1,426 matches
-
că-l durea nu atât spinarea, cât rana umilinței, disperarea înfrângerii; n-aș fi vrut să fiu în pielea lui, îl căinează Ștefan. Altfel am visat eu unirea noastră.... Pe vremea aceea eram la Veneția, povestește Țamblac. Săgeata aceea, zdrobirea falnicei oștiri a stârnit mare vâlvă și mirare în Europa, cu atât mai mult cu cât mai nimeni nu auzise de țărișoara aceea de-i zice Moldova și nici de voievodul ei Ștefan. I-am dat o bună lecție înfumuratului să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de aur cu același falnic "vultur bicefal"... Da... uitase, îngână Țamblac sfârșit. Păcat. L-au batjocorit, pentru... pentru niște încălțări... Să fi încălțat și el, acolo, niște opinci, niște obiele, ceva... Și... și mai departe? Ajunge!! Gata!! strigă Țamblac violent. Nu-ți ajunge?! Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea, "căpetenia", "Maria Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi așteptăm să se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie juruită să se adune? Unde ne sunt "tovarășii de luptă?" întreabă Stanciu cu palma streașină la ochi, cătând în jur. Parcă nu s-ar prea vedea în zare. Când am ajuns dincolo de trecătoare, la Brețcu, se adunaseră câteva sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eu ce hram poartă Mateiaș aista! izbucnește Tăutu. Poartă "Hramul Sfântului-Așteaptă"! Așteaptă la trecătoare, ca pisica la gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
una Marghioala, care și-au făcut mendrele în cel mai autentic stil de carnaval (lumea cu josul în sus). Cuvântul „crai” are un evantai semantic foarte larg, mergând în descreștere : rege, figură de cărți de joc, („crai de tobă”), bărbat falnic, berbant, derbedeu (acesta fiind înțelesul din sintagma „crai de Curtea Veche” și vine tocmai de la dezmățul lor impudic în ruinele curții domnești). Pașadia cunoștea istoria și știa sensul acestei „însoțiri de cuvinte”, care, spune el, „lasă pe jos - curtenii calului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fermecat însă nu zbura, nu se mișca din loc, ci se topea de frica soarelui. În amonte de sat, lunca poartă pe brațele sale desfăcute o pădure de plopi și sălcii pletoase, cu frunze tremurătoare, printre care se află și falnici peri sălbatici, iar pe sub coroanele lor înalte , ca niște chioșcuri cu dulciuri care stârnesc mai ales pofta copiilor, se află poroambe, gheorghine, măcieși și rugi de mure. Pământul de sub vegetația luxuriantă, mai produce și ciuperci albe, foarte gustoase, pe care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepția vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . „Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală”. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra pe care n- au băgat-o în seamă zidarii. Dacă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (?), că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori avem noi aruncare în pulbere? Câte cenușărese sunt printre oropsiții fii ai neamului nostru (!), la care nu ne uităm, pe care nu le luăm
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de câteva grăunțe, pe care le împărțea cu duioșie tuturor celor din jur, fiecăruia câte puțină Acestea, coapte pe o tablă ruginită în pădurea prietenoasă a școlii, ori chiar, uneori, câteva ghinde prăjite pe jăratec, aflate din belșug la poalele falnicilor stejari ce ne înconjurau și (aș adăuga astăzi nostalgic) de parcă ne ocroteau, ne astâmparau foamea.Astăzi, după mai mulți ani, cele două întâlniri avute la școală, prima în 2000 și cea de a doua în vara lui 2004, în ambianța
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
2002 mișcarea pentru unire se va extinde și se va intensifica până la triumful adevărului. Din scrisorile primite: Eugen Radțibor (Soroca) ... scumpul meu oraș natal Soroca astăzi pot spune cu inima Înlăcrimată mai mult era decât este. Cetatea cum o știi falnică nu mai este a noastră. Nistrul curge pe vechea albie dar nu mai este al nostru. Fostul liceu de fete parcă se scufundă În pământ, nu se mai vede Liceul Tehnic, au dispărut clădirile Liceului A.D. Xenopol, la fel clădirea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
