1,783 matches
-
de o străveche spiritualitate. Este în avangarda unora dintre cele mai noi tehnologii și cercetări, dar concomitent se regăsesc în India unele dintre cele mai conservative și intolerante idei religioase" (p. 12). Apoi, violențele sectare mocnesc, ca și lupta dintre facțiunile politice, iar conflictul cu Pakistanul pentru Kashmir nu este epuizat. Totuși, India reușește să rămînă intactă și democratică, populația sa uriașă fiind tot mai mult preocupată de dezvoltarea economică, preocupare ce pare să înlocuiască vechile conflicte etnice și religioase. Economia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
evidență nu pare însă să afecteze certitudinile federaliștilor. Născută din gîndirea madiso-niană, paradigma federalistă se mulțumește, de altfel, cu o versiune nu foarte solidă a suveranității populare: fondatorii republicii americane se temeau cel mai mult de instabilitatea politică produsă de facțiuni și de aceea au conceput constituția federală în baza unei duble diviziuni a puterilor verticală și orizontală pentru a controla poporul. De atunci, teoriile pluraliste ale democrației, de la Tocqueville pînă la Almond și Verba, nu au încetat sa producă metode
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
unele față de altele, în așa fel încît să fie evitată tirania majorității. Susținătorii acestei metode admiră deschiderea ei către "grupurile de interes", care asigură o participare acceptabilă a "societății civile" la luarea de decizii. Este un model de canalizare a facțiunilor și a nemulțumirilor populare pe care nu l-au respins nici Hamilton și nici Tocqueville. Or, dintr-un punct de vedere republican, tocmai acest aspect pune în evidență următoarea dificultate: Uniunea ajunge să concilieze punctele de vedere degajînd "voința tuturor
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
lui erau etalate în fața cetățenilor și a curtenilor.1 Acest monarh autocratic domnea peste un guvern birocratic numeros, ale cărui eficiență și succese au variat de-a lungul secolelor. Ca orice imperiu mare, Bizanțul era sfîșiat de permanentele rivalități dintre facțiunile politice și de problemele legate de succesiunea la tron. Pe lîngă acestea, biserica și disputele legate de doctrină au jucat un rol major și adesea dezbinator în viața statului. După divizarea imperiului, Constantinopolul a devenit centrul Bisericii Creștine de Răsărit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pentru care erau sever criticați ca grup. De foarte multe ori lipsiți de scrupule, ei erau adesea asupritorii membrilor mai săraci și mai slabi ai propriei lor comunități. Departe de a fi uniți ca pătură socială, notabilii erau divizați în facțiuni familiale care luptau pentru avantaje economice și politice. Rivalitatea aceasta dintre familiile mai puternice și certurile lor înverșunate au ieșit clar la iveală în timpul revoluției grecești din anii '20 ai secolului al nouăsprezecelea. Insulele grecești aveau un statut și mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Nu s-a realizat nimic, pentru că guvernul austriac știa prea puțin despre situația din Muntenegru. În 1781, un ofițer austriac, colonelul Paulić, a fost trimis cu scopul de a întocmi un raport asupra acestei țări. Părerea acestuia a fost negativă: facțiunile ostile, lipsa de control a episcopului Sava asupra triburilor și opoziția venețiană și otomană față de o mai mare implicare habsburgică în zonă, toate acestea i-au influențat concluziile. În 1782, după moartea lui Sava, următorul lider important a fost Petru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
politică relativ mică, în ciuda faptului că, desigur, domnitorul și alaiul lui de greci nu puteau înlătura total aristocrația autohtonă. Fanarioții erau nevoiți să acționeze în colaborare cu și prin intermediul acesteia; ei puteau oricînd găsi pe cineva cu care să coopereze. Facțiunile boierilor din cele două provincii țeseau și ele intrigi la Constantinopol împotriva domnitorului aflat pe tron. Cu toate că își pierduse puterea politică, boierul moldav sau valah și-a păstrat statutul privilegiat față de restul populației și, în ciuda reformelor din acest timp, a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
1754-1757) și Mustafa al III-lea (1757-1774), nu a fost folosită pentru reforma sistemului de guvernare și întărirea statului. Vechile abuzuri s-au răspîndit. Sultanii și vizirii își exercitau controlul prin metoda obișnuită de menținere a echilibrului de forțe dintre facțiunile rivale și ațîțîndu-i pe indivizii puternici unii împotriva altora. Mituirea, nepotismul și vînzarea funcțiilor au rămas atribute constante ale sistemului. În 1774 s-a urcat pe tron Abdul Hamid I. În același an a fost semnat Tratatul de la Kuciuk Kainargi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fanariotă era atît de răspîndită. Boierii pămîntului și țăranii oprimați au făcut front comun. Existau deci trei forțe revoluționare potențiale în Principate. Am vorbit deja despre Eterie și despre legăturile ei cu regimul fanariot. Boierii autohtoni constituiau o a doua facțiune. Deși mulți colaboraseră efectiv cu domnitorii greci, dorința lor fierbinte era restabilirea domniei voievozilor de același neam cu ei. Atitudinea lor față de Poartă era ambivalentă. Ei erau dispuși să accepte menținerea suzeranității otomane, cu condiția ca autoritatea politică în Principate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
