7,566 matches
-
semnează decorurile, iar interpreții de la premiera din 28 aprilie 1852, de la Hofoper din Berlin, au fost fiica coregrafului, Maria Taglioni cea tânără, Gabriela Forti, Charles Müller și Louis Hoguet- Vestris. În această montare, Paolo Taglioni a pus accentul pe elementul fantastic al subiectului, folosind tot felul de efecte produse de mijloace mecanice și de lumini fastuoase, care, alături de tehnica strălucitoare din variațiile Mariei Taglioni junior, au entuziasmat publicul vremii. După aproape un secol și jumătate, în 1989, Roland Petit nu a
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
în interiorul cercului, pe când la Anouilh în interiorul cercului apar toate tentațiile la care este îmbiat tânărul și, până la urmă, pentru a reuși să-l cucerească pe Tânăr, Cherubin este îndemnat de Diavol să șteargă cercul, adică granița dintre realitate și lumea fantastică. Cucerit de Cherubin, în brațele căruia se va abandona în final, Tânărul se va trezi, de fapt, după ridicarea ceții, în brațele Diavolului. Duetele, de factură neoclasico-modernă, dintre Tânăr și Diavol și dintre Tânăr și Cherubin, sunt cele mai consistente
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
prin recursul la o mică poveste cu suspans, care să te țină aproape de ceea ce e cu adevărat important: bogăția de „mărunțișuri” cu tâlc ale oamenilor acelei epoci revolute. Vezi și Ruxandra Ivăncescu ori romanul cel nou al lui Soviany. Proza fantastică și cea de coloratură SF sunt și ele pronunțat exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse ori viitoare, sub tratament alopatic. Pentru plăcerea de a juca roluri de epocă
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
numai de candoare, câtă vreme scenariul fiecărei povești trimite cu gândul la o lume pierdută în care am trăit cândva, ca în singura realitate pe care a avut-o copilăria. O lume, însă, în care ne-am putea întoarce! Animale fantastice însoțesc personajele, cum se întâmplă în lucrarea Îmbrățișându-mi sufletul sau Mistrețul, cu amprenta personificării înscrisă exact. Există trimiteri culturale la eposul popular, dar și la artiști precum Chagal, dar nu numai atât. Desigur că este evidentă formația ultimei sale
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
apărate de loduri verzi și acoperită cu olane roșii” (Poetul Vlahuță). Iată, extras din ultima schiță, și un eșantion de natură (urbană) animată: „...Zgomotul uriaș al Capitalei, pestrițătura infinită de colori, mișcarea de veselie a unui întreg popor liber, jocul fantastic al pădurii de steaguri tricolore fluturate în vânt, figura Reginii, trandafirul alb pe care încântătoarea suverană poetă l-a prins în treacăt cu mîinile ei auguste în părul Veturiei, înfățișarea severă și măreață a Regelui, și defilarea armatei, «artilăria aceea
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
duse pe brațe imense de întunerec... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină a sfîrșitului de iuliu, și, prin rariștea neagră a pădurilor, își trimise pînă la mine întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii, piezișe și răci”. „Și, de peste firea întreagă, până la hotarele auzului, într-o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal!... Puterile adîncului se
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
șuiera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frîntă ale fulgerelor spintecau, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, întunecimile fioroase ale nopții înalte... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic, pană în cele mai din adînc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
nu există în versiunea de la București. Cel de al doilea act însă, în care cei care o iubiseră pe Giselle, Hans și Albert, pătrund în lumea ielelor - vilis, tinere fete moarte din dragoste înaintea nunții - păstrează integral poezia acestei lumi fantastice, așa cum o zugrăvise Théophile Gautier. Și acest lucru datorită coregrafiei inspirate, semnate acum aproape 160 de ani de coregraful francez Jules Perrot (care apare și într-o cunoscută pictură a lui Edgar Degas, Clasa de dans, din 1874), cât și
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
Nicu Gane, Sfântul Andrei, publicată în Novele, Editura Librăriei Socec & Co, București, 1886. Ar fi putut fi, această bună istorisire a unui junimist altminteri de rândul doi, luându-și (ca pe o apărare?) motto-ul din Alecsandri, fie o nuvelă fantastică onorabilă, fie o schiță de roman aventuros, pe motivul sorții schimbătoare. Rama în care se petrece îi anulează, însă, ambele posibilități. Ce se întâmplă? Un fecior de neam îi cere slugii, Ion, să-i pregătească șargul - să se fi gândit
