noi, indivizii, și Republică, și pentru cele dintre Republică și alte popoare. Puterea și gloria Romei se nasc din aceste cuvinte. Fiindcă toți știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niciodată frumoasă, nici măcar în tinerețe. Cu trecerea anilor, a ajuns să fie urâtă și de propriul său fiu, împreună cu care a săvârșit crimele, tot mai palidă și mai ofilită. Fiindcă la bătrânețe fiecare are chipul pe care și l-a făurit în timpul vieții...“ Ofițerul ridică mâna dreaptă și Gajus fu ușurat, de parcă ar fi fost eliberat, când îi văzu pe pretorieni oprindu-se. Ei doi intrară singuri într-o sală. Pereții erau acoperiți cu fresce luminoase: flori, păsări, iederă, ghirlande colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apoi cafeaua și se întinse în balansoar. Aprinse o havană, și-o duse la gură și, zicându-și „Vai, Eugenia mea!“, se pregăti să mediteze la ea. „Eugenia mea, da, a mea - își zicea el -, cea pe care mi-o făuresc în sinea-mi de unul singur, nu cealaltă, nu cea în carne și oase, nu cea pe care am văzut-o când am ieșit pe poarta casei, nu cea a portăresei! Nălucire întâmplătoare? Dar care nălucire nu e așa? Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Vom lupta! Militia est vita hominis super terram. Viața mea are în sfârșit un scop: am acum de dus la capăt o cucerire. O, Eugenia, Eugenia mea, trebuie să fii a mea! Cel puțin, Eugenia mea, cea pe care am făurit-o în viziunea fugitivă a acelor ochi, a acelei perechi de stele din nebuloasa mea, Eugenia asta, da, trebuie să fie a mea; cealaltă, cea a portăresei, sau a cui o fi! Vom lupta! Vom lupta și voi învinge. Posed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cel ce sunt în Dumnezeu, pe cel ce trebuie să fiu, celuilalt, eului istoric, celui ce se mișcă în istoria și cu istoria sa? De ce să mă obstinez a nu mă reîntoarce în Spania? Nu sunt cumva pe cale să-mi făuresc propria legendă, cea care mă-ngroapă, pe lângă cea pe care mi-o făuresc ceilalți, prietenii și dușmanii mei? Fapt e că dacă nu-mi făuresc propria legendă, mor de-a binelea. Și dacă mi-o făuresc, tot mor. <Iată-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
istoric, celui ce se mișcă în istoria și cu istoria sa? De ce să mă obstinez a nu mă reîntoarce în Spania? Nu sunt cumva pe cale să-mi făuresc propria legendă, cea care mă-ngroapă, pe lângă cea pe care mi-o făuresc ceilalți, prietenii și dușmanii mei? Fapt e că dacă nu-mi făuresc propria legendă, mor de-a binelea. Și dacă mi-o făuresc, tot mor. <Iată-mă pesemne făurindu-mi legenda, romanul meu, și făurind-o și pe-a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă obstinez a nu mă reîntoarce în Spania? Nu sunt cumva pe cale să-mi făuresc propria legendă, cea care mă-ngroapă, pe lângă cea pe care mi-o făuresc ceilalți, prietenii și dușmanii mei? Fapt e că dacă nu-mi făuresc propria legendă, mor de-a binelea. Și dacă mi-o făuresc, tot mor. <Iată-mă pesemne făurindu-mi legenda, romanul meu, și făurind-o și pe-a lor, pe cea a regelui, pe cea a lui Primo de Rivera, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cumva pe cale să-mi făuresc propria legendă, cea care mă-ngroapă, pe lângă cea pe care mi-o făuresc ceilalți, prietenii și dușmanii mei? Fapt e că dacă nu-mi făuresc propria legendă, mor de-a binelea. Și dacă mi-o făuresc, tot mor. <Iată-mă pesemne făurindu-mi legenda, romanul meu, și făurind-o și pe-a lor, pe cea a regelui, pe cea a lui Primo de Rivera, pe cea a lui Martínez Anido, creaturi ale spiritului meu, creaturi fictive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
legendă, cea care mă-ngroapă, pe lângă cea pe care mi-o făuresc ceilalți, prietenii și dușmanii mei? Fapt e că dacă nu-mi făuresc propria legendă, mor de-a binelea. Și dacă mi-o făuresc, tot mor. <Iată-mă pesemne făurindu-mi legenda, romanul meu, și făurind-o și pe-a lor, pe cea a regelui, pe cea a lui Primo de Rivera, pe cea a lui Martínez Anido, creaturi ale spiritului meu, creaturi fictive. Oare mint când le atribui anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cea pe care mi-o făuresc ceilalți, prietenii și dușmanii mei? Fapt e că dacă nu-mi făuresc propria legendă, mor de-a binelea. Și dacă mi-o făuresc, tot mor. <Iată-mă pesemne făurindu-mi legenda, romanul meu, și făurind-o și pe-a lor, pe cea a regelui, pe cea a lui Primo de Rivera, pe cea a lui Martínez Anido, creaturi ale spiritului meu, creaturi fictive. Oare mint când le atribui anumite intenții și anumite sentimente? Sunt ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se înveșmântă în ură. Am spus despre Sarmiento că-l admira și-l iubea pe tiranul Rosas; n-aș spune că-l admir pe regele nostru, dar că-l iubesc, da, da pentru că e al meu, pentru că eu l-am făurit. L-aș vrea plecat din Spania, dar îl iubesc. Și poate că-l iubesc și pe bezmeticul acela de Primo de Rivera, care regretă ce-a făcut cu mine, după cum regretă ce-a făcut cu Spania. Și simt pentru bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Din faimoasa falangă a scriitorilor lirici germani, din ultimele două decenii, s-a desprins să treacă „dincolo”, cel mai mistic din ei, cel mai răsfățat mai târziu, după consacrare, prietenul meu, care în marșul său eroic prin această lume, a făurit pentru înțelegătorii de frumusețe și adevăr, o frescă uriașă de poezie sonoră. Sărăcia, iubirea și moartea: iată materialul cu care acest vrăjitor suia pe scara cerului. Întreaga sa operă este străbătută de noțiunea celor veșnice, în ea palpită suflul eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