avea controlul asupra orașului Nauplion; adversarii lui de la Kranidi erau membrii unei administrații aflate sub conducerea lui Ghiorghios Kountouriotis, care reprezenta interesele insulelor. Deși Kolokotronis a fost determinat să cedeze controlul asupra Nauplionului, înverșunatele lupte interne au continuat. Nici una dintre facțiuni nu a reușit să instituie un regim care să poată impune respectul și supunerea tuturor. Între timp, așa cum am văzut, forțele egiptene debarcaseră în Pelopones și repurtau victorie după victorie. Adunarea generală ținută la Troezene în 1827 avea să fie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
anii aceștia a servit drept imbold și înființării mai multor partide politice. La începutul războiului civil, activitatea politică era concentrată în jurul conflictelor dintre cîteva personalități puternice, fiecare dintre ele sprijinită de liota ei personală de partizani. Ele puteau reprezenta regiuni, facțiuni sau clase sociale, dar nu aveau nici un program sau o organizație oficială. Și-au făcut apariția în acest timp grupuri cu o bază mai largă, care purtau numele marilor puteri la sprijinul cărora se așteptau membrii acestora. Implicarea marilor puteri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
permanenta ei influență asupra vieții politice grecești. El a purtat negocieri și cu marile puteri în privința statutului unui viitor stat grecesc autonom. Se luase hotărîrea ca Grecia să devină monarhie constituțională. Deoarece se părea că nu exista nici o posibilitate pentru ca facțiunile rivale să fie de acord cu un singur candidat autohton, puterile deciseseră ca țara să fie condusă de un prinț străin. Cel mai popular candidat era Lepold de Saxa-Coburg, un prinț german preferat de britanici. Acesta însă a refuzat, din cauză că
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
guvernele naționale. Agenții consulari europeni au fost foarte activi pe tot parcursul acestei perioade. Ei se aflau în competiție unii cu alții pentru a fi cei mai influenți, se amestecau tot timpul în afacerile interne ale statelor din Balcani, susțineau facțiuni politice rivale și căutau să obțină privilegii speciale pentru clienții lor. Poziția lor era uneori foarte puternică. Datorită capitulațiilor, aceștia aveau un statut legal aparte pînă și în statele autonome, ceea ce îi scotea de sub jurisdicția tribunalelor locale. Agenții consulari puteau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cedat teritoriul respectiv, stabilindu-se în schimb un tribut de 2,3 milioane de piaștri pe an. Odată cu trasarea precisă a frontierelor și cu definirea relațiilor cu Poarta, principala atenție a Serbiei se putea îndrepta spre chestiunea deciderii persoanei sau facțiunii care avea să conducă guvernul autonom. Conform firmanului din 1830, Miloš urma să domnească în colaborare cu un consiliu și o adunare, organisme care aveau teoretic rolul de a veghea pentru ca acesta să nu-și depășească autoritatea. În Serbia mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Primele încercări de impunere a unei administrații grecești centrale au fost făcute, după cum am văzut, în timpul revoluției. La vremea aceea, notabilii greci au instituit guverne copiate după modelele constituționale occidentale. Guvernele acestea au avut o viață scurtă din cauza rivalității dintre facțiunile primaților și cele ale militarilor. Spre deosebire de situația din Serbia și din Principate, în Grecia nu s-a ridicat o personalitate puternică capabilă să preia conducerea revoltei. Cele mai multe succese au fost obținute de Ioannis Capodistrias, care a reușit cel puțin să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nevoilor întregii națiuni. Cu toate acestea, viața politică grecească nu se va concentra asupra problemelor specifice. Nu exista nici un echivalent al partidelor Constituționalist, Liberal sau Conservator din Serbia. În schimb, era de așteptat ca divergențele politice să implice lupta dintre facțiunile conduse de persoane puternice pentru controlarea guvernului. Odată numit în post, se presupunea ca politicianul victorios să-i răsplătească pe cei care îl sprijiniseră. Numirile în funcțiile administrative și patronajul le reveneau acestuia și suporterilor lui; perdanții erau pur și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