un mare neadaptat, de aceea evoluția sa siderală n-a avut totdeauna o durată lungă, de aceea steaua s-a lăsat adesea așteptată la orizont, fără a răsări și a Întârziat uneori pe ceruri până să apună, de aici acele falnice, dar vai, rare răsărituri la București și acele apusuri cu căderi fulgerătoare la orizontul Țibăneștilor. Fiu de boier de pe meleaguri moldave, din zona Vasluiului, ferită de influența germană, maghiară, rusească, de atingerea tătară sau turcească, avea În urma lui un impresionant
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
trecutul lor de această așezare. Mă bucur, așadar, de o societate aleasă, de oameni care îmi sunt vechi prieteni, de o adevărată aristocrație canină (îi cunosc după nume pe toți acești câini, prietenii mei), de o adevărată pădure de copaci falnici și de un peisaj cu totul deosebit. Între aceste dealuri, pe care le văd cu dragoste în fiecare zi, mai ales plăcându-mi cum se văd la orele înserării, pierzându-se, discret, printre boschetele de roza canină, măcieșul cum îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zi de toamnă târzie, ca pe o doamnă în pragul trecerii, undeva, într-un loc aparținând trecutului, la Sulina sau la Veneția, căzută pe gânduri. Și așa mai departe, putem continua cu meditațiile... putem spune că s-a stins viața "falnicei cărți"... cam odată cu viața falnicei Veneții. * Sigur, exagerez. Eventualul cititor al acestor însemnări, dacă a rezistat până aici, să știe că autorul nu este disperat, "prăbușit" de perspectiva dispariției cărții, în mod principal a cărții de literatură. Aceasta, pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe o doamnă în pragul trecerii, undeva, într-un loc aparținând trecutului, la Sulina sau la Veneția, căzută pe gânduri. Și așa mai departe, putem continua cu meditațiile... putem spune că s-a stins viața "falnicei cărți"... cam odată cu viața falnicei Veneții. * Sigur, exagerez. Eventualul cititor al acestor însemnări, dacă a rezistat până aici, să știe că autorul nu este disperat, "prăbușit" de perspectiva dispariției cărții, în mod principal a cărții de literatură. Aceasta, pentru câteva motive pe care le semnalam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Rapidulețul", unde neam simțit dezlegați de vrăjile ademenitoare ale visării. Am închinat un pahar de vin în cinstea amintirilor. L-am invitat și pe misteriosul nostru însoțitor. Dar degeaba l-am căutat, degeaba am cercetat împrejurimile. Sus, undeva, abia văzută, falnica trăsură se pierdea în cer, ca o pasăre, ca un nor pufos, ca o părere. Îngerii lui Erofeev "Venedikt Erofeev (1938-1990) este poate cel mai "marginalizat 0148 scriitor rus din perioada sovietică, autorul unei singure opere de forță, poemul "Moscova-Petușki
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
câine care fusese odată foarte voinic, un câine de pază, arătând, în vremea când l-am cunoscut, jalnic; parcă era o jucărie de cauciuc dezumflată. Nu îmi amintesc de o ființă mai înfometată decât acest câine care avea un nume falnic, Samson. "Fii atent, Samson mușcă... este grozav de lacom, dacă nu l-aș ține legat, ar mânca găinile vecinilor... cine știe cât aș plăti...", repeta Părintele Vania, grijuliu cu mine în această privință; dar cu mine Samson se purta prietenește, povestindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dementă a lui Carol și de miopia celorlalți, cu răsunet adânc în rândurile sutelor de mii de privitori înghesuiți pe toate străzile pe unde treceau coloanele legionare. În minunate costume naționale, în cămăși verzi decolorate, ascunse prin cine știe ce unghere, călcând falnic în cadența marșurilor legionare cântate pentru întâia oară de muzicile militare, ceasuri după ceasuri s-au perindat în rânduri strânse unitățile legionare prin fața tribunei de la statuia lui Mihai Viteazul. Ministrul Germaniei, nătărăul Fabricius , diplomat de carieră, fără nicio afinitate sufletească