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
cu seamă când e stăpân, e de la sine înțeleasă, așa că domnișorul pornește totuși prin pădure. Lucrurile se întâmplă întocmai cum le mirosise sluga, și ceasurile rele se țin lanț. De aici, planurile încep să se amestece, în regimul fluid al fantasticului. Se face că vânătoarea la care fusese poftit e de fapt o nuntă, a Elenei cu un tânăr necunoscut. Apoi, un cerb mult râvnit e trofeul pe care vânătorii trebuie să-l doboare pentru a primi o năframă țesută de
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
legătura mea cu ei, fără ca să-mi dau vreodată seama de semnele ce aveau să ne aducă împreună. Și pentru asta îi mulțumesc lui Marius Tucă. A fost cel care a întors covorul ca eu să-i pot citi desenul fantastic... Matei Călinescu a fost coleg cu Tatăl meu la Liceul „Titu Maiorescu”, pe urmă, „I.L.Caragiale”. Și cu Ion Vianu. Și Matei, și Ionel au devenit prietenii mei de la maturitate, a mea, desigur, cum rîdeam împreună. În Facultatea de Litere
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
urce la sursele Creațiunii și să contemple Universalul. Această luptă a avut drept rezultat o nouă limbă românească, stranie și utopică. La nivelul evoluției ulterioare a limbajului literar românesc, Ion Heliade Rădulescu a pierdut fără îndoială pariul, nereușind să impună fantastica sa formulă italo-latino-română. La nivelul performanței individuale însă, la nivelul pur și simplu al romantismului poetic, el ocupă în literatura noastră un loc aflat în splendidă izolare și pe care nimeni nu i-l poate disputa.
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
în rolul unei tinere și inocente mirese, o imagine de neuitat pur și simplu. O mireasă tînără-bătrînă, copilăroasă-fermă, absentă-prezentă, de o poezie pe care nu aș vrea să o topească în mine trecerea timpului. Magia teatrului și puterea lui sînt fantastice. Asta demonstrează și aici Radu Afrim. Este o imagine care vorbește devoalîndu-i ceva din ființa lui. Poate și de asta nu a lăsat înșiruirea poveștilor mai simplă. Cu un impact mai ferm. A diluat-o apelînd la cîteva mijloace ce
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
La main d'ecorche , pe care personajul povestirii lui Maupassant credea că o exorcizează atîrnînd-o la cordonul de sonerie, la ușa de intrare și apoi în alcov. Nimic, însă, aici din aura de straniu a unor maleficii asasine ori din fantasticul de iraționale suprapuneri, parazitînd nu o dată răscrucile deciziilor stringente. Prompt, de o imperioasă promptitudine, profesorul ceruse fără zăbavă mîna zănatec azvîrlită la gunoi; care, grijuliu recuperată, obiect de benefică taumaturgie, se găsi din nou în viul țesuturilor și al unei
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
însă experiența artistică. Scenele de pe obiectele sale de sticlă sunt elaborate în cicluri, unele dintre ele citând teme deja încercate, excesiv am conchide, până acum, de un șir nesfârșit de artiști, precum Parabola orbilor, citata Lecție de anatomie, Filozofii și fantasticele reprezentări ale Turnului Babel, „clocit”, în fiecare ipostază, de o pasăre fabuloasă. Există o anume simplificare a scenelor, al căror desen pare numai primitiv, pentru că, în contextul fiecărui obiect în parte, el creionează elegant, aproape aristocratic, poveștile pe care le
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
nici acum. La București, Gheorghe Gheorghiu- Dej este ales președintele Consiliului de Stat. La 5 ianuarie 1961 se înființa, la București, Teatrul de Comedie.” Cam așa și-a început George Mihăiță, actorul și directorul Teatrul de Comedie de astăzi, discursul. Fantastică idee! Mi-a adus aminte de debutul vijelios al filmului „Amélie”. În primele două treiminute ești pus la curent cu tot ce se petrecea pe lume, în Franța, în Paris, în blocuri și apartamente în secundele procreației personajului titular. Contextul
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
atunci, foarte rar și cu mare grijă cuvintele astea. Au fost turnee și premii, reacții și ovații la Paris, în Germania, Israel, la București. Doamne, Dumnezeule, fiecare pagină din albumul meu mă ține aproape de miracol!... Au urmat alte două povești fantastice: Teatrul Mic cu Radu Penciulescu, Teatrul doamnei Bulandra cu Liviu Ciulei. A fost Teatrul „Nottara”. Tot ce facem astăzi vine de acolo. Din forța și din spiritul unor mari creatori. Din seducția lor. Dintr-un magnetism pe care noi, spectatorii