regal. El nu se putea bizui nici măcar pe armata sa. Prin 1838, aproape toți soldații străini se întorseseră acasă, deși o parte din ofițeri au rămas. Fără un sprijin ferm militar sau politic, regele era obligat să oscileze între diferite facțiuni. El trebuia de asemenea să facă față unei situații financiare precare. Cheltuielile statului reprezentau acum mult mai mult decît veniturile.O problemă majoră erau sumele mari ce trebuiau achitate pentru datoriile externe contractate în timpul și după revoluție. Nemulțumirea față de stăpînirea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Sponneck, care a devenit o figură controversată. Așa cum fusese cazul și înainte cu străinii, el s-a confruntat cu o opoziție atît de mare încît a fost nevoit să părăsească țara. Partidele politice erau încă doar ceva mai mult decît facțiuni grupate în jurul liderilor, dintre care cei mai proeminenți erau Dimitrios Voulgaris, Alexandru Koumoundouros, Thrasyvoulos Zaimis și Epaminondas Deligheorghis. Scena politică dădea impresia unei instabilități extreme; între 1864 și 1881 au avut loc nouă alegeri și s-au perindat la putere
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
alegeri și s-au perindat la putere treizeci și unu de guverne. Constituția liberală nu a avut vreun efect oarecare nici asupra sistemului corupt. Ori de cîte ori se schimba guvernul, toate posturile din serviciile publice erau ocupate de membrii facțiunii victorioase; perdanții își pierdeau pur și simplu slujbele. Era însă important ca un partid politic să se afle la putere în momentul ținerii alegerilor pentru ca acesta să poată folosi poliția în vederea controlării votului în propriul lui interes. Cu toate că existau divergențe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a populației și, așa cum am văzut, nu prea exista coeziune în rîndurile acesteia. Ca și alți notabili balcanici, boierii români nu acceptau autoritatea unuia dintre ei decît dacă îl putea dirija sau dacă le reprezenta interesele. Permanentele intrigi țesute de facțiunile boierești unele împotriva altora sau împotriva domnitorului aveau să slăbească guvernele și să le facă mai accesibile intervenției Rusiei. După plecarea trupelor rusești, ambele Principate s-au confruntat cu aceleași probleme majore economice și politice. Nici una dintre ele nu avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să considere că dificultățile din perioada aceea se datorau puterii protectoare. Cea mai mare parte a reprezentanților Rusiei erau diplomați care răspundeau și erau preocupați de bunăstarea Principatelor. Ei s-au lăsat cu toate acestea antrenați în intrigile interne ale facțiunilor boierilor și în divergențele dintre adunări și domnitori. Era firesc ca acest amestec al Rusiei în viața politică internă a țărilor românești să-i aducă acesteia dușmani în rîndul celor care nu erau sprijiniți de ea. În afară de aceasta, regimul Regulamentelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mai mică decît cea britanică. Amestecul marilor puteri în afacerile otomane era selectiv și capricios. Fiecare guvern sprijinea partidul sau naționalitatea care le servea interesele diplomatice generale. În statele autonome și în Grecia, consulatele locale participau la luptele interne dintre facțiuni și la conflictele dintre conducători și dintre adversarii puternici ai acestora. Sprijinul marilor puteri strica și echilibrul de forțe din cadrul imperiului. Interferența era întotdeauna doar în sprijinul creștinilor. Nici un stat străin nu susținea cauza musulmanilor, cu toate că aceștia erau afectați în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mai ușor de îndeplinit decît cea a conducătorilor autohtoni. De fapt, Carol se afla într-o postură foarte asemănătoare cu aceea pe care o avusese și Cuza. El nu dispunea de un partid personal și era obligat să oscileze între facțiuni și persoane rivale. În 1870-1871, o criză internă majoră a fost pe punctul de a duce la abdicarea lui. În iulie 1870 a izbucnit războiul franco-prusac. Domnitorul era firește de partea Prusiei, în timp ce majoritatea oamenilor politici influenți ai statului erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de o oligarhie puternică. Țăranul de rînd, cu excepția luptătorului revoluționar, nu juca nici un rol politic direct în stat. Controversele interne implicau nu numai conflictul dintre conducător și notabili, ci și lupta pentru putere politică dintre oamenii de frunte membri ai facțiunilor sau partidelor rivale. Au fost înființate o serie de organizații în jurul unor lideri puternici, în timp ce altele erau bazate pe aspecte politice, cum ar fi sprijinirea sau împotrivirea față de domnitor sau chestiuni legate de reformele interne. Victoria în alegeri însemna mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
alături de Puțin. A "ajutat" și la concretizarea parteneriatului TNK-BP, un joint venture între British Petroleum și gigantul rus, afacere de 55 de miliarde de dolari. Vladimir Milov, un opozant al lui Puțin, a scris în Time: “Informal, Sechin conduce o facțiune a Kremlinului cunoscută sub numele de Siloviki sau Oamenii Forței, grup format din foști agenți de securitate, grup care are o influență foarte mare asupra clasei politice și nimeni nu poate egală apetitul pentru control al lui Sechin”.
De cine ASCULTĂ Putin. "Cel mai înfricoșător om de pe planetă" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/54326_a_55651]