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
șutează îndesat, se transpiră abundent și se țipă subțire. În final, bucureștencele înving, după ce vor fi trecut prin mari emoții. Se bucură fără margini, vestiarul e un cîntec. La plecare, în fața microbuzului din parcarea a ceea ce fusese pe vremuri un falnic stadion de cupele europene, încing hora bucuriei, ca tricolorii în America. Singurii martori ai acestei imense fericiri sînt cîțiva cîini de pripas. Reportajul se termină cu patronul sau cu antrenorul, n-are importanță cu care dintre ei, încercînd să dea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
s-albiesc, Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori de plante rare ce la umbră înfloresc Și-n ghirlande parfumate se revarsă pe balcoane... Iar în fund, peste desimea de pagode azurii, Ca un bloc de porcelană, falnic, sprinten se ridică Un turn nalt cu șapte rânduri și cu șapte galerii, Unde ard în casolete flori de plantă-aromatică. Mai departe, în Legende, prinzând cu ușurință maniera lui V. Hugo, fără a pătrunde în subtilitățile ei, Alecsandri trece de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă decât mine, Dulce sunt - ca mierea de albine, Ca ramura de viță, mlădioasă, Plăcută ca un zâmbet, ca un dar, Ca falnicele corturi din Kedar. Romanul în două volume Purgatoriul e fără valoare. CINCINAT PAVELESCU Cincinat Pavelescu (1872-1934) a fost foarte reputat ca epigramist și improvizator. La banchete cineva îi da câteva rime: nefastă, nevastă, el, chel, și poetul improviza: După ce-ntr
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
anii 1730-1580 î.e.n. Pentru a le descoperi rădăcinile hicsoșilor vom căuta tot în vechea limbă carpatină pe care o cunoaștem așa cum o vor-bea neamul nostru în mileniul lll î.e.n. și găsim în eme-gi/sumeriană cuvîntul hi-ig cu sensul de oamenii falnici, strălucitori sau aprigi ca focul și soș cu sensul de a că-lări, a se cocoța, adică falnicii călăreți sau aprigii călăreți. Toate izvoarele vechi vorbesc cu admirație despre neamurile geților și sciților care erau neîntrecute în că-lărit și în mînuitul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
care o cunoaștem așa cum o vor-bea neamul nostru în mileniul lll î.e.n. și găsim în eme-gi/sumeriană cuvîntul hi-ig cu sensul de oamenii falnici, strălucitori sau aprigi ca focul și soș cu sensul de a că-lări, a se cocoța, adică falnicii călăreți sau aprigii călăreți. Toate izvoarele vechi vorbesc cu admirație despre neamurile geților și sciților care erau neîntrecute în că-lărit și în mînuitul arcului așa cum o face și Iordanes în textul menționat mai sus. Știm că religia geților era monoteistă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Istru adică plaiurile noastre mioritice. Eschil și Sofocle au scris Aleadae, Telephus și Mysi, texte pierdute și care puteau să dea informații prețioase despre istoria geților din perioada Troiei. Fragmen- tele păstrate justifică adevărul că neamul geților era vrednic și falnic în acele vremuri. Homer în Iliada povestește conflictul dintre troieni și greci la care i-au parte și misii, adică geții din Misia ca vecini ai lor precum și tracii și pelasgii dar și misii de la Istru numiți de el abi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
iar pe tăblițele de plumb apare cuvîntul rumun/rimin cu diferite variante. Am folosit termenii de rumun(rimin), rumon, rumuno, romuno, ruo-muon, riomion pentru că așa și-au scris o parte dintre ei identitatea de neam pe tăblițele de plumb, iar falnici geți era pentru tot neamul arimin, nu i-au adus romanii pe vîrful săbiilor cum le place liftelor să ne tîmpească!!! Dar niște scapeți cucuieți, spun de la o vreme că am fi numai daci curați și prin față și prin
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]