recentă. Abia cu două zile în urmă luase sfârșit. Lecțiile acestea încă le mai urmăream în vise de zi și de noapte. Nicăieri nu mă oprisem în loc. Ce avea de oferit, pentru mine, un război în care unitatea Germaniei se făurise din sânge și fier? Ce mă interesa pe mine depeșa de la Ems? Câte alte lucruri mai erau de rumegat, cu câte date mai trebuia să-mi fie încărcată memoria, până la tâmpire? Și care era perioada - a mea? - pe care tocilarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sălașul meu nevăzut se ascunde de zei și de oameni În colțul pe care Îl fac străzile Rivadavia și Jujuy. Una din istovitoarele mele distracții e vânzarea la domiciliu de console, paravane, paturi și armoare, pe care puiosul Nemirovsky le făurește fără răgaz; În mare mila sa, creatorul Îmi Îngăduie să păstrez și să folosesc mobilele, până le vând. Chiar acum dorm Într-un chiup de lut apocrif din vremea dinastiei Sung, pentru că muntele de crivaturi nupțiale m-a alungat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cea care-și pierduse aerul semeț, încăpățânat, un amestec de feminitate și duritate masculină, extraordinar de atrăgător, explicând succesul avut în relațiile cu oamenii atâtea decenii la rând, amestec ce nu era decât mândrie și dorință de a învinge, aceasta făurită pe îndelete, pentru a-și acoperi slăbiciunea și timiditatea; dar acum nu mai exista, pentru că nu mai avea ce ascunde sau de cine, nu mai avea rost. Iar ea, fiica ei, pricepuse asta încă dinainte, poate chiar din clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care ele ar fi trebuit s-o creeze și imaginea celei căreia i se adresau, un val de vorbe care construiau drumuri, forme, destine, evenimente, răscruci de vieți, vorbe adunate și adunându-se, înmulțindu-se, chemându-se unele pe altele, făurind o lume de vorbe, umplând-o cu mirosuri, tremur, răsuflu, cazne, iubire, ură, bătrâna doamnă îl privea și asculta dând din cap și dintr-odată el, Andrei Vlădescu, înțelegând că din vorbele lui nu răsar decât himere ce se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
socială, o femeie de treizeci de ani sau aproape, divorțată și cu un copil, arogantă, independentă, atrăgătoare, urmând moda și cultivându-și relațiile, sigură pe ea, distantă chiar și dornică să se amuze, dar în toate mai mult prefăcându-se, făurindu-și inconștient o mască sub care să-și corcolească slăbiciunile și oscilațiile, încercând s-o vadă cum era ea dedesubt, intuind-o și nu prea: oscilantă în orice și mai ales în raporturile cu bărbații, dorindu-i pe cei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ăsta-i cuvântul, să învie, să vrea să se culce cu ea, să-i vorbească despre ce va face el când se va întoarce la institutul acela. Numai că ei îi pare rău că nu se poate bucura sau își făurește o mască și se simte roasă pe dinăuntru în timpul ăsta și obosită de mască pentru că se teme să n-o silească într-o zi să-i spună adevărul pe care ea îl știe și pe care îl bănuiește probabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că nu voia decât să prelungească foarte înapoi în timp ceva ce doar își avea rădăcinile firești în acel timp, dar, altfel, răsărise și crescuse la multă vreme după aceea. Fiindcă, până la urmă, după ani de așteptare, închis în el, făurindu-și un ideal de iubire și un ideal de femeie, adică la sfârșitul adolescenței, chiar ceva mai târziu, iubirile pe care le dorea au venit. Nici măcar nu-și dădea seama că nu sunt ele, ci doar o serie de izbucniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dincolo de care nici una din iubirile lui - sau ce ar putea fi numit aproximativ astfel - nu era în stare sau nu avea dreptul sau nu știa cum să treacă. Până a apărut Domnița, într-o vreme în care zidul abia se făurea, trecând peste el ca și cum n-ar fi fost și rămânând de astă parte definitiv, ca într-un teritoriu ce îi aparținea de drept și socotea că ar fi imposibil să nu-i aparțină. Trecând dincolo de zid și privindu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceea ce trăise, dar acum totul era trăit și nu putea fi schimbat. Dar nu înțelegea. Pentru că ar fi trebuit să știe că întreaga lui criză nu-i decât spaima nedefinită și inconștientă că își pierde platoșa pe care și-o făurise de-a lungul anilor. Și nu înțelegea. Și atunci din nou îl cuprindea revolta, se frământa și gemea și vedea lume multă, o ura pe Ioana Sandi și pe urmă îi cerea iertare în gând, se ura pe el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]