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
nu afecteze prea multă lume secundară conflictului. Dincolo de orice și de toate, experiența și anvergura unei personalități ca a lui Dan Grigore nu pot fi ținute departe de cei ce studiază muzica. Cel puțin. Contactul cu domnia sa are un impact fantastic, chiar și dacă nu ești muzician. Este profilul Maestrului, al Modelului, al Artistului cu un destin la rîndu-i marcat de povești și de întîlniri, de o cultură enormă, de un spirit dinamic, exploziv, incomod, ludic, acid, efervescent, de harul unei
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
Global Strategic Trends Out to 2040". Ei vor să transforme soldații în oameni roboți, superinteligenți. Prin cipurile pe care plănuiesc să le implanteze soldații vor avea văz și auz bionic. Mai mult, rănile de pe corp se vor auto-repara. Chiar dacă sună fantastic, mare parte dintre aceste previziuni sunt la un pas de a deveni realitate. Doctorul Miguel Nicolelis, neurobiologist la Universitate Duke din Carolina de Nord, a făcut deja teste pe șobolani cu privire la vederea în infraroșu. El le-a montat un detector
Soldați mutanți cu puteri SF, un proiect al armatei Marii Britanii by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56312_a_57637]
-
noi informații. Medicul american s-a ocupat mulți ani de piloții de Formula 1, inclusiv de Michael Schumacher. "Faptul că Schumacher a clipit, după ce i-a fost redusă medicamentația, este un prim pas major în recuperarea sa. E o știre fantastică. Dacă un pacient dă un semn imediat ce doctorii îi reduc medicamentația și încearcă să-l scoată din coma indusă, înseamnă că are șanse mari să își revină", a declarat dr. Hartstein, scrie Gândul.
Ultimele informații despre Michael Schumacher. "E o știre fantastică!" () [Corola-journal/Journalistic/54845_a_56170]
-
din cauza acestor preocupări politice ai scris romanul Zehuze. Nu, romanul l-am scris pentru că m-a năpădit dintr-o dată imaginea a două femei, mama și bunica mea. Mama s-a născut în 1922 în Palestina, pentru ea lumea aceea era fantastică: soare, măslini, portocali, lămîi, pește, aromele. Iar la 25 de ani a plecat de acolo, împreună cu tatăl meu, printre altele pentru că nu le convenea situația politică din Palestina, războaiele de acolo. Și a ajuns într-o țară în care nu
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară, interogația enorm prozaică - «La ce oră, proxima lebădă?». Marea pasăre albă venea plutind, sub incantația fantasticului wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima vioară pe care și-o făurise Stradivarius. Dar eu nu cred în moartea simbolică a
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
să fie sărbătoare. Așa cum a promis. Să fie o săptămînă de aventură în spațiul valorii teatrului românesc. Ca o reverență față de fiecare artist. Față de personalitatea uriașă a lui Ștefan Iordache. Teatrul nu este altceva decît voluptatea bucuriei minții, a călătoriei fantastice pe urmele aventurii cuvîntului, spiritului, cunoscutului și necunoscutului. O provocare. Ștefan Iordache și toți marii artiști au intuit și apoi, pe drumul vieții, au simțit asta. Miza unui destin încredințat unei scînduri de lemn. Al frămîntării creației. Scena este goală
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
a lumii și mărturisește constant existența ei, în ciuda oricărei evidente absurdități. Originalitatea acestui tip de perspectivă stă în faptul că, pe de o parte, nu se miră de absența logicii firești, pe de alta nici nu desenează un peisaj complet fantastic, cu o logică funcțională doar pe teritoriul acestui text. Lumea Parohiei lasă spații goale care neliniștesc, care pot fi umplute cu orice, într-o coerență mereu sincopată. Împrumută aici, desigur, mecanismul poeziei. Tirania subiectivității apasă greu odată cu fiecare rând al
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
într-o formulă personală. De aceea volumul Iter in silvis e o mostră de cărturărie fără ipoteză de lucru: o acumulare de detalii cărora le lipsește limanul unui orizont de explicație. Sub ochii cititorului se desfășoară o panoramă de spectre fantastice: androgini rupți în două, care, din lipsa unei veritabile contrapărți feminine, se împerechează cu propria umbra, prinți demonici îmbolnăvind comunități, sau liturghii mithraice. Cînd intuiești înaintarea în gol a cărții, atenția ți se mută de pe conținutul paginilor pe intelectul care
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]